15.600 de ani de închisoare, sentinţă în procesul Masacrului de la Carandiru
alte articole
Curtea de Justiţie din statul brazilian Sao Paolo a pronunţat sâmbătă 25 de pedepse a câte 624 de ani de închisoare, împotriva a 25 de poliţişti acuzaţi că au ucis 52 de deţinuţi în timpul masacrului de la închisoarea Carandirú din Sao Paulo.
Carandirú a fost cândva una dintre cele mai cunoscute închisori din America Latină, renumită pentru cruzimea condiţiilor de detenţie. În 1992, 102 deţinuţi au fost omorâţi de gardieni la Carandirú, în timpul unei revolte. Procesul gardienilor consideraţi vinovăţi de crimă se judecă în patru etape, iar sâmbătă, 3 august, cea de a doua etapă a procesului s-a finalizat, cu pronunţarea a 25 de pedepese a câte 624 de ani. În total ani, 15.600 de ani de închisoare, împărţiţi în mod egal între 25 de poliţişti consideraţi vinovaţi de asasinarea a 52 de deţinuţi.
Fiecare dintre poliţiştii au primit câte 12 ani de închisoare pentru fiecare deţinut ucis, pedeapsa minimă pentru asasinat. Sentinţa a fost anunţată sâmbătă dimineaţă de judecătorul Rodrigo Tellini de Aguirre Camargo.
Per total, în cadrul procesului sunt judecaţi 78 de agenţi de poliţie. Prima etapă de judecată a avut loc în luna aprilie a acestuia an, când 23 de poliţişti au fost condamnaţi la 156 de ani de închisoare fiecare pentru omorârea a 13 deţinuţi.
Masacrul de la Carandiru
Masacrul de la Carandirú este considerat cea mai gravă încălcare a drepturilor omului din istoria Braziliei.
Pe 2 octombrie 1992, în închisoarea Carandirú (Casa de Detençăo de Sao Paulo) a izbucnit o revoltă între două bande rivale. Poliţia militară a luat cu asalt penitenciarul, fără a face mari eforturi pentru a negocia cu deţinuţii. Procurorii au spus că ofiţerii de poliţie au reprimat cu brutalitate revoltă, omorând 102 prizonieri. Alţi nouă ar fi murit în urma luptei dintre prizonieri.
Principalul martor al acuzării a fost Moacir dos Santos, fost director adjunct al închisorii, care a povestit Curţii că poliţiştii militari au ”executat” prizonierii, mulţi dintre ei aflându-se în celule, dezbrăcaţi până la piele.
Supravieţuitori ai masacrului de la Carandiru au declarat deasemenea că poliţiştii au deschis focul şi împotriva deţinuţilor care se predaseră deja şi care încercau să se ascundă în interiorul celulelor.
Ofiţerul care a comandat operaţiunea, colonelul Ubiratan Guimaraes, a fost condamnat la 632 de ani de închisoare pentru rolul său în masacru, dar sentinţa a fost anulată după declararea unei erori de judecată în 2006. Câteva luni mai târziu a fost găsit mort în apartamentul său.
Închisoarea a fost demolată la 9 decembrie 2002.
Iadul de la Carandiru
Închisoarea nu mai există. A fost demolată în 2002. Şi-a lăsat însă în urmă tristă faimă, un sindicat al crimei, un best seller şi un film.
Trista faimă
Despre Carandirú s-a spus că a fost cea mai cumplită închisoare din America Latină. Deţinuţii trăiau într-o mizerie groaznică, înghesuiţi câte 10-11 oameni în celule proiectate pentru un prizonier sau doi. Un reporter brazilian afirma că "înghesuiala era atât de mare, încât nu şi-a închipuit vreodată că în celule, fiinţele bipede, dar dezumanizate, ajunseseră să doarmă în picioare precum caii."
Bătăi, torturi, violuri, crime, droguri, violenţă, nimic din ce se poate imagina în materie de teroare şi umilire a fiinţei umane nu a lipsit de aici. Degradarea a fost dusă la extrem, omul fiind pus să acţioneze contra omului, deţinut contra deţinut, sub ochii indiferenti ai gardienilor. Un deţinut din cinci suferea de HIV iar violurile în grup erau o practica curentă în penitenciar. La Carandirú, conform statisticilor oficiale, "fiecare nou venit era abuzat sexual şi torturat într-un interval de doar 20 de minute de la intrarea pe porţile închisorii."
Medicii intrau arareori în închisoarea de la Carandirú. În cazul în care deţinuţii aveau nevoie de operaţie, aceasta se făcea fără anestezie, "ca pedeapsă pentru faptele lor."
Sindicatul morţii
Masacrul din 1992 a produs furie în rândul deţinuţilor din Brazilia. În 1993, în penitenciarul brazilian Taubate deţinuţii au pus bazele unui "sindicat al morţii", intitulat Primeiro Comando da Capital (PCC). PCC a fost înfiinţat cu scopul declarat de a răzbuna moartea celor 111 de prizonieri ucişi la Carandirú. Grupul este bănuit de implicare în asasinarea lui José Ismael Pedros, director al închisorii Carandirú în perioada masacrului.
Cartea şi filmul
Răul fascinează şi Carandiru a fost una din formele de manifestarea ale răului dus la apogeu. În 1999 a apărut o carte dedicată acestei închisori "Estacao Carandiru", scrisă de Drauzio Varella, un medic specializat în SIDA, care a şi lucrat câţiva ani la Carandirú ca medic voluntar. Cartea a devenit instantaneu un bestseller în Brazilia, vânzându-se în peste jumătate de milion de exemplare.
Cartea a stat la baza filmului Carandirú, coproducţie braziliano-argentiniană în regia lui Hector Babenco. Filmul a primit numeroase premii şi a avut parte de cronici favorabile, fiind considerat o portretizare a raului ajuns la apogeu, arătând cum dezumanizarea poate pune stăpânire, în condiţii de extremă violenţă, pe sufletul unui om.
