Acest deget protetic din lemn, de acum 3.000 de ani, era reglabil
alte articole
Este posibil să fie unul dintre cele mai vechi dispozitive protetice din istoria omenirii. Egiptologii de la University of Basel din Elveţia, au reexaminat un deget de la un picior de lemn artificial.
Dispozitivul protetic din lemn datează de aproape 3.000 de ani şi a fost descoperit în mormântul unei femei în necropola Sheikh'Abd el-Qurna, în apropiere de Luxor (Egipt). Această zonă este studiată în prezent folosind metode avansate.
Echipa internaţională a investigat această proteză unică cu ajutorul unei microscopii moderne, tehnologie cu raze X şi tomografie computerizată. S-a demonstrat că degetul de la piciorul din lemn a fost reglat de mai multe ori pe piciorul proprietarei sale.
Recent, cercetătorii au clasificat, de asemenea, şi materialele utilizate şi au identificat metoda prin care a fost produsă şi utilizată această proteză foarte avansată. La studiu au participat experţi de la Muzeul Egiptean din Cairo - unde a fost dus dispozitivul protetic după ce a fost descoperit - şi de la Institutul de Medicină Evolutivă de la Universitatea din Zurich, potrivit unui comunicat al University of Basel.
Degetul piciorului artificial, din primul mileniu î.Hr., atestă abilităţile unui meşter care era foarte familiarizat cu fizionomia umană. Cunoştinţele tehnice pot fi văzute deosebit de bine în mobilitatea protezei şi în structura robustă a centurii. Faptul că proteza este făcută într-o manieră atât de laborioasă şi meticuloasă indică faptul că proprietara aprecia aspectul natural, estetic şi confortabil şi că se putea baza pe specialişti cu înaltă calificare pentru a-i oferi aceste lucruri.
Proteza din Epoca Fierului Timpurie a fost găsită într-un mormânt tăiat în rocă, într-o capelă din cimitirul Sheikh'Abd el-Qurna, la vest de Luxor.
Această capelă aparţine unui grup de morminte monumentale tăiate în rocă de la sfârşitul secolului al XV-lea î.Hr., construite pentru o mică clasă superioară apropiată de familia regală. University of Basel studiază acest cimitir vechi al elitei egiptene, lunga sa istorie de utilizare şi împrejurimile acestuia, încă de la sfârşitul anului 2015.
În acest proiect, finanţat de National Science Foundation din Elveţia, au fost folosite metode microanalitice, orientate ştiinţific, şi tehnologii de precizie pentru topografie şi fotografie.
Cercetătorii studiază materialitatea vestigiilor arheologice şi astfel ajung să-şi formeză o imagine despre istoriile de viaţă ale structurilor construite şi ale obiectelor. Aceste biografii materiale pot furniza informaţii cu privire la procedeele de fabricaţie, modurile de utilizare, abilităţile personale, obiceiurile şi preferinţele persoanelor care au fost în contact cu aceste obiecte.
Cele mai vechi morminte cunoscute din Sheikh'Abd el-Qurna, datează din al doilea mileniu î.Hr. Cimitirul şi-a trăit zilele sale de glorie în secolul al XV-lea î.Hr. Cu toate acestea, multe dintre aceste structuri tăiate în rocă au fost refolosite şi în parte remodelate de mai multe ori pentru înmormântări în timpul primului mileniu î.Hr.. Mult mai târziu, au servit în primul rând ca locuinţe pentru localnici, un proces care a început cu primii eremiţi creştini şi s-a încheiat abia la începutul secolului XX.
Împreună cu experţi în domeniul geodeziei şi geologiei de la ETH Zurich (Swiss Federal Institute of Technology in Zurich), echipa de arheologi de la University of Basel evaluează ştiinţific structurile naturale şi artificiale din zona de excavare şi împrejurimile sale. Experţii elaborează în prezent, pentru această zonă, machete digitale, precise geometric, care reproduc arhitectura, peisajul şi cotele de nivel. Acestea vor fi combinate cu o hartă tridimensională arheologică şi geologică care vor ilustra morfologia terenului şi a structurilor subterane investigate. Pe această bază, cercetătorii doresc să reconstruiască şi să simuleze dezvoltarea cimitirului şi fazele sale de utilizare.
Mai multe informaţii: University of Basel: A Wooden Toe: Swiss Egiptologists Study 3000-Year-Old Prosthesis
