Baconschi le răspunde celor care susţin că a abandonat lupta prea uşor

Fostul membru PMP Teodor Baconschi le-a răspuns marţi, pe pagina sa de Facebook, celor care susţin că intelectualii angajaţi politic „abandonează lupta prea uşor”, printr-o serie de precizări menite să evidenţieze modul în care a evoluat cariera lui politică şi luptele pe care le-a purtat până a decis să-şi dea demisia din PMP.

„Am intrat în politica internă la un an după ce am devenit ministru de Externe, adică în 2011. Am activat în PDL, în echipa Boc. În 2012, am dorit să candidez la Bucureşti (de unde sunt) sau într-un colegiu de diaspora (unde mă ştiau bine românii, după ani de lucru în favoarea comunităţilor noastre din Italia, Portugalia şi Franţa). Am fost însă refuzat şi trimis să candidez la Iaşi. Am intrat în bătălie în ultima clipă, într-un oraş necunoscut mie, dar dominat 100% de PSD şi PNL. După o lună de campanie grea, fără bani, dar activă mediatic şi pe toate străzile cartierelor muncitoreşti din colegiu, unde am discutat cu mii de oameni (furioşi pe PDL şi fani Antena 3), am primit aproape 10.000 de voturi, adică 21%, cu 5 procente peste media naţională a ARD. Mi-au lipsit circa 1.000 de voturi pentru a intra în Senat”, scrie Baconschi.

Următoarea bătălie a fost tot în PDL, aminteşte fostul ministru de Externe, unde a susţinut moţiunea Monicăi Macovei. La congresul respectiv, "Reformiştii" au pierdut, obţinând doar 5% din voturi. În preziua analizării în BPN al PDL a propunerii de excludere a sa din partid, acesta a precizat că a socotit că este normal să demisioneze.

„Am continuat însă lupta politică, în calitate de membru fondator al PMP, unde am sperat că se vor reuni toate - sau cât mai multe dintre personalităţile publice de valoare greu contestabilă, care au colaborat în timp pentru agenda reformistă a dlui Băsescu: un 'partid altfel', partidul aşteptat de cel puţin 15% dintre români. Am alergat cu Eugen Tomac, Adrian Papahagi, Marian Preda, Daniel Funeriu şi alţii prin toată ţara, făcând chetă pentru plinurile de benzină. Am muncit enorm: de la 23 iulie 2013, când s-au depus actele PMP la tribunal, până la 29 ianuarie, când partidul a fost oficializat, construisem 400 de organizaţii şi aveam 24.000 de membri, cei mai mulţi oameni care nu mai fuseseră implicaţi în politică. Mii de km parcurşi, sute de mitinguri, interviuri şi participări la emisiuni din media locală”, a adăugat Baconschi.

Fostul lider PMP a subliniat că organizaţia sa, PMP sector 1, construită şi ea de la zero, a obţinut, la europarlamentare, cel mai bun scor pe ţară (14%, faţă de media naţională de 6,2%).

„Mi-am dorit să câştig un mandat de eurodeputat, fiind convins că experienţa şi CV-ul meu m-ar ajuta să reprezint eficient şi onorabil România. Nu a fost să fie: plasat pe locul trei (pentru că primele două locuri au fost practic rezervate prin dictat), am ratat şi acest obiectiv. Dar nu am abandonat lupta! Am candidat pe un post de vicepreşedinte al PMP (adică pe funcţia deţinută din august 2013), dar nici aici n-a mers: a câştigat dl Vlaston, adus de mine, cu mari rugăminţi, la PMP sector 1, care a fost sunat la telefon de dna Udrea pentru a candida (deşi 90% dintre participanţii la congres nu ştiau cine e)”, a continuat aceasta.

Nu vreau să acuz pe nimeni. 'Aşa a fost să fie' în circumstanţele istorice prezente

Baconschi a ţinut să evidenţieze că în acest rezumat nu intră mii de detalii, precum lovituri interne, nedreptăţi, abuzuri, umilinţe şi nici tensiunile din PMP, după ce „Florin Popescu ieşise - la un prim scrutin intern - cap de listă, sau pentru cei 100.000 de euro care mi-au fost ceruţi, cu scandaluri şi insulte, pentru a fi 'tolerat' pe locul 3 (considerat eligibil): evident, nu aveam de unde să 'scot' o asemenea sumă... Nu intră nici sutele de mii de înjurături primite de la cetăţenii care, pe bună dreptate iritaţi, m-au judecat 'la pachet' cu toată 'clasa politică', dominată, cum ştim, de figuri agramate şi/sau interlope”.

Pentru a curma speculaţiile de tip "scandal cu iz de corupţie în PMP", Baconschi a subliniat că "li s-a cerut candidaţilor să obţină sponsorizări legale pentru a finanţa campania, nu să vină cu geanta la cineva. Orice altă 'interpretare' a spuselor mele e scoasă din context în mod abuziv".

„Pot spune că am dus 'lupta cea bună' cu o energie considerabilă. Mi-am sacrificat trei ani de viaţă cu speranţele pe care cititorii de bună-credinţă ai acestor precizări le împărtăşeau, alături de mine. Ştiu şi admit că am făcut şi greşeli: greşeli de începător, greşeli de idealist, greşeli de orgoliu rănit. Îmi cer scuze pentru aceste omeneşti imperfecţiuni. Nu vreau să acuz pe nimeni. 'Aşa a fost să fie' în circumstanţele istorice prezente”, a concluzionat acesta.