66% dintre români cred că Ceauşescu a fost bun pentru România. Şeful IICCMER cere o lege pentru interzicerea propagandei comuniste

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat, luni, rezultatele unui sondaj de opinie naţional, realizat de INSCOP Research (la comanda IICCMER), privind nivelul de nostalgie faţă de comunism, prezent în societatea românească.

Câteva statistici rezultate în urma măsurătorii sociologice indică următoarele aspecte:

• 55,8% consideră că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România

• 66,2% cred că Nicolae Ceauşescu a fost un lider bun pentru România

• 48,4% consideră că în comunism se trăia mai bine

• 85,1% cred că mâncarea era mai sănătoasă în comunism

• 66,4% afirmă că statul avea mai multă grijă de cetăţean

• 80,4% consideră că oamenii se ajutau mai mult unii pe alţii

• 77,2% consideră că, înainte de ’89, România era o ţară mai bogată decât în prezent

• 57,8% afirmă că în România există partide politice cu mesaje pro-comunism.

Temele supuse măsurătorii sociologice au fost: opinia despre Nicolae Ceauşescu, partide cu mesaje pro-comunism, direcţia ţării, interesul faţă de perioada comunistă, informarea despre această perioadă, evaluarea regimului comunist, responsabilitatea regimului pentru abuzuri şi crime, pedepsirea responsabililor pentru crime şi abuzuri, viaţa în timpul regimului comunist, pierderea identităţii culturale, compararea produselor culturale şi sursele de informare.

Ne aflăm, din păcate, într-un moment în care nostalgia faţă de regimul comunist nu mai reprezintă doar o opinie sau o vulnerabilitate culturală. Este, spun răspicat, o problemă de securitate naţională.

Ca Preşedinte executiv al IICCMER, nu cred că suntem într-un scenariu catastrofic, dar nu ezit să afirm că ne aflăm la un singur pas de a ajunge într-un astfel de scenariu. Iar acel pas se poate face, paradoxal, nu printr-o decizie majoră, ci prin continuarea pasivităţii.

Istoricii şi-au făcut datoria şi şi-o vor face, nu mă îndoiesc, în continuare. Însă, nu mai este suficient. Nu putem combate revirimentul totalitar doar cu tomuri academice. Avem nevoie de acţiune, de o pedagogie a memoriei care să iasă din universităţi şi biblioteci şi să ajungă în comunităţi, în familii, în spaţiul digital — acolo unde se formează convingerile noii generaţii. Dar nu putem merge mai departe fără sprijin.

O spun cu fermitate: avem nevoie de sprijin guvernamental şi societal. Nu putem lucra eficient dacă suntem blocaţi în birocraţie, dacă nu avem un buget adecvat şi resurse umane competente. Politicile memoriei nu pot fi realizate de două-trei persoane cu vocaţie, ci de o instituţie întreagă, bine finanţată şi protejată administrativ, care are susţinerea decidenţilor politici şi a cetăţenilor.

Vom continua să acţionăm pentru consolidarea democraţiei româneşti, dar trebuie să recunoaştem că ne confruntăm cu un război hibrid, iar nostalgia faţă de totalitarism — fie el fascist sau comunist — este una dintre armele simbolice ale acestuia. Trebuie să admitem, chiar recurgând la istoria recentă, că şi cuvintele pot deveni gloanţe.

De aceea, solicit public adoptarea de către Parlamentul României a unei legi care să interzică simbolurile regimului totalitar comunist şi cultul persoanelor care l-au susţinut. Fără a obstrucţiona cercetarea istorică — şi aici dau exemplul Cehiei, unde preşedintele Petr Pavel a promulgat recent o astfel de lege — ci tocmai pentru a proteja cercetarea de instrumentalizări politice.

În fine, subliniez că, într-un context de austeritate bugetară, susţinem eforturile Guvernului pentru eficientizarea aparatului de stat. Avem deja un proiect de reorganizare instituţională depus la Cancelaria Prim-ministrului României, dar atragem atenţia că trebuie păstrată integritatea singurei instituţii care face investigaţii asupra crimelor comunismului şi care administrează fosta închisoare politică de la Râmnicu Sărat — singurul memorial al victimelor comunismului asumat de statul român în cei 35 de ani de la căderea dictaturii”, a declarat Prof. univ. dr. Daniel Şandru, Preşedinte executiv al IICCMER.

Angajamentul Guvernului României pentru promovarea principiilor democratice şi europene, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a politicilor memoriei, drept formă de respect faţă de trecutul nostru istoric, precum şi a educaţiei şi cercetării cu privire la regimul comunist, este unul ferm, de la care nu vom face rabat. Este nevoie să lucrăm împreună – Guvern, organizaţii neguvernamentale şi mediul academic – pentru combaterea extremismului, discursului instigator la ură şi a campaniilor de dezinformare, precum şi pentru încurajarea gândirii critice, mai ales în această perioadă marcată de provocări”, a afirmat şeful Cancelariei Prim-Ministrului, Mihai Jurca.

Zece concluzii principale ale sondajului:

1. Percepţia negativă asupra direcţiei actuale a României catalizează nostalgia: Peste 63% consideră că România merge într-o direcţie greşită. Această nemulţumire cronică faţă de prezent creează un teren fertil pentru idealizarea trecutului comunist, fiind mai intensă în rândul celor cu venituri mici şi educaţie primară. Structura narativă a nostalgiei comuniste încorporează elemente selective de memorie colectivă (ex. securitatea locului de muncă, preţuri controlate, acces gratuit la cultură) şi exclude conştient aspectele represive.

2. Există o polarizare latentă între generaţii privind regimul comunist: Generaţiile tinere (18-29 ani) manifestă un interes scăzut faţă de perioada comunistă şi îşi formează percepţii din surse indirecte (şcoală, social media), în timp ce generaţiile 45 afişează un nivel ridicat de nostalgie şi o percepţie pozitivă semnificativ mai mare asupra regimului.

3. Nivelul informării despre comunism este perceput ca insuficient: Doar 68% declară că au suficiente informaţii pentru a-şi forma o opinie despre comunism. Sursele principale de informare (experienţa personală – 34,8%, familia – 14,2%) indică o dominanţă a memoriei subiective, în detrimentul surselor academice şi media actuale. Lipsa unor evaluări şi informaţii structurate, ancorate în realităţi istorice autentice, contribuie la idealizarea regimului şi la formarea unor repere false ale nostalgiei.

4. Percepţia nivelului de trai: o majoritate consideră că „se trăia mai bine” înainte de 1989: Aproximativ 48% consideră că nivelul de trai din comunism era superior celui actual, în special în rândul celor cu venituri reduse şi din mediul rural, indicând o asociere între securitatea materială şi vulnerabilitatea economică actuală.

5. Libertatea este cel mai clar atribut negativ asociat regimului comunist: 80,9% afirmă că înainte de 1989 exista „mai puţină libertate”. Chiar şi în rândul celor cu cele mai ridicate sentimente nostalgice, recunoaşterea lipsei de libertăţi rămâne incontestabilă.

6. Corupţia este percepută ca fiind mai redusă în comunism: 65% afirmă că în comunism era mai puţină corupţie. Această percepţie poate indica o idealizare a „ordinii” sociale şi o reacţie la corupţia endemică post-1989, chiar dacă manifestările mici de corupţie erau larg răspândite în perioada comunistă.

7. Idealizarea manifestărilor culturale de masă din comunism: 75,1% consideră că filmele produse în perioada comunistă erau mai bune, iar 58% că emisiunile de divertisment erau superioare. Această percepţie se explică prin memoria afectivă şi prin expunerea limitată la oferta culturală globală a vremurilor.

8. Social media — o sursă marginală, dar în creştere, de informare şi dezinformare: Reţelele sociale influenţează în special tinerii, fiind vulnerabile la dezinformare şi propagandă, ceea ce poate duce la deformarea percepţiilor şi la formarea unor mituri sau idealizări.

9. Diferenţe urbane-rurale semnificative: Locuitorii din mediul rural şi din oraşele mici percep comunismul ca pe o „perioadă mai bună” comparativ cu cei din marile oraşe, indicând o distribuţie inegală a oportunităţilor şi a serviciilor publice.

10. Idealizarea trecutului – o formă de protest faţă de prezent: Nostalgia pentru comunism reflectă, mai degrabă, nemulţumiri legate de inegalităţi sociale, instabilitate economică şi lipsa unei perspective optimiste pentru viitor, fiind un mecanism de compensare pentru problemele actuale.

Cercetarea sociologică relevă o nevoie acută de politici publice dedicate combaterii nemulţumirilor structurale (sărăcie, inegalităţi, corupţie) şi a carenţelor în educaţie şi informare (cunoaşterea realităţii istorice).

Astfel, se poate limita impactul unei nostalgii colective care ameninţă stabilitatea democraţiei, alimentată de mituri şi informaţii trunchiate, exacerbată de campanii de dezinformare şi propagandă.

Sondajul a fost realizat între 25 iunie şi 3 iulie 2025, utilizând metoda interviurilor telefonice (CATI), pe un eşantion de 1.505 persoane, reprezentativ pentru populaţia neinstituţionalizată a României, cu vârstă de 18 ani şi peste. Eroarea maximă admisă este de ±2,53%, la un nivel de încredere de 95%.

Datele au fost prezentate de Remus Ştefureac, CEO şi Fondator INSCOP Research.