Revoluţia culturală a Chinei: cea de-a 50-a aniversare ignorată de către mass-media de stat

Cea de-a 50-a aniversare a Revoluţiei Culturale, care a aruncat China într-un deceniu de haos, a fost trecută sub tăcere de mass-media de stat.
Marea Revoluţie Culturală - un crunt macel ordonat de Mao, care a durat  circa 10 ani. Revolutia Culturala a fost perioada în care “Soarele  devenise foarte roşu”, în timp ce lumea “devenise mai întunecată”.  Chinezi adunati pentru a studia "Cartea Rosie" a lui Mao.
Marea Revoluţie Culturală - un crunt macel ordonat de Mao, care a durat circa 10 ani. Revolutia Culturala a fost perioada în care “Soarele devenise foarte roşu”, în timp ce lumea “devenise mai întunecată”. Chinezi adunati pentru a studia "Cartea Rosie" a lui Mao. (Getty Images)

La 16 mai 1966, liderul comunist Mao Zedong a început o campanie sistematică de eliminare a rivalilor săi. În acelaşi timp, el le-a cerut chinezilor să ajute la epurarea societăţii.

Oficial, anii marcaţi de vărsări de sânge şi tulburările ce au urmat, s-au încheiat cu moartea lui Mao în 1976, însă gestionarea moştenirii controversatei epoci a rămas o provocare pentru conducătorii comunişti ai Chinei.

Luni, principalele publicaţii de stat nu au făcut practic nicio referire cu privire la aniversare, concentrându-se pe subiectele din Marea Chinei de Sud şi pe alte probleme interne. De asemenea nu au existat evenimente oficiale planificate de autorităţi pentru a marca piatra de hotar de 50 de ani.

La cincizeci de ani, după ce Mao a trimis un sfert din populaţia lumii într-un deceniu de haos, nu există practic nici o menţiune a aniversării.

Pe Weibo (un serviciu de media socială chineză asemănătoare Twitter-ului) cuvintele chinezeşti "revoluţia culturală" nu au fost blocate. Dar ele nu fac parte din politica de cenzură în care se află, de exemplu, orice discuţie despre represiunea din Piaţa Tiananmen din 1989 sau persecuţia Falun Gong.

Pe site-ul Sina News nu există nici un articol, dar există un link către un document al Partidului Comunist din 1981. Acesta afirma că Revoluţia Culturală a fost creată de către Mao Zedong şi "a provocat regres şi cele mai grave pierderi partidului, ţarii şi oamenilor de la începuturile Chinei".

Doar mass-media din Hong Kong, care se bucură de libertăţi mai mari decât omologii lor de pe continent, au menţionat aniversarea. Phoenix Television, care este controlată de Partidul Comunist a pregătit un program special online cu ocazia aniversării dar link-ul a fost acum blocat.

Ce s-a întâmplat în timpul Revoluţiei Culturale?

Mao Zedong a rezumat scopul Revoluţiei Culturale: „…după haos lumea atinge pacea, dar în 7 sau 8 ani haosul trebuie să apară din nou”. Cu alte cuvinte, la fiecare 7 sau 8 ani este necesară o revoluţie politică, însoţită de mii de crime.

În spatele masacrelor înfăptuite de Partidul Comunist Chinez se află o ideologie care le sprijină şi nişte cerinţe practice.

Ideologic, Partidul Comunist crede în „dictatura proletariatului” şi în „revoluţia neîntreruptă sub dictatura proletariatului”.

Astfel că după ce a preluat conducerea în China, Partidul a ucis proprietarii de pământ pentru a rezolva problemele legate de relaţiile de producţie în zonele rurale.

A ucis capitaliştii, pentru a pune în aplicare reforma comerţului şi industriei şi pentru a rezolva relaţiile de producţie din oraşe.

După ce aceste două clase au fost eliminate, problemele legate de baza economică au fost practic rezolvate. În mod asemănător, rezolvarea problemelor legate de suprastructură, a necesitat alte masacre. Prin suprimarea „Grupării anti-Partid Hu Feng” şi campania „Anti Dreapta” au fost eliminaţi intelectualii.

Prin uciderea creştinilor, taoiştilor, budiştilor şi a grupărilor populare a fost rezolvată „problema” religiilor.

Crimele în masă din timpul Revoluţiei Culturale au consolidat din punct de vedere cultural şi politic dominaţia absolută a Partidul Comunist Chinez.

Masacrul din Piaţa Tiananmen a fost folosit pentru a împiedica o criză politică şi a reduce la tăcere vocile care cereau democraţie.

Persecuţia împotriva Falun Gong este o încercare de a „rezolva” chestiunile de credinţă şi de cultură tradiţională.

Toate aceste acţiuni au fost necesare pentru întărirea puterii Partidul Comunist şi menţinerea dominaţiei în faţa crizei financiare continue (preţurile pentru bunurile de consum au urcat vertiginos după ce Partidul a preluat puterea şi economia Chinei după ce Revoluţia Culturală era în pragul colapsului), a crizei politice (unii oameni nu urmează ordinele Partidului, alţii doresc să împartă drepturile politice cu Partidul) şi crizei de credinţă (dezintegrarea fostei Uniuni Sovietice, schimbările politice din Europa de Est, şi chestiunea Falun Gong).

Partidul Comunist a folosit campaniile politice şi pentru a-şi testa membrii, eliminându-i pe cei care nu mai întruneau cerinţele Partidului.

Epoch Times a publicat în noiembrie 2004 o serii de 9 Comentarii despre istoria Partidului Comunist Chinez care au la bază o documentare istorică riguroasă. Ele dezvăluie ororile inimaginabile ale comunismului în China, începând cu perioada maoistă şi terminând cu perioada actuală, analizând originile comunismului, trăsăturile sale şi mecanismele care asigură existenţa "fiarei roşii". Pentru a afla mai multe amănunte despre Revoluţia Culturală vă invităm să le citiţi

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

alte articole din secțiunea Opinii