Argentina ajunge la un acord asupra datoriei sale după o bătălie de 15 ani

Mediatorul Daniel Pollack a anunţat luni în New York că a fost încheiat un acord de principiu, prin care guvernul argentinian va efectua o plată de mai multe miliarde de dolari către patru fonduri speculative.

Acordul înseamnă că ultimii creditori ai Argentinei – NML, Aurelius, Davidson Kempner şi Bracebridge Capital – vor primi aproximativ 75% din valoarea principalului şi dobânzilor.

Analiştii au declarat că acordul ar putea ajuta Argentina să se întoarcă pe pieţele internaţionale de capital, de unde a fost îndepărtată în urmă cu aproape 4 ani. O astfel de revenire ar reprezenta un impuls necesar pentru economia argentiniană deficitară.

Acordul de duminică reprezintă punctul culminant al unei promisiuni făcute de noul preşedinte Mauricio Macri în momentul preluării şefiei ţării, în decembrie 2015, când a declarat că va rezolva această dispută îndelungată.

Predecesorul său, Cristina Kirchner, a refuzat să negocieze cu “vulturii” care ciupesc ţara lovită de datorii.

Conflictul datează din 2001 când Argentina a intrat în incapacitate de plată (default) pentru o datorie în valoare de aproape 100 miliarde de dolari.

Deşi aproape toţi creditorii ţării au acceptat în cele din urmă să anuleze 70% din obligaţiunile lor în cadrul unor exerciţii de restructurare, unii creditori au refuzat să facă acest lucru.

Unul dintre ei, fondul speculativ Elliott Management, a cumpărat ulterior datoria şi a dat în judecată Buenos Aires pentru rambursarea totală a acesteia.

În 2012, fondurile speculative au câştigat o bătălie semnificativă, când un judecător din New York a blocat efectiv accesul Argentinei la pieţele de capital.

Povestea aceasta implică ani de bătălii juridice, proteste stradale în Buenos Aires, confiscarea unei nave argentiniene şi o politică economică tot mai distorsionată de eforturile guvernului ţării de a evita o înţelegere cu creditorii. La un moment dat, Argentina a câştigat şi susţinerea ONU.

Pentru Argentina, rambursarea fondurilor ar însemna să piardă o parte semnificativă din rezervele sale valutare străine.

Analiştii au declarat că acest caz a declanşat temeri în privinţa faptului că, în cazul unor default-uri naţionale viitoare, alţi creditori vor adopta poziţii similare fără compromisuri, subminând capacitatea de a salva financiar guvernele stresate.