Aceşti politicieni au ajuns la putere cu o singură idee: să facă bani şi carieră (sociolog italian)

Italia se bazează pe lideri care au ajuns la putere fără selecţie şi cu o singură idee - să facă carieră şi mulţi bani -, afirmă sociologul italian Giuseppe De Rita, fondator al centrului italian de cercetări socioeconomice, Censis, într-un interviu pentru revista L'Espresso.

''Interpretul'' societăţii italiene a configurat în rapoartele sale din ultimii 20 de ani imaginea unui individualism neînfrânat, a unui dezastru antropologic şi eclipsa burgheziei. Întrebat când a început vidul politic şi moral, De Rita este de părere că la nivel instituţional s-a făcut o greşeală gravă atunci când s-au conferit mai multe puteri regiunilor, fondând nu un stat al autonomiilor ci un federalism de sus, cu verticalizarea puterii reprezentate de guvernatori. De teama Ligii Nordului şi a secesiunii lui Umberto Bossi, Roma a oferit drept răspuns federalismul concentrat pe regiuni.

Rezultatul, spune sociologul italian, este că regiunile au ajuns zona întunecată a politicii şi în plus, puterea este concentrată pe figura guvernatorului, fapt ce agravează situaţia, deoarece prea multă putere în zona întunecată înseamnă fie că guvernatorul nu reuşeşte să controleze ce se întâmplă fie este complice. Guvernatorul regiunii Lazio, Renata Polverini (care a demisionat în urma unui scandal privind fonduri deturnate, n.red) s-a trezit în faţa unor consilieri ce trebuiau mulţumiţi şi a ales calea cea mai rapida de a-i asimila: distribuirea de bani Consiliului regional.

O mână de oameni, care fac o profesie din a fi consilier, au reuşit să creeze un sistem în regiuni, iar pentru a continua să o facă au avut nevoie de mulţi bani. ''Decizionismul, verticalizarea, personalizarea au condus la centralitatea banilor. 'Cherchez l'argent': cine are banii îşi organizează cariera personal, cine nu-i are se agaţă de mâna publică'', spune sociologul italian.

Şi Prima Republică s-a bazat pe politicieni de profesie, care este diferenţa dintre aceia şi actualii? De Rita relevă că actualii au ajuns aici fără nicio selecţie, în unele cazuri plasaţi pe o listă mică fără a lua niciun vot, şi li se fac cadou salarii şi beneficii.

Cine sunt personajele de tipul consilierului regional Franco Fiorito (lider al partidului Poporul Libertăţii în Consiliul regional din Lazio, acuzat că a deturnat milioane de euro din fondurile publice ale partidului în scopuri personale, n.red)? ''Sunt personaje care au în ele stigmatul parvenitului în sensul tehnic al termenului, provin din nimic'', afirmă De Rita. S-a scris că este vorba de marginalizaţi ai fostei MSI (Mişcarea Socială Italiană, neo-fascistă) şi AN (Alianţa Naţională).

În cea de-a Doua Republică acest lucru s-a întâmplat în cel puţin trei cazuri, consideră De Rita. Primul val a fost reprezentat de membrii Ligii Nordului, la începutul anilor '90, care au câştigat locuri în guvernul naţional iar Umberto Bossi a crezut că poate face ce vrea, inclusiv să-şi favorizeze fiul. La fel a procedat, de o manieră mai acoperită, berlusconismul, cel de-al doilea val, iar apoi a venit revoluţia berlusconiană, cu categoria cea mai izbitoare. Politica a rămas delegată ''marelui şef'', acestuia revenindu-i, alături de companiile sale, să câştige puterea şi să o dăruiască alor săi. Au venit apoi marginalizaţii post-fascismului, prietenii ''avizi'' ai lui Gianni Alemanno (primarul Romei). ''Rezultatul a fost un populism cosmetizat în neo-burghezie. Noua aroganţă a puterii', spune sociologul italian.

Regiunile au fost o mare speranţă, dar în prezent un jurist reputat ca Michele Ainis a cerut aproape abrogarea lor. Ce se poate face pentru a remedia problema? În opinia lui De Rita, un guvern nu poate face o reformă constituţională prin ordonanţe de urgenţă. ''Pentru a reconstrui un sistem instituţional demn de acest nume va fi nevoie de 10-15 ani', spune el.

Solicitat să comenteze dacă pentru a reconstrui clasa politică este necesar ca toţi politicienii să fie trimişi acasă, sociologul italian afirmă: ''Ne aflăm într-o betonieră: e momentul să se macine totul. Şi să se spere să nu se întâmple şi în Italia ce s-a întâmplat în SUA, când din comerţul cu droguri şi alcool s-au născut marile familii ale capitalismului şi politicii''.

Până recent, liderii de partide susţineau că odată cu alegerile din 2013 se va reveni la politica adevărată. 'Este dificil ca politica să renască aşa cum am cunoscut-o - cel care ajungea sus ştia să şi coboare. Alcide De Gasperi (fost premier) mergea la Washington, în inima imperiului, apoi revenea la Roma şi construia consensul. Liderii Partidului Comunist plecau la Moscova, dar apoi reveneau la sediul lor pentru consultarea cu tovarăşii lor. Politicienii erau interpreţii de legătură între factorii de decizie şi societate. Astăzi, deciziile sunt luate în altă parte: bănci, Europa, axa Merkel-Hollande. Numai Mario Monti şi Mario Draghi participă la suveranitate. Şi nu mai există nicio relaţie între cele doua niveluri: Monti merge la New York, nu se poate ocupa şi de Calabria'', comentează sociologul italian.

În opinia sa, toţi ceilalţi, aşa-zişii lideri, nu hotărăsc nimic, nu au o bază de referinţă. Vizează personalizarea, totul focalizându-se pe imagine şi nimic pe substanţă. Trăiesc din campanii mediatice şi din finanţările imense necesare pentru aceste campanii.

În acest caz, sloganul ''casării'' politicienilor este util? Potrivit lui De Rita, schimbarea poate veni numai de la un lider care s-a afirmat deja. Dacă primarul oraşului Florenţa, Matteo Renzi (Partidul democrat, centru-stânga), câştigă alegerile primare, bătălia sa abia începe, nu se termină.

Întrebat dacă antipolitica lui Beppe Grillo (actor de comedie, fondator al MoVimento 5 Stelle) este un răspuns, De Rita spune că Grillo nu face decât să repete circuitul iniţiat de Bettino Craxi în anii '80: personalizare, vizibilitate în toate mass- media, bani.