A-ţi folosi propria suliţă împotriva propriului scut - 自相矛盾

Se povesteşte că în perioada statelor beligerante (475-221 î.Hr.), în statul Chu trăia un negustor de arme specializat în vânzarea suliţelor şi scuturilor.

Într-o zi, negustorul a ieşit în stradă pentru a-şi vinde armele. A găsit un loc cu multă lume şi-a rânduit armele pe pământ.

A ridicat mai întâi un scut şi a început să strige cu voce tare la cei din jur: ”Bună ziua tuturor, veniţi să vedeţi acest scut cu renume mondial. Nimic nu se poate compara cu trăinicia lui. Nici chiar cea mai ascuţită suliţă din lume nu-l poate străpunge.”

Mulţimea s-a adunat în jurul lui, pentru a vedea inegalabilul scut.

Apoi, a început să promoveze o suliţă: ”Bună tuturor, veniţi să-mi vedeţi suliţa. Nimic nu se poate compara cu ea, fiind cea mai ascuţită suliţă de sub cer. Poate străpunge cel mai durabil scut din lume”.

Auzind aceasta, oamenii din jur au început să râdă. Unul dintre ei l-a întrebat pe negustor: ”Dacă ar fi să credem ceea ce tocmai ai spus, nimic nu se poate compara cu ascuţimea suliţei tale, căci poate străpunge cel mai durabil scut din lume. Iar scutul tău este cel mai durabil, putând opri orice suliţă. Ce-ar fi să încerci propria suliţă împotriva propriului scut?”

”Bună ziua tuturor, veniţi să vedeţi acest scut cu renume mondial. Nimic nu se poate compara cu trăinicia lui. Nici chiar cea mai ascuţită suliţă din lume nu-l poate străpunge.”

Negustorul a rămas mut. Jenat, şi-a adunat suliţele şi scuturile de pe jos, grăbindu-se să plece.

Idiomul 自相矛盾 (zi xiang mao dùn), care înseamnă a folosi suliţa împotriva scutului propriu, îşi are rădăcinile în această poveste. A fost inclus în cartea ”Han Fei Zi” scrisă de Han Fei (cca. 280-233 î.Hr.), unul dintre primii filozofi legalişti antici din China.

În zilele noastre, idiomul este folosit pentru a descrie vorbe sau acţiuni care se contrazic reciproc încă de la început.