Acordul UE-Turcia privind refugiaţii atârnă pe umerii... Greciei

Turcia a ameninţat că nu va mai adera la acordul cu refugiaţii încheiat cu Uniunea Europeană dacă cetăţenii săi nu vor primi până în luna octombrie dreptul de a călători pe teritoriul blocului fără vize. Întrebarea pe care şi-o pun acum oficialii din Bruxelles este: avem nevoie de un acord privind refugiaţii sau funcţionează cel deja acceptat?

Răspunsul la întrebare nu este clar. Numărul de solicitanţi de azi şi imigranţi care au călătorit din Turcia şi Grecia a scăzut într-adevăr dramatic începând cu 20 martie. Dar experţii susţin că acest lucru se datorează faptului că politica UE privind acordarea de azil se bazează pe închiderea rutei balcanice, care ar fi avut un efect descurajant asupra imigranţilor.

Condiţiile din taberele de refugiaţi elene, precum cele din insula Lesbos şi cea de lângă satul Idomeni, au fost şi ele un factor de descurajare. Perspectiva de a trimişi din acele tabere înapoi în Turcia i-a descurajat în mod clar pe mulţi refugiaţi.

Numărul real al deportărilor din aşa zisele “puncte cheie” – centre de înregistrare pe insulele elene din Marea Egee – spre Turcia este astfel mult mai scăzut decât au descris în luna martie arhitecţii acestui acord. Din aprilie până la sfârşitul lunii iulie, 468 de persoane au fost trimise înapoi în Turcia din Grecia.

La summitul UE- Turcia, oficialii europeni care au pregătit acordul au discutat despre mii de deportări.

Statele membre UE sunt pregătite să trimită aproximativ 4.000 de oficiali în Grecia pentru a asista angajaţii guvernamentali copleşiţi. Cele două autorităţi UE responsabile – agenţia de protejare a frontierelor Frontex şi agenţia pentru azil EASO – au făcut apel la numărul necesar de personal din statele membre ale blocului. În prezent, 61 de translatori, 92 de experţi în azil, doi experţi în deportări şi 66 de oficiali însărcinaţi cu protejarea frontierei au fost trimişi în Grecia.

Procedurile din Grecia, pe baza cărora refugiaţii sirieni care pătrund ilegal în ţară sunt deportaţi în Turcia, durează mult mai mult decât s-a aşteptat iniţial. La închiderea summitului UE-Turcia, oficialii UE au discutat despre câteva zile sau săptămâni. Au trecut patru luni de atunci şi s-a încheiat doar înregistrarea preliminară a solicitanţilor de azil. Acum, cei care doresc să primească azil pot depune o cerere oficială şi pot începe procesul de intervievare. După care autorităţile decid dacă le vor acorda sau nu azil.

Grecia o ia încet

Refugiaţii nu au mai fost mutaţi de pe insule pe Grecia continentală din 20 martie. Ei rămân blocaţi în cele peste 9.350 de aşa zise “puncte cheie”. Autorităţile elene au declarat la începutul acestei săptămâni că 57.115 persoane şi-au finalizat înregistrarea preliminară pentru azil. În primele luni ale acestui an, autorităţile elene pentru azil au completat 588 de cereri – 410 au fost respinse iar restul acceptate.

Dacă Turcia decide să nu mai accepte imigranţii ale căror cereri au fost respinse, acest lucru ar avea un impact redus. Doar efectul psihologic al unei astfel de decizii asupra refugiaţilor şi imigranţilor care aşteaptă în prezent în Turcia ar stârni îngrijorarea Uniunii Europene. Aceştia s-ar putea simţi încurajaţi şi s-ar îndrepta în continuare spre Grecia, chiar dacă nu mai pot continua spre vestul Europei.