Apelul Diasporei unioniste. "Basarabia trebuie să revină la Ţara-Mamă. Unirea este o datorie, nu este un capriciu"

În contextul marcării a 97 de ani de la Marea Unire din 1918, asociaţiile şi grupurile de iniţiativă cele mai active şi reprezentative la nivel internaţional din SUA, Canada, Italia, Franţa, Spania, Grecia, Elveţia, Portugalia, Marea Britanie, Germania, Irlanda, Estonia, Lituania, dar şi din Serbia şi Ucraina au cerut ca proiectul Unirii celor două state româneşti să fie asumat de întreaga clasă politică din România prin politici concrete.

Vă redăm mai jos apelul Diasporei unioniste către Preşedintele, Parlamentul şi Guvernul României:

"Stimate Domnule Preşedinte,

Stimaţi aleşi ai poporului român,

Au trecut 97 de ani de la Marea Unire şi iată-ne incompleţi, fără Basarabia în graniţele fireşti ale Ţării şi lipsiţi de o agendă clară a clasei politice în privinţa regăsirii tuturor românilor în cadrul unui singur stat.

Această stare a lucrurilor ne determină pe noi, românii din Diaspora, să ne adresăm anume vouă, care ne reprezentaţi şi în mâinile cărora am încredinţat destinul ţării noastre.

Criza care a determinat fuga românilor de pe ambele maluri de Prut în toată lumea nu a fost şi nu este doar o criză economică, e o criză de valori şi de identitate care a determinat o atmosferă de corupţie şi trădare. Unitatea neamului e o valoare supremă care de-a lungul secolelor a dat viaţă conştiinţei de sine a românilor şi care a culminat la 1 Decembrie 1918 cu realizarea unităţii noastre într-o singură naţiune.

Cedarea Basarabiei la 28 iunie 1940 în circumstanţele de atunci poate fi criticată pentru trădarea unităţii de neam, dar e un dat istoric care a declanşat deja consecinţele sale dramatice de neşters, aşa cum nu pot fi schimbaţi cei 25 de ani care au urmat independenţei Republicii Moldova.

Mai mult de două decenii clasa politică din România nu a întreprins nimic sau a întreprins acţiuni la nivel nesemnificativ pentru a reapropia Basarabia de Ţara-Mamă. Aceasta este o pagină puţin glorioasă a istoriei care nu poate fi rescrisă. Putem însă, cu ajutorul dumneavoastră, să schimbăm viitorul.

Perpetuarea unei erori, a unei minciuni istorice, astăzi, când nimic nu ne împiedică să ne reunim cu fraţii noştri, ar fi o adevărată trădare.

România are nevoie de o reînnoire urgentă. Apreciem foarte mult eforturile depuse împotriva corupţiei şi această luptă ne dă mari speranţe. Suntem convinşi că trebuie să reîncepem de la recuperarea demnităţii de neam care ne-a fost negată odată cu împărţirea Ţării în două state.

Nu vom avea şi nu vom merita un viitor strălucit atât timp cât vom perpetua aceste erori istorice care au adus multă suferinţă românilor din Basarabia.

Politicile paliative de până astăzi, exprimate prin infuzii financiare şi ajutoare acordate unui stat extrem de corupt, condus doar de interesele personale ale oligarhilor, cum au demonstrat ultimele evenimente din Republica Moldova, s-au dovedit a fi falimentare. Nu degradându-ne fraţii la statutul de vecini îi putem ajuta. O intervenţie concretă şi constantă de colaborare, apropiere şi integrare în toate domeniile este imperativă. E în joc demnitatea noastră de popor şi stat, inclusiv pe plan internaţional.

Unirea este un drept al tuturor românilor şi o datorie; nu este un capriciu sau un deziderat printre altele. Noi, românii din Diaspora unionistă de pe ambele maluri ale Prutului, promovăm acest ideal de ani de zile, acasă şi în toate ţările lumii. Salutăm cu mult entuziasm activităţile grupului parlamentar "Prietenii Unirii", un semn tangibil că reprezentanţii noştri ne ascultă şi că sunt sensibili la mişcările societăţii civile. Am dori, însă, ca proiectul Unirii să fie asumat de Preşedinţie, Parlament şi Guvern prin politici concrete, aşa cum a fost solicitat de zecile de mii de români la Marea Adunare Naţională din 5 iulie la Chişinău.

Dorim să încheiem prin a ne exprima regretul profund în legătură cu tragedia produsă la Bucureşti, la Clubul Colectiv, unde tinerii au plătit cu viaţa iresponsabilitatea anumitor instituţii ale statului. O tragedie care a forţat spre schimbare, sperăm benefică.

Dar oare avem nevoie de alte tragedii ca să ne asumăm responsabilitatea faţă de românii de peste Prut?"