Afganistan, sfârşitul unei misiuni dezamăgitoare

Deşi Pentagonul a promis că va menţine calendarul şi planurile prevăzute pentru Afganistan, masacrul comis duminică de un soldat american transformă definitiv prezenţa militară a NATO într-o invazie odioasă, necesar să fie limitată la maximum şi anihilează orice speranţă faţă de o evoluţie pozitivă a războiului. Cum să facă acest lucru, salvând pe cât posibil aparenţele, este marea dilemă cu care se confruntă centrele de decizie de la Washington, în special Casa Albă, notează marţi ziarul El Pais. Barack Obama, comandantul forţelor armate ale SUA, a pus la punct o strategie de retragere graduală, care să-i permită să ajungă la alegerile din noiembrie într-un climat de relativă stabilitate militară pe teren şi o perspectivă de încheiere a conflictului în mod ordonat.

Iluzia unei victorii a dispărut de mult. Obiectivele misiunii au fost reduse considerabil. Deja nu mai este vorba de înfrângerea talibanilor, de reconstrucţie sau de democratizare a Afganistanului. Contrar opoziţiei republicane, Obama a stabilit pentru 2014 data retragerii trupelor şi a lansat convorbiri directe cu talibanii, în scopul concertării unei tranziţii. Însă chiar şi aceste ambiţii modeste şi această cale realistă de ieşire sunt azi în pericol după acţiunea disperată a soldatului american, care a ucis 16 persoane, inclusiv femei şi copii, într-o incursiune dezlănţuită, casă cu casă, într-un sat îndepărtat din provincia Kandahar. Incidentul, adăugat incinerării de Coranuri şi imaginilor video, difuzate anterior, ale unor militari americani urinând asupra cadavrelor inamicilor afgani, marchează o ruptură totală între trupele străine şi populaţia pe care se presupune că trebuie să o apere de extremiştii islamici.

După un deceniu de prezenţă în Afganistan, SUA nu şi-au câştigat simpatia afganilor. Proiectelor lor au eşuat, sau nu merită apreciate comparativ cu pagubele produse de război. Ţara a făcut câteva progrese spre democraţie, dar prea mici faţă de extinderea corupţiei şi de abuzurile puterii. Afganii găsesc azi mai puţine motive, decât acum zece ani, pentru a sprijini prezenţa străină care, departe de a le arăta calea spre modernizare şi progrese, le arată acum o faţă duşmănoasă şi uneori brutală. În aceste condiţii este imposibilă prelungirea prezenţei militare. În orice caz prelungirea acesteia, pentru a nu da impresia de fugă, va fi însoţită de şi mai multă violenţă.

Sunt de aşteptat acţiuni de răzbunare din partea talibanilor şi o mai mare recluziune a forţelor NATO în bazele lor, unde nu se pot face multe pentru a evita noi incidente, sau alte pierderi de vieţi omeneşti. Munca de pregătire a armatei afgane, deja ameninţată de repetatele incidente ale soldaţilor afgani care se întorceau împotriva preparatorilor lor, devine şi mai grea. Iar tactica din ultimii doi ani, de apropiere de liderii locali pentru a evita pătrunderea radicalilor, este practic imposibil de continuat. Nici măcar nu mai pare posibil sau convenabil să fie susţinut la putere a actualului preşedinte, Hamid Karzai, care îşi vede de propriul viitor, fără să mai ţină seama de Washington.

Până la urmă, nu mai este nimic de făcut în Afganistan. Scopul de a lichida reţeaua Al-Qaeda, ai cărei puţini supravieţuitori sunt împrăştiaţi în mai multe ţări, nu mai justifică în acest momente o prezenţă militară în Afganistan. A sosit momentul plecării iar convorbirile, care se desfăşoară la Qatar - mai complicate acum pentru că SUA sunt într-o poziţie mai fragilă - par singurul instrument pentru a face retragerea mai demnă. Potrivit unui sondaj, realizat de ABC şi The Washington Post, 54% dintre americani sunt de aceaşi părere.