Arhitecţii cer introducerea zonei Roşia Montana în patrimoniul UNESCO

Asociaţia "Arhitectură. Restaurare. Arheologie" a anunţat, miercuri, la o conferinţă de presă, că a depus încă din aprilie 2010 o solicitare către Ministerul Culturii de a face demersurile necesare înscrierii zonei Roşia Montana în patrimoniul mondial UNESCO.

Vicepreşedintele asociaţiei, Ştefan Bâlici, a arătat că această zonă a României poate fi o nominalizare posibilă la înscrierea, alături de alte situri din întreaga lume, pe lista UNESCO.

"Ideea datează din 2003, când Icomos (Comitetul Internaţional pentru Monumente şi Situri cu rol consultativ pe lângă UNESCO) s-a pronunţat pentru protejarea zonei Roşia Montana. Asociaţia noastră a realizat documentaţia necesară pentru înscrierea în patrimoniul mondial, dar răspunsurile concrete pentru acest demers se lasă aşteptate. Am depus formularul tip în limba franceză şi a existat o declaraţie din partea Ministerului Culturii că va declanşa procedura de înscriere, însă până în prezent ieşirile publice ale oficialilor din minister nu au oferit lucruri concrete. Icomos a făcut solicitări repetate către statul român prin care cere protejarea sitului de la Roşia Montana", a afirmat Ştefan Bâlici, la conferinţa de presă.

El a explicat că după depunerea acestei documentaţii nu s-a mai întâmplat nimic şi nu s-a dat curs cererii pentru a fi înaintată către UNESCO.

"Aceasta în condiţiile în care comisia pentru relaţia cu UNESCO şi Comisia Naţională a Monumentelor Istorice au aprobat înscrierea zonei în patrimoniul mondial. Decizia rămâne încă la nivelul ministrului", a completat reprezentantul asociaţiei.

La nivel mondial există 936 de proprietăţi înscrise în patrimoniul UNESCO ca situri importante atât din punct de vedere cultural, cât şi natural. Printre acestea se află Marele Zid Chinezesc, Catedrala gotică din Chartres, Cetatea Dacică de la Costeşti, Centrul Istoric al oraşului Sighişoara, Palatele regale din Abomey, Palatul de la Versailles, Cetatea de la Assos (Turcia), Minele neolitice din Belgia, mai multe situri miniere din Germania, Suedia, Spania, Marea Britanie ş.a.

Prin legea monumentelor istorice, Ministerul Culturii este abilitat să îndeplinească procedura de înscriere pe lista UNESCO.

Pentru ca o zonă să fie inclusă pe această listă, ea trebuie să respecte anumite criterii de selecţie.

România a semnat în 1990 Convenţia Patrimoniului Mondial, care defineşte valorile universale excepţionale ale unei ţări.

Astfel, statul are responsabilitatea de a identifica asemenea valori şi există datoria comunităţii internaţionale de a lucra pentru protejarea valorilor internaţionale în domeniul cultural şi natural.

Prezent la conferinţă, violonistul Alexandru Tomescu a arătat în context că în multe ţări există frumuseţi naturale chiar mai puţin vechi decât zona Roşia Montana, dar străinii ştiu mai bine să le exploateze.

"Cred că în cazul Roşia Montana nu există o soluţie complet greşită sau complet bună. Noi trebuie să ne gândim la efectele pe termen lung şi la faptul că deschiderea exploatării va crea nişte locuri de muncă, care apoi vor dispărea imediat cu închiderea şi va fi greu de realizat altceva în loc din cauza implicării ecologice. Trebuie modificat orizontul de gândire de la cel personal la cel general. Cred că acest caz Roşia Montana poate fi un exemplu pentru alte situri de acest tip din România", a declarat acesta.

Potrivit legii, niciun monument nu poate fi înscris în lista UNESCO dacă el nu e protejat în ţara sa, însă Roşia Montana este protejată de legislaţia naţională.

Roşia Montana este o zonă bogată în zăcăminte de aur şi argint şi formează cadrilaterul aurifer al Munţilor Apuseni.