Artistul şi activistul Ai Weiwei inspiră curaj

La scurt timp după ce a coborât dintr-un avion din New York în 20 iulie, Alison Klayman a stat alături de mine într-o sală la Beverly Hills Hotel pentru a discuta despre noul ei documentar puternic apreciat “Ai Weiwei: Niciodată cu regrete.”

Ai Weiwei, un artist chinez controversat şi complex este probabil cel mai faimos artist al Chinei în acest moment şi de asemenea criticul cel mai făţiş al regimului comunist. Ai Weiwei foloseşte orice mediu posibil pentru a se exprima şi comunica. Activitatea sa pe blog şi Twitter a iscat furia Partidului Comunist Chinez (PCC).

În acelaşi timp, postările sale pe Internet au inspirat numeroşi fani şi colegi să îşi rişte propria siguranţă pentru a se asocia cu controversatul artist şi activist.

Povestea lui Kalyman “Niciodată cu regrete” ne invită să intrăm în lumea lui Ai Weiwei prin intermediul unor momente intime cu mama şi fiul său, la deschideri de artă publică, când a înfruntat abuzuri din partea PCC sau în timp ce realizează propriile sale proiecte documentare.

Fiind la început o directoare ce s-a pregătit ca şi jurnalistă, tânăra Alison Klayman recunoaşte că este neconfortabil să stea la celălalt capăt al unui interviu.

Klayman l-a întâlnit pe Ai Weiwei pe când aceasta locuia în Beijing. Colega ei de cameră era curătoarea unei expoziţii cu fotografii realizate de Ai, în perioada în care Ai locuia în New York, şi ea a dorit ca un material video să facă parte din expoziţie. Astfel, Klayman a intrat în scenă.

Un documentar despre un documentar

Klayman a explicat că scurt metrajul realizat de ea pentru expoziţie a acoperit mai multe subiecte decât cele necesare pentru materialul video al expoziţiei din New York. “Noi am discutat despre blogging, cenzură, ceea ce a înfruntat Ai şi ceea ce gândea el despre China contemporană – de asemenea despre viitorul său proiect numit Earthquake - Cutremurul de Pământ.”

Proiectul Earthquake a fost o investigaţie ce a expus muşamalizarea de către PCC a decesului a peste 5.300 de copii în timpul cutremurului de pământ din Sichuan în 2008. Documentarul lui Ai a dezvăluit problema slabei construcţii a clădirilor şcolare, ceea ce a dus la un număr atât de mare de victime.

Klayman a dorit să folosească aceste cadre suplimentare şi să urmărească activitatea lui Ai. De asemenea, ea a recunoscut natura carismatică a artistului şi a simţit că şi alţii vor fi de asemenea fascinaţi de el aşa cum a fost şi ea.

Klayman a ştiut de asemenea că rolul ei nu ar trebui să fie acela doar de a rezuma ceea ce a făcut Ai, ci a dorit să ajungă un adevărat producător de documentare. Ea a dorit să scoată la iveală ceva nou despre Ai şi să surprindă impactul pe care documentarele acestuia l-a avut asupra tinerilor chinezi şi a celor care au vizionat materialele..

Filmul descrie numeroase ocazii în care publicul a venit să îşi exprime solidaritatea faţă de dragul lor artist.

“Cu siguranţă există mai mult de un erou în acest film. Toţi cei pe care îi vedeţi împărtăşesc aceleaşi valori precum Ai Weiwei”, a declarat Klayman. “Aceşti oameni sunt foarte curajoşi datorită riscurilor pe care le înfruntă în China, indivizi şi cetăţeni care nu au un suport internaţional [precum Ai Weiwei]. De aceea, gestul lor este cu atât mai eroic.”

“Filmul prezintă un curaj individual remarcabil şi nu se referă doar la Ai Weiwei”, a explicat Klayman.

Impactul cenzurii

Prin munca ei cu Ai, Klayman a învăţat cum funcţionează media socială în spatele cenzurii.

Klayman s-a dus în Beijing în 2006 după ce a absolvit jurnalismul la Universitatea Brown. Imediat ea a devenit conştientă de cenzura existentă acolo după ce a experimentat accesul limitat la site-urile de Internet.

Una dintre cele mai mari realizări ale jurnalistei a fost a ceea că o mare parte a cenzurii din China provine din autocenzură.

“Realitatea este, în presa principală, că jurnaliştii au trăit în această situaţie timp de mulţi ani, ei înţeleg societatea şi contextul lor şi ştiu că un articol nu va fi niciodată printat, aşa că nu îl scriu”, a declarat ea.

“Cred că în aceasta constă tăria cenzurii – de a fi manipulat de ea în interior”, a explicat Klayman.

Această autocenzură se află în centrul mesajului lui Ai, conform lui Klayman. Cenzura a avut loc deja “dacă te gândeşti că nu vei fi auzit sau că nu poţi avea un impact, sau dacă ţi-e teamă”, a declarat ea.

“Primul pas trebuie să fie făcut de persoana în sine – curajul – să te simţi liber în gândirea ta şi să simţi că trebuie să spui ceva”, a declarat ea.

Klayman recunoaşte faptul că munca ei va fi cenzurată în China. “Nu există nicio speranţă ca acest film să fie distribuit oficial în China, dar există un apetit puternic pentru el. În fiecare zi oamenii îl caută pe Twitter.”

Ai Weiwei vorbeşte în numele multor chinezi

Chinezii din străinătate care au văzut filmul, susţine Klayman, sunt surprinşi că nu este un film anti-China şi că Ai Weiwei nu este un personaj anti-China.

Klayman explică faptul că arta lui Ai merge dincolo de momentul în care PCC a instigat Revoluţia Culturală (1966-1976) şi a distrus deliberat artele tradiţionale din China.

Arta lui Weiwei face parte din arta tradiţională chineză. “El lucrează cu unelte şi tehnici tradiţionale şi are un mare respect şi o adâncă înţelegere asupra tradiţiilor îndelungate”, a declarat Klayman. “Este un mare păcat că totul a fost pierdut.”

Ai Weiwei reprezintă o largă populaţie diversă în China continentală, conform lui Klayman.

“Nu aş fi putut alege un loc mai bun pentru a afla istorisiri şi subiecte de importanţă globală; toată lumea are multe speranţe şi temeri legate de China. Ceea ce avem nevoie cu adevărat acum este o înţelegere cât mai clară a ţării. Doresc să merg mai departe”, a declarat ea.