2 milioane de oameni cer ONU să ia măsuri în vederea opririi recoltării de organe din China

În timpul celei de-a 29-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului, desfăşurată în 15 iunie la Geneva, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, a promis că îi va apăra pe cei asupriţi şi lipsiţi de drepturi, “fără frică sau favoruri” şi indiferent de identitatea victimei sau criminalului.

Luni, 3 august, patru grupuri internaţionale pentru monitorizarea drepturilor omului au luat de bună promisiunea Înaltului Comisar. Ele au cerut Naţiunilor Unite să “treacă de la cuvinte la fapte şi acţiuni” în privinţa unui aspect îndelungat al încălcării drepturilor omului în China: recoltarea de organe de la prizonieri de conştiinţă. Acesta este un abuz care, în ciuda durităţii sale, nu a atras acel tip de monitorizare şi condamnare globală care ar fi avut loc dacă această crimă ar fi fost comisă de o ţară cu o mai mică influenţă pe plan global.

“În calitate de organizaţii angajate pentru apărarea drepturilor omului, suntem profund îngrijoraţi în legătură cu recoltarea forţată de organe – procurarea de organe fără consimţământ voluntar – de la prizonieri de conştiinţă din China, ceea ce este o crimă împotriva umanităţii şi încalcă valorile esenţiale ale Cartei ONU”, au declarat reprezentanţii celor patru grupuri – Doctors Against Forced Organ Harvesting (DAFOH); Nonviolent Radical Party, Transnational and Transparty; filiala elveţiană a Society for Threatened Peoples şi International Society for Human Rights – într-o scrisoare deschisă adresată Înaltului Comisar Zeid Ra’ad Al Hussein.

Scrisoarea a fost trimisă după o altă iniţiativă anterioară a DAFOH care cerea ca ONU să recunoască această problemă şi să se opună regimului comunist chinez în privinţa recoltării forţate de organe. În perioada 2012-2014, DAFOH a adresat Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului o petiţie semnată de peste 2 milioane de persoane din jurul lumii, dar nu a primit niciun răspuns.

Acuzaţiile că spitalele chineze şi aparatul statului chinez confiscat de Partidul Comunist sunt implicate în recoltarea forţată de organe de la practicanţi Falun Gong – o disciplină spirituală persecutată de Partidul Comunist Chinez începând cu 1999 – au apărut pentru prima dată în 2006. Investigatorii au adunat de atunci dovezi care indică faptul că spitalele publice şi militare din China s-au implicat într-un comerţ profitabil cu organe colectate ilegal de la zeci de mii de prizonieri de conştiinţă – în principal de la practicanţi Falun Gong, dar şi de la etnici uiguri, tibetani sau creştini.

În scrisoarea lor deschisă, autorii au cerut, de asemenea, Naţiunilor Unite să deschidă “un birou sau grup de lucru” pentru a direcţiona “eforturile globale de a opri diferitele forme de abuz ale medicinei pentru transplanturi, precum turismul pentru transplanturi sau recoltarea forţată de organe de la victime care nu îşi dau consimţământul liber, voluntar şi care sunt ucise in procesul procurării organelor".

ONU a abordat anterior chestiunea recoltării forţate de organe, deşi într-o manieră parţială. Raportorul Special al ONU, Manfred Novak, a declarat că primul raport investigativ asupra recoltării de organe, realizat de David Kilgour şi David Matas, a prezentat “o imagine coerentă care ridică temeri” şi a cerut regimului chinez o “explicaţie completă asupra sursei organelor pentru transplant”. În martie 2007, Comitetul împotriva Torturii din cadrul ONU a cerut regimului chinez să desfăşoare o “investigaţie independentă” asupra rapoartelor; niciun raport al unei investigaţii nu a fost publicat până acum de Partidul Comunist Chinez.

Vântul schimbării?

În acest an, persoane din regimul chinez şi diverse organizaţii din jurul lumii au făcut un pas înainte în vederea recunoaşterii acuzaţiilor privind recoltarea de organe şi a documentării acestor crime.

Într-o serie de interviuri publice din luna martie, şeful Comitetului pentru transplantul de organe din China, Huang Jiefu, a indicat cu tărie că Zhou Yongkang, fostul ţar al securităţii chineze, recent condamnat la închisoare pe viaţă, a regizat din umbră industria recoltării de organe de la prizonieri.

Huang a caracterizat apoi recoltarea de organe ca fiind o “zonă murdară, dificilă, sensibilă şi interzisă”, contrazicând declaraţiile anterioare făcute în ziarul chinez de stat China Daily şi pentru Australian Broadcasting Corporation că folosirea de organe de la criminali executaţi este acceptabilă după standardele chineze.

Într-o declaraţie, DAFOH a cerut regimului chinez să fie complet transparent asupra acestei chestiuni, precizând că spitalele chineze încă îşi falsifică statisticile transplanturilor de organe şi publică cifre mai mici decât cele listate anterior.

Între timp, un documentar care expune crima sistematică a transplanturilor de organe din China, “Human Harvest: China’s Illegal Organ Trade”, a câştigat premiul Peabody, cel mai vechi şi cel mai prestigios premiu din lume în domeniul radiodifuziunii şi mass mediei electronice. Cea de-a 74-a ediţie a acestui eveniment a avut loc în 31 mai la New York City.

Regizorul Leon Lee a intervievat cercetători în recoltarea de organe – David Kilgour şi David Matas, ambii nominalizaţi la Premiul Nobel pentru Pace, şi jurnalistul de investigaţii Ethan Gutmann – precum şi practicanţi Falun Gong persecutaţi care au scăpat din China după ce au fost supuşi procedurilor aplicate înaintea recoltării forţate de organe, precum multiple teste de sânge în lagărele de muncă.

Kilgour şi Matas au estimat că între 40.000 şi 60.000 de oameni şi-au pierdut vieţile prin prelevarea organelor lor în China. În cartea sa Carnagiul, Gutmann estimează că numărul victimelor ar fi de 65.000. Dar, toţi cei trei cercetători suspectează că numărul real al victimelor ar putea fi mult mai ridicat.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.