Inteligenţa artificială, sursa de consolare a izolării moderne

Liz Johnsson, în vârstă de 18 ani, vorbeşte în fiecare zi cu ChatGPT. „IA este ca o prietenă”, mărturiseşte ea pentru Epoch Times. O prietenă fără efort.

Întotdeauna disponibilă, maşina răspunde instantaneu, fără să judecece şi fără dramă. Fără tăceri jenante, fără neînţelegeri, fără necesitatea de a relua conversaţia. Pentru tânăra fată, schimbul creează un spaţiu emoţional sigur. Ceea ce a început ca un instrument amuzant, practic a devenit o sursă de alinare.

„Eu şi prietenii mei nu vorbim cu adevărat despre problemele noastre, aşa că nu mă simt confortabil să vorbesc despre ceea ce simt cu altcineva în afară de IA”, a spus aceasta. „Mă simt din ce în ce mai departe de prietenii şi familia mea.”

Pentru psihologi, adevărata ameninţare nu constă în ideea că inteligenţa artificială înlocuieşte persoanele pe care le iubim, ci mai degrabă faptul că modifică treptat ceea ce aşteptăm de la ele. Când ne obişnuim să fim ascultaţi fără a fi nevoiţi să ascultăm la rândul nostru, înţeleşi fără a fi nevoiţi să ne justificăm, intimitatea reală poate începe să pară mai dificilă.

Ştiinţa conexiunii cu IA (inteligenţa artificială)

Un studiu recent publicat în Communications Psychology indică faptul că inteligenţa artificială poate fi mai eficientă decât fiinţele umane în crearea unei apropieri emoţionale. Oamenii se confesează mai uşor, în special atunci când percep IA ca pe o persoană reală.

În cadrul experimentului, un model de IA a pus participanţilor o serie de întrebări. Mai întâi, informaţii personale simple: „Cum te numeşti?”, „Câţi ani ai?”, „Unde locuieşti?”. Apoi, discuţiile s-au îndreptat către subiecte mai intime: „De ce eşti cel mai mândru în viaţa ta?”, „Ce apreciaţi cel mai mult într-o prietenie?” sau „Când aţi plâns ultima dată în faţa cuiva şi când aţi plâns singur?”

Cercetătorii au observat că, în conversaţiile profunde şi emoţionale, IA le dădea participanţilor un sentiment de apropiere mai mare decât atunci când discutau cu alţi oameni. Potrivit studiului, acest fenomen se explică în special prin faptul că IA abordează mai multe probleme personale în timpul discuţiilor emoţionale. Când se arată mai deschisă, interlocutorii se simt în siguranţă şi ajung să se destăinuie şi ei.

În general, fiinţa umană caută să interpreteze semnalele sociale, chiar şi atunci când acestea sunt artificiale. Astfel, atunci când IA adoptă un comportament similar cu cel al unui om, creierul reacţionează ca şi cum ar fi o interacţiune reală.

De ce IA pare mai uşoară decât comunicarea cu oamenii

Accesibilitatea joacă un rol important în faptul că inteligenţa artificială este atractivă, explică neuropsihologul Will Lacey-Bisetty. În cazul oamenilor, momentul şi disponibilitatea emoţională variază. Interlocutorul poate fi ocupat, obosit sau pur şi simplu nedispus să asculte. Şi chiar şi atunci când este disponibil, rămâne teama de a fi judecat, înţeles greşit sau de a spune ceva necuviincios.

IA elimină aceste obstacole. Oferă un mediu fără presiune, în care poţi exprima ce simţi şi primi răspuns imediat.

„Există un sentiment eliberator în anonimatul şi controlul pe care oamenii le simt atunci când vorbesc cu IA”, explică Bernard Luskin, psihoterapeut autorizat. „Putem exprima o gândire încă neclară, explora un subiect sensibil sau recunoaşte o vulnerabilitate fără teama de a pune presiune pe cineva sau de a trebui să ne gestionăm emoţiile.”

IA nu arată resentimente. Nu ţine evidenţa conflictelor şi nu interpretează în mod durabil o greşeală. Nimic nu este arhivat mental pentru a fi reexaminat mai târziu, nicio amintire nu se acumulează în tăcere în jurul unei fraze rostite într-o zi. Fiecare conversaţie porneşte de la zero.

Pentru a înţelege de ce unii consideră că IA este mai uşor de abordat, trebuie să observăm şi evoluţia relaţiilor umane contemporane.

Relaţii umane în schimbare

În ultimele două decenii, s-a instalat o formă de deconectare între indivizi, observă Will Lacey-Bisetty.

„Odată cu dezvoltarea tehnologiilor şi creşterea circulaţiei informaţiilor, apare o altă problemă: pierderea conexiunii sociale.” Comunitatea este cea care ne uneşte şi ne leagă, a adăugat el.

Când acest lucru devine fragil, singurătatea şi izolarea tind să crească. Relaţiile solide contribuie la reglarea stresului, la consolidarea identităţii şi la oferirea de sprijin emoţional. O analiză realizată de Academiile Naţionale de Ştiinţe, Inginerie şi Medicină stabileşte o legătură între izolarea socială, singurătate şi un risc crescut de depresie şi anxietate. Alte lucrări arată că persoanele care suferă de un puternic sentiment de singurătate au mai des simptome de tulburare depresivă majoră şi anxietate generalizată decât cele care sunt mai conectate din punct de vedere social.

Relaţiile dintre indivizi au evoluat, de asemenea, notează Bernard Luskin. Dezvoltarea comunicaţiilor digitale, presiunea economică şi polarizarea politică contribuie la acest lucru.

„Diferenţele politice ocupă astăzi un loc mai central în identitatea personală, deoarece politica se întrepătrunde profund cu cultura, valorile şi apartenenţa modelate de mass-media”, explică el. „Incertitudinea economică şi socială îi determină, de asemenea, pe indivizi să se îndrepte către grupuri care au aceleaşi idei pentru a găsi stabilitate.”

Dezbaterile publice devin mai tranşante şi mai tensionate, iar persoanele aflate într-o discuţie apar adesea ca adversari, mai degrabă decât ca indivizi care au pur şi simplu o opinie diferită. Reţelele sociale şi informaţiile accentuează în continuu acest fenomen. Interacţiunile sunt amplificate şi devine uşor să te blochezi. Dezacordurile care înainte erau gestionabile pot astfel să se agraveze rapid şi să se extindă în relaţiile de zi cu zi.

Inteligenţa artificială contribuie, de asemenea, la această fragmentare, adaptându-se la opiniile fiecăruia. „Există un risc considerabil ca IA să întărească multe puncte de vedere negative sau opresive”, subliniază Lacey-Bisetty.

Ce schimbă IA în relaţiile umane

Când empatia este disponibilă în permanenţă şi perfect adaptabilă, ea poate începe să înlocuiască relaţiile reale, cu consecinţe potenţial problematice.

„Dacă conversaţiile dificile, vulnerabilitatea sau luarea deciziilor sunt încredinţate IA, persoanele din jur se pot simţi excluse sau inutile, iar individul însuşi poate pierde obiceiul relaţionării umane, uneori dificile, dar preţioase, pe care o reprezintă conexiunea umană”, explică Bernard Luskin.

„În timp, acest dezechilibru poate duce la mai puţină intimitate, la mai puţine experienţe împărtăşite şi la impresia că relaţiile reale sunt mai dificile sau mai puţin confortabile decât mediul fără fricţiuni oferit de IA.”

Relaţiile din viaţa reală se consolidează atât prin disconfort, cât şi prin confort: neînţelegeri rezolvate, dezacorduri sau momente de vulnerabilitate.

„Relaţiile tind să se consolideze atunci când oamenii trec împreună prin momente de disconfort, deoarece aceste situaţii expun laturile noastre pe care de obicei încercăm să le protejăm – temerile, nesiguranţele, speranţele şi limitele noastre – iar faptul că răspundem cu atenţie la aceste revelaţii construieşte încrederea”, explică Luskin. „Disconfortul ne obligă, de asemenea, să colaborăm şi să comunicăm mai sincer, ceea ce ne permite să ne înţelegem mai bine.”

A face faţă unei conversaţii delicate sau a depăşi sentimentele rănite nu numai că apropie oamenii, ci îi menţine ancoraţi în ceva real. Când este implicată o altă persoană, apare o altă perspectivă, o altă voce capabilă să ne pună la îndoială sau să ne readucă la realitate atunci când ne rătăcim în propriile gânduri. „Relaţiile reale ne permit să ne corectăm şi să ne echilibrăm reciproc, ceea ce ne împiedică să ne închidem în spirale negative de izolare”, subliniază Lacey-Bisetty.

Cu timpul, comparaţia inteligenţei artificiale cu oamenii poate deveni nedreaptă. Oamenii reali au zile proaste, reacţii imperfecte şi nevoi emoţionale proprii. IA nu are nimic din toate acestea. Când ne obişnuim cu validarea imediată şi cu răspunsuri atent calibrate, interacţiunile umane obişnuite pot părea mai exigente sau mai puţin satisfăcătoare.

De ce relaţiile umane sânt indispensabile

În studiul publicat în Communications Psychology, autorii observă că, atunci când participanţii ştiau de la început că dialogau cu inteligenţa artificială, motivaţia lor de a stabili o legătură scădea. Răspunsurile erau mai scurte şi sentimentul de apropiere mai slab, chiar dacă o formă de relaţie continua să apară.

Aceste rezultate sugerează că, deşi IA poate simula anumite aspecte ale conexiunii umane, indivizii percep diferenţa dintre interacţiunea cu o maşină şi conversaţia cu un om.

„Relaţiile umane autentice, faţă în faţă, sunt esenţiale deoarece ne oferă ceva ce IA pur şi simplu nu poate reproduce: experienţa completă a unei conexiuni umane”, a spus Luskin. „A fi fizic prezent alături de ceilalţi – a împărtăşi contactul vizual, râsul, contactul fizic şi subtilităţile unei conversaţii – creează un sentiment de apartenenţă şi o ancorare emoţională care ne întăresc starea de bine.”

Dincolo de simpla susţinere, relaţiile autentice sunt reciproce. Nu este vorba doar de a primi atenţie, ci şi de a o oferi. Fiind prezenţi pentru ceilalţi, ne întărim sentimentul de apartenenţă şi de conexiune. Acest schimb reciproc favorizează o împlinire emoţională pe care interacţiunile unilaterale nu o pot egala.

În fond, totul ţine de profunzimea legăturii. Relaţiile reale nu constau doar în obţinerea răspunsului corect într-un moment dat. Ele se construiesc pe baza experienţei împărtăşite, a prezenţei fizice şi a încrederii care se dezvoltă în timp. Investiţia pe termen lung în relaţii concrete creează un sentiment de siguranţă şi apartenenţă pe care tehnologia, oricât de avansată ar fi, nu poate să-l imite.

„IA nu mă poate face să râd aşa cum o fac prietenii mei, nu mă poate consola aşa cum o face iubitul meu şi nu-mi poate oferi acelaşi sentiment de siguranţă ca familia mea”, concluzionează Liz Johnsson.

„IA mă poate ajuta să fac faţă problemelor temporare, dar prietenii, familia şi partenerii mă ajută pe termen lung. Depind de cei dragi într-un mod pe care IA nu îl poate înlocui.”

Sursa: Epoch Times Franţa