Atenţie la "Micul iepure alb" al Asiei
Un apel la sporirea confidenţialităţii în armată a fost emis luna trecută de Comisia Armatei Centrale a Chinei. Cotidianul Armatei de Eliberare a Poporului a citat documentul oficial, afirmând că îndrumările acestuia despre confidenţialitate vor ajuta armata chineză să lupte şi să câştige războaie.
Actul respectiv a fost însoţit de reportaje prezentate pe canalele chineze de ştiri pe tema importanţei secretului. Toate acestea au apărut ca urmare a vizitei Secretarului american pentru Apărare, Chuck Hagel, în China, la începutul lunii aprilie. Atunci, oficialul SUA a promis liderilor chinezi o mai mare deschidere şi transparenţă în privinţa operaţiunilor cibernetice ale Statelor Unite, aşteptând ca şi chinezii să se comporte în aceeaşi manieră.
Oficial, bugetul de apărare al Chinei a crescut cu 12,2 % în acest an, până la valoarea de 132 miliarde USD, urmând traseul creşterilor similare din ultimele două decenii. Pentagonul, însă, consideră că bugetul militar al Chinei este cu mult mai ridicat, estimând că în 2012, acesta a fost, în realitate, dublul sumei raportate.
Există numeroşi experţi care îşi pun întrebări despre ameninţarea din spatele imaginii liniştitoare pe care China vrea să o arate lumii, în privinţa armatei sale – nave şi avioane din era sovietică, dezvoltarea lentă a noilor tehnologii, şi o structură militară de comunicaţii nu foarte grozavă.
Ceea ce adesea lipseşte din discuţie, totuşi, este partea pe care China nu o arată lumii – cea plină de hackeri, arme letale, spioni şi înşelăciune.
În interiorul Chinei, oamenii numesc regimul de la conducerea ţării: “micul iepure alb cu burta neagră”. Această expresie desemnează "lupii în haine de oaie" - persoane care zâmbesc şi par prietenoase la suprafaţă, însă, care au inima şi mintea pline de comploturi mârşave.
Nicio analogie nu ar putea fi mai nimerită. Strategia forţelor militare chineze nu se bazează pe forţă, ci pe înşelăciune – iar mijloacele înşelăciunii reprezintă adevărata ameninţare a armatei Partidului Comunist.
Un război neconvenţional
Pe 12 mai, China şi-a testat una dintre armele sale anti-satelit, anume, o rachetă anti-satelit Dong Ning 2. Academia Chineză de Ştiinţe a afirmat că lansarea acesteia a avut loc cu scopul unei misiuni ştiinţifice.
Armele anti-satelit fac parte din ceea ce China numeşte armament de tip “atu”. Acestea sunt sisteme care le-ar putea permite forţelor armate chineze să anihileze anumite sectoare din armata Statelor Unite, cărora, altminteri, nu le-ar putea face faţă.
Sateliţii reprezintă ţintele principale pentru aceste sisteme, din moment ce forţa armatei SUA se bazează mult pe folosirea sateliţilor – pentru comunicaţie sau GPS. Ashley Tellis, membru de rang înalt asociat al Carnegie Endowment for International Peace, a sistematizat problema în timpul unei audienţe a congresului din 28 ianuarie.
“Strategii armatei chineze se concentrează profund pe neutralizarea capacităţilor spaţiale ale Statelor Unite, din convingerea că o asemenea neutralizare este esenţială în reducerea dominaţiei de care armata SUA depinde pentru reuşita sa.”
Armele obscure ale Chinei nu se opresc, însă, aici. Ele includ atacuri cibernetice, radiaţii cu microunde de mare putere (EMP), precum şi focoase cu puls electromagnetic. Un important raport desecretizat despre armele chineze de tip “atu” publicat în septembrie 2010 de U.S. National Ground Intelligence Center, a descris cum China se poate folosi de astfel de arme într-o “mutare surpriză” contra Taiwanului sau Statelor Unite.
“Aceste arme “atu” vor permite forţelor chineze cu grad scăzut de tehnologizare să domine forţele înalt-tehnologizate ale SUA în conflicte localizate” se consemnează în document.
În plus faţă de armele fizice, China se mai foloseşte şi de alte tactici militare, încă şi mai potrivite sintagmei: “micul iepure alb cu burta neagră”.
Un raport publicat în aprilie anul curent, dar emis de Pentagon cu un an în urmă, explică modul în care China foloseşte o strategie militară bazată pe înşelăciune, numită “Trei Războaie”, pentru a obţine supremaţia în actualele dispute teritoriale din Marea Chinei de Est şi de Sud.
Cele “Trei Războaie”, se precizează în raport, constau în manipularea mass-mediei şi a legii internaţionale, precum şi într-o campanie de război psihologic. Se consemnează că statul chinez utilizează această strategie într-o tentativă de a submina influenţa Statelor Unite în alte ţări.
Apoi, bineînţeles, mai există şi reţelele de spioni chinezi, inclusiv agenţi "în adormire", manipulatori, precum şi o reţea vastă de informatori. Această structură include şi folosirea frecventă a spionajului cibernetic de către China.
Chen Yonglin, fost diplomat chinez în Australia, a declarat în 2005 că statul chinez avea 1.000 de spioni în Australia. Dimensiunile spionajului chinez rămân, însă, necunoscute.
Pe timp de pace – din câte putem constata – spionii chinezi sunt prinşi cu regularitate furând proprietate intelectuală pentru dezvoltarea economiei chineze. Pe timp de război, însă, acest rol, cel mai probabil, se va schimba.
