Adolescentii au nevoie de ajutor pentru eliberarea maniei

In mijlocul unui trafic infernal, soferul unei alte masini trece pe banda ta, apoi opreste brusc in fata ta. Apesi cu putere pedala de frana si reusesti cu greu sa eviti o coliziune cu masina din fata. Apoi devii manios.

De ce? E prea tarziu sa iti stapanesti mania. Ce s-a intamplat de fapt?

A aparut un pericol brusc. Ai reactionat astfel incat sa te protejezi pe tine si pe pasagerii masinii tale. In acelasi timp, creierul tau elibereaza o substanta chimica ce produce o emotie si o explozie de energie fizica. Dupa ce pericolul a trecut, interpretezi emotia drept manie si eliberezi energia intr-un mod violent. Dar a fost intr-adevar emotia simtita de tine manie? Poate a fost frica, disperare sau dorinta de a proteja.

Daca tu, un adult rational, poti fi pacalit de propriile emotii, imagineaza-ti dilema unui baiat de 12 ani, a carui amigdala, partea din creier care regleaza emotiile precum frica furia si alte reactii “instinctuale”, domina cortexul pre-frontal, locul ratiunii si partea de creier care se maturizeaza cel mai incet. “Stivuit” acolo se afla si mesajul, care inca domina media si societatea secolului 21, ca una dintre putinele emotii acceptate la un baiat este mania. Baietilor le este mai greu din aceasta cauza, dar si sentimentele fetelor sunt cenzurate de societate.

Spiritul uman simte orice emotie imaginabila ... frica, depresie, singuratate, dorinta, ura, iubire, extaz .... Prin urmare, ce se intampla cand un baiat este parasit de prietena sa in fata prietenilor intr-un mod umilitor? El se simte ranit, trist, jenat, umilit, tradat, rusinat, neiubit. Dar daca nu poate denumi si exprima aceste emotii reale, este posibil sa le considere pe toate ca facand parte din categoria maniei. Atat de multa energie fizica inconjoara emotiile fundamentale autentice, incat atunci cand mania este exprimata, aceasta poate scapa de sub control si se poate manifesta prin episoade de obraznicie si furie. Daca energia nu este eliberata intr-un fel sau altul, ea poate conduce la probleme medicale precum migrenele, problemele stomacale sau depresia.

Pe de alta parte, daca emotiile justificate pot fi identificate si exprimate fata de propria persoana sau de altcineva, apare un moment "a-ha!”, putina eliberare, usurare sau o stare de catharsis.

Adolescentii au nevoie de ajutorul adultilor pentru a invata sa isi identifice si sa isi exprime emotiile. Parintii pot face trei lucruri pentru a-si ajuta copiii in acest sens:

1. Dezvoltati-le vocabularul emotional si aratati-le cum sa isi exprime sentimentele in mod adecvat. Acest lucru inseamna ca trebuie sa fii propriul detectiv in descoperirea emotiilor care se afla in spatele diferitelor situatii. Cand ii vorbesti copilului tau despre o situatie, identifica sentimentele fundamentale din spatele acesteia si fa-ti un obicei din a declara deschis aceste sentimente. Cand adolescentii ii vad pe adulti facand acest lucru, sunt mai inclinati sa isi exprime propriile sentimente.

2. Invata sa folosesti ascultarea activa in cazul copilului tau. Daca fiica ta termina conversatia telefonica purtata cu o prietena si se plimba vizibil "impovarata” prin camera, ai putea spune: "Pari frustrata." Cand iti povesteste o situatie anume, descopera sentimentele de baza nerostite. De exemplu, daca iti povesteste o situatie in care a fost acuzata de ceva pe nedrept, raspunsul tau ar putea fi: "Si te-ai simtit ranita?" Dar nu o spune pe un ton imperativ. Ofera-i copilului tau posibilitatea de a fi de acord cu presupunerea ta in privinta sentimentelor sale sau de a o respinge. Pune intrebari cumpatate si rezista tentatiei de a da sfaturi. Telul nu este de a rezolva problema, ci de a reflecta cu glas tare asupra sentimentelor copilului tau. Cand copiilor le sunt oglindite sentimentele lor intr-o anumita situatie, acestia incep sa invete cum sa-si identifice propriile sentimente. De asemenea, ei incep sa raspandeasca ascultarea activa in randul fratilor si prietenilor.

3. Ajutati-va copiii sa isi dezvolte propriul vocabular emotional. Acest lucru poate incepe inca din scoala elementara, cand le explicati acestora noi cuvinte ce exprima sentimente. Este un lucru bun pentru adolescenti sa auda toate variatiile si nuantele cuvintelor ce exprima sentimente. Frustrat poate fi si perturbat, iritat, deranjat, agitat, enervat.

Nu sugerez ca acesti pasi ar reprezenta un panaceu al maniei, obraznicie si violentei din scoli. Exista multe motive pentru care copiii reactioneaza intr-un mod violent. Dorinte neindeplinite, lipsa unor limite sau drame care nu au legatura cu relatia voastra, toate acestea se adauga problemelor cu mania si violenta.

Dar cercetarile ne spun ca la aceasta varsta copiii au nevoie sa comunice cu adultii pentru a se simti "ancorati” atunci cand vietile lor par instabile sau cand au nevoie doar de asigurarea ca e ok sa fie neindemanatici si stangaci. Invatandu-i pe copii sa isi identifice si exprime propriile sentimente, ii veti ajuta sa aiba o buna sanatate mentala si relatii sanatoase cu ceilalti.

Ann Mary Roberts, Ph.D., este membru al "School of Teacher Education and Leadership” apartinand Universitatii Radford din Virginia. Aceasta este un fost consilier si profesor de gimnaziu.