Afluxul de refugiaţi din Siria destabilizează Libanul

Războiul din Siria şi valul de refugiaţi proveniţi din această ţară este destabilizator şi copleşitor pentru Liban, mai ales că există temeri că sute de mii de nou-veniţi nu se vor mai întoarce niciodată acasă, iar conflictul dintre secte se va agrava, relatează publicaţia germană Der Spiegel.

Generalul Ibrahim Bachir a prevăzut această situaţie şi, în urmă cu peste doi ani, a avertizat guvernul să nu mai piardă timpul şi înceapă construirea taberelor de refugiaţi pentru a face faţă afluxului de refugiaţi sirieni.

Însă autorităţile profund divizate şi ineficiente din Liban nu au făcut nimic, explică el - şi acum e prea târziu: 'Avem toate aceste probleme ', explică generalul, ' infractori, prostituate şi cerşetori pretutindeni - în întreaga ţară!', adaugă el.

Bachir (60 de ani) conduce agenţia de stat responsabilă cu ajutorul acordat maselor de refugiaţi care fug din calea conflictului din Siria vecină. 'Dar cum ar putea găzdui o ţară mică atât de mulţi refugiaţi ?', se întreabă el. ' Unul din patru oameni de aici este acum refugiat sirian', explică generalul.

În plus, 3.000 de nou-veniţi sunt raportaţi în fiecare zi la unul din cele patru centre conduse de către Agenţia ONU pentru refugiaţi (UNHCR). Până în prezent a fost înregistrat un total de 750.000 de refugiaţi, dintre care 625.000 doar în acest an. În plus, există şi refugiaţii care trec graniţa neobservaţi şi se ascund. Angajaţii serviciilor de întrajutorare estimează că numărul refugiaţilor sirieni din Liban a depăşit de fapt cu mult un milion de persoane.

Acest aflux de refugiaţi destabilizează această ţară deja vulnerabilă şi sfâşiată de război, vecină cu Siria la nord şi est, şi cu Israelul la sud. Linia de demarcaţie între suniţi şi şiiţi trece chiar prin centrul acestui stat mic, transformând Libanul în punctul focal al unui conflict care ameninţă să cuprindă întreaga regiune. Miliţia şiită Hezbollah foloseşte Libanul drept bază pentru lupta sa împotriva 'inamicului sionist ' - iar din această primăvară, grupul a lansat operaţiuni militare din această ţară împotriva rebelilor, predominant sunniţi, din Siria.

Refugiaţii sunt în prezent prinşi între aceste fronturi din Liban. Organizaţiile de întrajutorare sunt în mod clar depăşite de situaţie şi nu au nici măcar suficienţi bani pentru furnizarea produselor de bază. Potrivit unui raport realizat de Banca Mondială pentru Adunarea Generală a ONU, în ultimele câteva zile, refugiaţii vor costa Libanul circa 6 miliarde de euro până la sfârşitul anului viitor. ONU va trebui să ajute Libanul, însă pe moment este neclar cum. La Adunarea Generală a ONU de la New York de săptămâna trecută, ţările donatoare s-au angajat să ofere 74 de milioane de dolari.

În cazul în care numărul de refugiaţi va ajunge la 2 milioane, Bachir prezice că libanezii vor începe să părăsească ţara: 'Există doar 3 milioane de libanezi, nu mai mult!', explică el, atrăgând totodată atenţia că libanezii trăiesc deja, de câţiva zeci de ani, alături de sute de mii de refugiaţi palestinieni.

Palestinienii care s-au refugiat în Liban după 1948 şi 1967 şi generaţiile lor de urmaşi trăiesc în condiţii foarte proaste în taberele de refugiaţi palestinieni din această ţară. Ei nu se pot întoarce în teritoriile palestiniene, dar nu pot deveni nici cetăţeni libanezi.

Acest lucru explică în parte de ce politicienii din Liban sunt extrem de reticenţi să construiască noi tabere pentru sirieni. Ei se tem că noii refugiaţi vor rămâne aici pe termen nelimitat, la fel ca palestinienii.

Generalul Bachir doreşte să încerce să organizeze fluxul de refugiaţi în şase tabere de mari dimensiuni,'umane şi moderne', 'nu ca taberele palestiniene'.

Întrebarea este când şi mai ales cui poate prezenta Bachir planul său, comentează Der Spiegel. Din momentul în care premierul Najib Mikati a demisionat în luna martie, ţara a fost condusă de un guvern interimar. Partidele sunnite refuză să colaboreze cu Hezbollah, cea mai puternică forţă politică din ţară. Cu toate acestea, miliţia şiită - pe care Uniunea Europeană a clasificat-o recent drept organizaţie teroristă - insistă să facă parte din orice nou guvern. Între timp, partidele creştine susţin uneori Hezbollah, uneori alianţa sunnită.

Într-un context atât de divizat politic, scrie publicaţia germană, premierul desemnat, Tammam Salam, nu a reuşit încă să formeze un cabinet. Alegerile parlamentare, programate pentru luna iunie, au fost amânate cu aproape un an şi jumătate. În plus, în condiţiile în care Hezbollah luptă în Siria de partea regimului Assad, războiul a ajuns şi în Liban. Acest conflict împarte populaţia în partizanii şi adversarii miliţiei şiite, care încearcă în acelaşi timp să devină un partid politic mainstream. Nu în ultimul rând, în perioada iunie-august, peste 100 de persoane din Liban au murit în urma atacurilor teroriste şi a represaliilor, iar cele mai multe victime au fost civili.