Apendicita: fiţi atenţi la întârzierile în diagnosticare

Cum v-ar place să fiţi tânărul chirurg din 1902 ce a rugat sa îl vadă pe Prinţul Edward, care urma sa fie încoronat rege al Angliei în două zile? Mama lui, Regina Victoria, a domnit atât de mult încât Edward a devenit un prinţ playboy. La acea vreme Edward era obez, îmbătrânit, cu gaze şi cu un risc puternic pentru operaţie. Tânărul dr. Treves a diagnosticat un apendice perforat şi a recomandat operaţia, spre consternarea altor doctori.

În timp de Treves a operat, oficialii se pregăteau pentru funeraliile regelui. Dar Treves a avut noroc. Decizia lui s-a dovedit a fi prudentă. El pur si simplu a drenat un abces şi a lăsat apendicele în pace. Edward a fost supravieţuit şi a fost încoronat drept Regele Edward al VII-lea al Angliei. Treves a fost numit cavaler pentru eforturile sale.

Un raport al Asociaţiei Canadiene pentru Protecţie Medicală (ACPM) arată că nu doar regii pot dezvolta un apendice perforat. În unele cazuri se formează un abces ce ucide pacienţii. În alte cazuri nu.

În acest an, aproximativ 250.000 de apendicectomii vor fi realizate în America de Nord. Din fericire, este rar în ziua de astăzi să mori dintr-o apendicită necomplicată. Dar când apar problemele cauza este de obicei o întârziere în diagnosticare şi tratament.

Un atac tipic de apendicită începe cu durere abdominală. Dar contrar cu ceea ce cred majoritatea oamenilor, atacul nu începe în partea dreaptă. În schimb începe în partea superioară a abdomenului. Uneori este doar un disconfort sâcâitor. Dar în alte situaţii atacul poate fi asociat cu dureri severe alături de greaţă şi vomă.

După câteva ore durerea va gravita în cele din urmă în partea dreapta de jos a abdomenului. Această inflamaţie se poate agrava prin tuse sau orice fel de şoc sau scuturătură. În mod normal există de asemenea o slabă creştere de temperatură corporală. Marea problema este aceea că această descriere de manual a apendicitei nu se întâmplă întotdeauna.

Raportul ACPM subliniază problemele comune care pot declanşa complicaţii. De exemplu, o pacientă s-a plâns de dureri abdominale ce au durat 2 zile, alături de greaţă şi vomă. Dar doctorii au crezut că disconfortul abdominal a fost legat de muşchi inflamaţi datorită contracţiilor musculare din timpul vărsăturilor. Dânsa a fost externată din spital cu un diagnostic de gastroentrită. Dar în acest caz, şi frecvent în altele, a fost făcută o mare greşeală. Pacienţa nu a primit informaţii potrivite despre ceea ce ar trebui să facă dacă simptomele nu se diminuează.

Câteva zile mai târziu, starea pacientei s-a deteriorat şi ea a ajuns în sala de urgenţă. De această dată diagnosticul a fost un apendice perforat cu abces. Dar acum pacientei trebuia să i se înlăture o mare parte din intestinul mare şi mic. Ceea ce putea fi o simplă apendicectomie s-a transformat într-o procedură majoră.

Într-un alt caz, un pacient supraponderal cu un uşor disconfort abdominal a fost trimis acasă şi sfătuit să se întoarcă dacă febra, voma sau durerea se vor intensifica. Câteva zile mai târziu o scanare CT a dat diagnosticul de apendicită şi pacientul a fost operat cu succes. Dar obezitatea îngreunează găsirea unui diagnostic corect şi complicaţiile sunt foarte probabile să apară. Dar nu în acest caz.

Astăzi, tot mai multe cazuri de apendicită sunt diagnosticate fie cu scanări CT fie cu ultrasunete. În plus, unele apendicectomii sunt realizat prin laparoscopie, rezultând într-o recuperare post-operatorie de durată mai scurtă.

Poate fi boala Regelui Edward prevenită? Apendicita este practic necunoscută în Kenya, Uganda, Egipt şi India, unde oamenii au o dietă bogată în fibre. Şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când elveţienii au fost forţaţi să consume mai puţin zahăr rafinat şi mai multe fibre, rata lor de apendicită a scăzut.

Este interesant cum tratamentul chirurgical al apendicectomiei s-a schimbat de-a lungul anilor. Marele chirurg francez Dupuytren a luat în râs noţiunea că era imposibil ca un organ atât de mic să producă rezultate atât de dezastruoase.

Alţii nu au fost de acord cu el. În 1855, un chirurg pe nume Henry Sands, din New York, doar a peticit gaura perforată într-un apendice. Apoi, el a reintrodus apendicele în abdomen şi pacientul a supravieţuit.

Ţineţi minte, dacă aveţi dureri abdominale nu amânaţi atenţia medicală. Niciodată să nu luaţi un laxativ pentru a uşura durerea şi să nu mâncaţi sau să beţi. Ambele pot crea probleme dacă este necesară operaţia.

Dr. Gifford-Jones este un jurnalist în specialitatea medicală, care are un cabinet medical privat în Toronto. Site-ul său este docgiff.com. El poate fi contact la adresa de email Info@docgiff.com