17 artefacte ieşite din comun care sugerează că civilizaţiile high-tech au existat cu mii sau milioane de ani în urmă
alte articole
Potrivit viziunii noastre convenţionale asupra istoriei, oamenii au păşit pe Pământ în forma noastră actuală doar de aproximativ 200.000 de ani. O mare parte din ingeniozitatea mecanică pe care o cunoaştem în timpurile moderne a început să se dezvolte abia acum câteva sute de ani, în timpul Revoluţiei Industriale. Cu toate acestea, dovezile de astăzi fac aluzie la existenţa unor civilizaţii avansate încă de acum câteva mii de ani, sau poate chiar mai devreme.
"OOPArt" ("Out Of Place Artefact") - sau "artefact ieşit din context" - este termenul dat numeroaselor obiecte preistorice descoperite astăzi în diverse locuri din întreaga lume, care arată un nivel sofisticat de tehnologie incongruent cu paradigma noastră actuală.
Mulţi oameni de ştiinţă încearcă să explice aceste "ooparts" ca fiind fenomene naturale. Cu toate acestea, alţii spun că astfel de explicaţii dispreţuitoare nu fac decât să ascundă dovezile tot mai numeroase care atestă că civilizaţiile preistorice aveau cunoştinţe avansate, iar aceste cunoştinţe s-au pierdut de-a lungul timpului pentru a fi dezvoltate din nou în epoca modernă.
Vom examina în cele de mai jos o varietate de artefacte, cu o vechime presupusă de la milioane la sute de ani, dar care se presupune că toate ar fi demonstrat un progres cu mult peste timpul lor.
Nu putem spune dacă acestea sunt reale sau doar ficţiune. Putem doar să oferim o privire asupra a ceea ce se ştie, se presupune sau se emite o ipoteză cu privire la aceste fenomene, în spiritul deschiderii minţii şi al orientării către o descoperire ştiinţifică reală.
17. Baterii vechi de 2.000 de ani?
Borcane de lut cu dopuri de asfalt şi tije de fier realizate în urmă cu aproximativ 2.000 de ani s-au dovedit a fi capabile să genereze mai mult de un volt de electricitate. Aceste "baterii" antice au fost găsite de arheologul german Wilhelm Konig în 1938, chiar în afara oraşului Bagdad, Irak.
"Bateriile au stârnit întotdeauna interes ca şi curiozităţi. Ele sunt un unicat. Din câte ştim noi, nimeni altcineva nu a mai găsit aşa ceva. Sunt lucruri ciudate; sunt una dintre enigmele vieţii", a declarat în 2003 pentru BBC, Dr. Paul Craddock, expert în metalurgie la British Museum.
16. Un bec egiptean antic?
Un relief descoperit sub Templul lui Hathor din Dendera, Egipt, înfăţişează figuri care stau în jurul unui obiect mare asemănător unui bec. Erich Von Däniken, care a scris "Chariot of the Gods", a creat un model al becului care funcţionează atunci când este conectat la o sursă de energie, emiţând o lumină stranie, purpurie.
15. Marele Zid din Texas
În 1852, în ţinutul cunoscut astăzi sub numele de Rockwall County, Texas, fermierii care săpau o fântână au descoperit ceea ce părea a fi un zid antic de piatră. Estimat a avea o vechime de aproximativ 200.000 - 400.000 de ani, unii spun că este o formaţiune naturală, în timp ce alţii spun că este în mod clar făcut de om.
Dr. John Geissman de la Universitatea Texas din Dallas a testat rocile în cadrul unui documentar la History Channel. El a descoperit că toate erau magnetizate în acelaşi mod, sugerând că s-au format acolo unde sunt şi nu au fost mutate în acel loc din altă parte. Dar unii nu sunt convinşi de acest singur test din cadrul emisiunii TV şi solicită studii suplimentare.
Geologul James Shelton şi arhitectul format la Harvard, John Lindsey au observat elemente care par a fi de design arhitectural, inclusiv arcade, portaluri cu buiandrugi şi deschideri pătrate care seamănă cu ferestrele.
14. Reactor nuclear vechi de 1,8 miliarde de ani?
În 1972, o fabrică franceză a importat minereu de uraniu din Oklo, Republica Gabon din Africa. Uraniul fusese deja extras. Ei au descoperit că locul de provenienţă a funcţionat aparent ca un reactor nuclear la scară largă, care a luat fiinţă acum 1,8 miliarde de ani şi a funcţionat timp de aproximativ 500.000 de ani.
Dr. Glenn T. Seaborg, fostul şef al Comisiei pentru Energie Atomică a Statelor Unite şi laureat al Premiului Nobel pentru activitatea sa în domeniul sintezei elementelor grele, a considerat că nu era un fenomen natural şi, prin urmare, trebuie să fie un reactor nuclear creat de om.
Pentru ca uraniul să "ardă" în cadrul unei reacţii, sunt necesare condiţii foarte precise. Apa trebuie să fie extrem de pură, pentru început - mult mai pură decât există în mod natural.
Materialul U-235 este necesar pentru ca fisiunea nucleară să aibă loc. Este unul dintre izotopii care se găsesc în mod natural în uraniu. Mai mulţi specialişti în ingineria reactoarelor au declarat că sunt de părere că uraniul din Oklo nu ar fi putut fi suficient de bogat în U-235 pentru ca o reacţie să aibă loc în mod natural.
13. Cartografi pe mare înainte ca Antarctica să fie acoperită de gheaţă?
O hartă creată de amiralul şi cartograful turc Piri Reis în 1513, dar care provine din diverse hărţi anterioare, este considerată de unii ca reprezentând Antarctica aşa cum era într-o epocă foarte îndepărtată, înainte de a fi acoperită de gheaţă.
O masă de pământ este reprezentată ca fiind ieşită din coasta sudică a Americii de Sud. Căpitanul Lorenzo W. Burroughs, un căpitan al Forţelor Aeriene ale SUA din cadrul secţiei de cartografie, i-a scris o scrisoare doctorului Charles Hapgood în 1961, în care spunea că această masă de pământ pare să arate cu exactitate coasta Antarcticii aşa cum se află sub gheaţă.
Dr. Hapgood (1904-1982) a fost unul dintre primii care a sugerat public că harta Piri Reis descrie Antarctica în perioada preistorică. El a fost un istoric cu studii la Harvard, ale cărui teorii despre schimbările geologice i-au atras admiraţia lui Albert Einstein. El a emis ipoteza că masele terestre s-au deplasat, explicând de ce Antarctica este prezentată ca fiind legată de America de Sud.
Studiile moderne infirmă teoria lui Hapgood, conform căreia o astfel de deplasare ar fi putut avea loc în decurs de mii de ani, dar arată că aceasta s-ar fi putut întâmpla în decurs de milioane de ani.
12. Detector de cutremure vechi de 2.000 de ani
În anul 132 d.Hr., Zhang Heng a creat primul seismoscop din lume. Modul exact în care funcţionează rămâne un mister, dar replicile au funcţionat cu o precizie comparabilă cu cea a instrumentelor moderne.
În 138 d.Hr., acesta a indicat corect că un cutremur a avut loc la aproximativ 500 km vest de Luoyang, capitala ţării. Nimeni nu a simţit cutremurul în Luoyang şi a respins avertismentul până când un mesager a sosit câteva zile mai târziu, cerând ajutor.
11. Ţevi vechi de 150.000 de ani?
Peşterile de lângă Muntele Baigong din China conţin ţevi care duc la un lac din apropiere. Acestea au fost estimate de către Institutul de Geologie din Beijing că au o vechime de aproximativ 150.000 de ani, potrivit lui Brian Dunning de la Skeptoid.com.
Agenţia de presă de stat Xinhua a relatat că ţevile au fost analizate la o topitorie locală şi că 8% din material nu a putut fi identificat. Zheng Jiandong, un cercetător în domeniul geologiei de la Administraţia pentru cutremure din China, a declarat în 2007 pentru ziarul de stat Cotidianul Poporului, că unele dintre ţevi s-au dovedit a fi foarte radioactive.
Jiandong a spus că magma bogată în fier ar fi putut să se ridice din adâncurile Pământului, aducând fierul în fisuri unde s-ar fi solidificat în tuburi; dar a recunoscut că "Există într-adevăr ceva misterios în legătură cu aceste conducte". El a citat radioactivitatea ca un exemplu al calităţilor ciudate ale ţevilor.
10. Mecanismul de la Antikythera
Un mecanism denumit adesea un "computer" antic, care a fost construit de greci în jurul anului 150 î.Hr. şi era capabil să calculeze cu mare precizie schimbările astronomice.
"Dacă nu ar fi fost descoperit... nimeni nu ar fi crezut că ar putea exista, deoarece este atât de sofisticat", a declarat matematicianul Tony Freeth într-un documentar NOVA. Mathias Buttet, directorul de cercetare şi dezvoltare al producătorului de ceasuri Hublot, a declarat într-un videoclip publicat de Ministerul Culturii şi Turismului din Republica Elenă că "acest mecanism Antikythera include caracteristici ingenioase care nu se regăsesc în orologeria modernă".
9. Burghiu în cărbune
John Buchanan, Esq., a prezentat un obiect misterios la o întâlnire a Societăţii Anticarilor din Scoţia, la 13 decembrie 1852. Un burghiu fusese găsit încapsulat în cărbune cu o grosime de aproximativ 56 de centimetri, îngropat într-un pat de argilă amestecat cu bolovani de aproximativ 2 metri grosime.
Cărbunele de pe Pământ se estimează că s-a format cu sute de milioane de ani în urmă. Societatea Anticarilor a decis că instrumentul era de un nivel modern de dezvoltare. Dar a concluzionat că "instrumentul de fier ar fi putut face parte dintr-un burghiu spart în timpul unor căutări anterioare de cărbune".
Raportul detaliat al lui Buchanan nu includea niciun semn că acest cărbune din jurul instrumentului ar fi fost perforat prin forare.
8. Sfere vechi de 2,8 miliarde de ani?
Sfere cu caneluri fine în jurul lor, găsite în minele din Africa de Sud, au fost considerate de unii ca fiind mase de materie minerală formate în mod natural. Alţii au spus că au fost modelate cu precizie de o mână umană preistorică.
"Globurile, care au o structură fibroasă în interior, cu o cochilie în jurul lor, sunt foarte dure şi nu pot fi zgâriate, nici măcar de oţel", a declarat Roelf Marx, custode al muzeului din Klerksdorp, Africa de Sud, potrivit cărţii lui Michael Cremo: "Arheologia interzisă: Istoria ascunsă a rasei umane". Marx a spus că sferele au o vechime de aproximativ 2,8 miliarde de ani.
Dacă acestea sunt mase minerale, nu este clar cum anume s-au format.
7. Stâlpul de fier din Delhi
Acest pilon are cel puţin 1.500 de ani, dar ar putea fi mai vechi. Nu are rugină şi este de o puritate uimitoare. Are 99,72% fier, potrivit profesorului A.P. Gupta, şeful Departamentului de Ştiinţe Aplicate şi Ştiinţe Umane de la Institutul de Tehnologie şi Management din India.
În timpurile moderne, fierul forjat a fost fabricat cu o puritate de 99,8 la sută, dar conţine mangan şi sulf, două ingrediente absente din pilon.
Acesta a fost fabricat cu cel puţin "400 de ani înainte ca cea mai mare turnătorie cunoscută din lume să-l fi putut produce", a scris John Rowlett într-un "Studiu al meşteşugarilor din civilizaţiile antice şi medievale pentru a arăta influenţa formării lor asupra metodei noastre actuale de educaţie comercială".
6. Sabia vikingă Ulfberht
Când arheologii au găsit sabia vikingă Ulfberht, datând din anii 800 - 1000 d.Hr., au fost uimiţi. Ei nu puteau să înţeleagă cum de tehnologia de fabricare a unei astfel de săbii ar fi fost disponibilă până la Revoluţia Industrială, 800 de ani mai târziu.
Conţinutul său de carbon este de trei ori mai mare decât al altor săbii din epoca sa, iar impurităţile au fost îndepărtate în aşa măsură încât minereul de fier trebuia să fi fost încălzit la cel puţin 1.650 de grade Celsius.
Cu mare efort şi precizie, fierarul modern Richard Furrer din Wisconsin a făurit o sabie de calitatea Ulfberht folosind o tehnologie care ar fi fost disponibilă în Evul Mediu. El a spus că a fost cel mai complicat lucru pe care l-a făcut vreodată şi a folosit metode despre care nu se ştie dacă ar fi fost folosite de oamenii din acea vreme.
5. Ciocan vechi de 100 de milioane de ani?
Un ciocan a fost găsit în Londra, Texas, în 1934, încorporat în piatra care se formase în jurul său. Se spune că roca care înconjoară ciocanul are o vechime de peste 100 de milioane de ani.
Glen J. Kuban, un sceptic vocal al afirmaţiilor conform cărora ciocanul a fost făcut cu milioane de ani în urmă, a declarat că piatra poate conţine materiale vechi de peste 100 de milioane de ani, dar asta nu înseamnă că roca s-a format în jurul ciocanului cu atât de mult timp în urmă.
El a spus că unele calcare s-au format în jurul unor artefacte despre care se ştie că sunt din secolul al XX-lea, deci concreţiunile se pot forma destul de repede în jurul obiectelor. (Concreţiunile sunt mase de materie minerală întărită).
Carl Baugh, care se afla în posesia artefactului, a declarat că mânerul din lemn s-a transformat în cărbune (dovadă a vechimii sale mari) şi că metalul din care este făcut are o compoziţie ciudată. Criticii au cerut efectuarea unor teste independente pentru a verifica aceste afirmaţii, dar până în prezent nu au fost efectuate astfel de teste.
4. Şantier preistoric?
Muncitorii de la o carieră de piatră de lângă Aix-en-Provence, Franţa, în secolul al XVIII-lea, au dat peste unelte înfipte într-un strat de calcar la 15 metri sub pământ.
Descoperirea a fost consemnată în American Journal of Science and Arts în 1820 de către T. D. Porter, care traducea lucrarea "Mineralogie" a contelui Bournon.
Instrumentele din lemn se transformaseră în agat, o piatră dură. Porter scria: "Totul tindea să dovedească faptul că această lucrare fusese executată pe locul unde existau urmele. Prezenţa omului a precedat atunci formarea acestei pietre, şi asta în mod semnificativ, deoarece el ajunsese deja la un asemenea grad de civilizaţie încât artele îi erau cunoscute, iar el a prelucrat piatra şi a format coloane din ea".
Aşa cum s-a afirmat în cazul ciocanului de mai sus, se ştie că piatra de calcar se formează relativ repede în jurul uneltelor moderne.
3. Pod vechi de un milion de ani?
Potrivit unei vechi legende indiene, regele Rama a construit un pod între India şi Sri Lanka în urmă cu mai bine de un milion de ani. Ceea ce par a fi rămăşiţele unui astfel de pod au fost văzute în imagini din satelit, dar mulţi spun că este o formaţiune naturală.
Dr. Badrinarayanan, fost director al Geological Survey of India, a studiat mostre din pod. El a fost nedumerit de apariţia bolovanilor deasupra unui strat de nisip marin şi a presupus că bolovanii trebuie să fi fost plasaţi acolo în mod artificial.
Geologii nu au căzut de acord asupra niciunei singure explicaţii naturale. Datarea a fost controversată, deoarece unii spun că o anumită parte a podului (cum ar fi probele de corali) nu poate oferi o imagine reală a vechimii întregului pod.
2. Bujie veche de 500.000 de ani?
În 1961, trei persoane se aflau în căutarea de geode pentru magazinul lor de pietre preţioase şi cadouri din Olancha, California, când au găsit ceea ce părea a fi o bujie încorporată într-o geodă. Virginia Maxey, una dintre cele trei descoperitoare, a declarat la acea vreme că un geolog a examinat fosilele din jurul dispozitivului şi a datat dispozitivul la o vechime de 500.000 de ani sau mai mult.
Nu s-a cunoscut niciodată numele geologului, iar locul unde se află în prezent artefactul este necunoscut. Criticii afirmaţiei, Pierre Stromberg şi Paul V. Heinrich, au la dispoziţie doar radiografii cu raze X şi un desen artistic, ale artefactului, pentru a le analiza. Aceştia cred că este vorba de o bujie modernă încastrată într-o concreţiune cu formare rapidă, mai degrabă decât o geodă.
Dar, au spus Stromberg şi Heinrich, "există puţine dovezi concrete că descoperitorii originali au intenţionat să înşele pe cineva".
1. Zid preistoric lângă Bahamas?
Un zid de roci în formă de blocuri mari şi groase a fost descoperit în largul coastelor Bahamas în 1968. Arheologul William Donato a efectuat mai multe scufundări pentru a investiga zidul şi emite ipoteza că este o structură făcută de om, veche de aproximativ 12.000-19.000 de ani, construită pentru a proteja de valuri o aşezare preistorică.
El a descoperit că este o structură cu mai multe niveluri, inclusiv pietre de sprijin care par să fi fost aşezate acolo de mâna omului. De asemenea, a găsit ceea ce el crede că sunt pietre de ancorare cu găuri pentru frânghii în ele.
Dr. Eugene Shinn, un geolog pensionat care a lucrat pentru U.S. Geological Survey, a declarat că probele de piatră prelevate de el prezintă o înclinaţie spre adâncuri. Dacă toate probele prezintă o înclinaţie spre adâncul apei, acest lucru ar dovedi că roca s-a format acolo unde se află şi nu s-a format în altă parte, pentru a fi ulterior transportată de oameni în poziţia sa actuală.
În scrierile sale ulterioare se precizează că toate probele sale au prezentat această înclinare, ceea ce pare să dovedească faptul că este o formaţiune naturală. Dar studiul său anterior indica faptul că doar 25% din eşantioanele sale au prezentat o înclinare.
Dr. Greg Little, un psiholog care s-a interesat de această structură, l-a confruntat pe Shinn în legătură cu această discrepanţă, iar Shinn a recunoscut că nu şi-a luat studiul în serios. El a spus: "M-am lăsat puţin dus de val pentru a face o poveste bună".
