1989, anul schimbărilor politice: România, singurul stat comunist care a trăit o revoluţie violentă (APA)

România a fost unul dintre ultimele state din fostul bloc estic, care au consumat şi adoptat schimbarea în 1989. La acel moment, ţara a fost singurul stat comunist în care 'anul minunilor' a fost marcat de evenimente sângeroase, iar dictatorul Nicolae Ceauşescu, la conducere de multă vreme, a fost executat după înlăturarea de la putere, în ziua de Crăciun din 1989, aminteşte agenţia de presă APA.

Agenţia austriacă de presă transmite miercuri o serie de materiale în cadrul unui dosar tematic realizat cu prilejul marcării a 25 de ani de la căderea Cortinei de Fier, şi în care se amintesc evenimentele petrecute în 1989 în statele fostului bloc sovietic.

Nemulţumirea populaţiei faţă de regimul dictatorului Ceauşescu începuse să se acumuleze treptat încă din anii 70, ca să ajungă la culme în anii 80. Întrucât Ceauşescu se concentrase în ultimii ani pe lichidarea datoriei externe - de 11,8 miliarde de dolari - a impus o politică economică dură, care a dus în cele din urmă la o situaţie catastrofală pentru populaţie, în privinţa alimentaţiei şi aprovizionării cu produse de bază. Această politică a fost însoţită şi de megalomania dictatorului, care a dispus construcţia unor clădiri uriaşe, precum şi de cultul personalităţii clădit în jurul său şi al familiei sale. Mai era, de asemenea, şi omniprezenta poliţie secretă, care făcea din România un stat poliţienesc.

În privinţa politicii externe, Ceauşescu îşi susţinuse deja independenţa de Uniunea Sovietică, drept pentru care, în ciuda regimului politic intern de teroare, era lăudat şi apreciat de Occident. Cu toate acestea, Ceauşescu nici nu vroia să audă de reformele şefului statului şi partidului sovietic, Mihail Gorbaciov, care începuseră să aibă efecte în întreaga Europă de Est. Acest lucru a fost clar şi la cel de-al 14-lea Congres al partidului, care a avut loc în a doua parte a lunii noiembrie 1989: cu toate că Zidul Berlinului căzuse deja, Ceauşescu a confirmat continuarea cursului politic deja impus.

Căderea dictatorului a început la mijlocul lunii decembrie 1989, la Timişoara: la 16 decembrie mai mulţi oameni s-au adunat pentru a protesta faţă de transferul episcopului reformat Laszlo Tökes, unul dintre reprezentanţii de frunte ai minorităţii maghiare. În ziua următoare, manifestanţii au năvălit în clădirea consiliului local al partidului, iar Ceauşescu a ordonat intrarea unei unităţi a armatei în Timişoara - fapt care a dus la un masacru, cu numeroşi morţi, aminteşte APA.

În zilele următoare, protestele s-au extins la alte oraşe. În 21 decembrie, Ceauşescu a organizat o manifestaţie masivă în faţa sediului Comitetului Central din Bucureşti, însă situaţia nu a mai putut fi controlată, căci de la huiduieli izolate, s-a ajuns la panică şi haos. Până a doua zi dimineaţă se adunaseră în centrul Bucureştiului peste 100.000 de oameni, iar în alte oraşe aveau loc manifestaţii extinse. Forţele de ordine au luat măsuri drastice: unităţi ale armatei şi unităţi speciale ale Securităţii au deschis focul asupra manifestanţilor.

Cu toate acestea, în 22 decembrie a început schimbarea. Tot mai multe unităţi ale armatei au fraternizat cu manifestanţii, iar până la amiază, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit în cele din urmă într-un elicopter, de pe acoperişul clădirii CC. În orele următoare, protestatarii au ocupat sediul CC şi clădirea Radioteleviziunii. A început formarea unui nou centru de putere, în jurul lui Ion Iliescu, fost coleg de studii al lui Gorbaciov şi un activist de partid de nivel înalt, care căzuse în dizgraţie la începutul anilor 80. Încă de atunci se zvonea că Ceauşescu îl vedea drept un potenţial rival care se bucura de favorurile Moscovei, scrie APA.

În tot acest timp, armata trecuse complet de partea manifestanţilor, şi mulţi ofiţeri din Securitate îi sprijineau tacit pe noii veniţi la putere, astfel că nu au intervenit. În total, în revoluţia din România au murit peste 1.100 de oameni, şi peste 3.100 au fost răniţi, consemnează agenţia austriacă de presă.

Soţii Ceauşescu au fost prinşi la scurt timp şi au fost duşi la o bază a armatei din apropierea oraşului Târgovişte. În 25 decembrie, un tribunal militar i-a declarat, la capătul unui proces sumar, vinovaţi pentru mai multe capete de acuzare, printre care şi genocid, şi a decis executarea imediată.

În zilele şi lunile următoare, Frontul Salvării Naţionale şi-a consolidat puterea, sub Iliescu. Din noile structuri făceau parte îndeosebi membrii din linia a doua şi a treia a Partidului Comunist, scrie APA. Însuşi Iliescu a influenţat primii douăzeci de ani ai tinerei democraţii româneşti, pe durata cărora a fost preşedinte, în total, zece ani.

Fundalul celor petrecute în decembrie 1989 oferă chiar şi astăzi materiale pentru discuţie. Îndoiala referitoare la ce s-a petrecut - o revoluţie, o revoltă sau o lovitură de stat sprijinită de serviciile secrete străine - nu a fost limpezită complet nici până acum. În aceeaşi măsură, rolul avut de Securitate sau numeroşii funcţionari ai Partidului Comunist în cele petrecute a rămas în continuare neclarificat, conchide agenţia austriacă de presă.