Despre criminali şi infern, cu Jung Chang autoarea celebrei "Mao: povestea neştiută"

Scriitoarea Jung Chang
Scriitoarea Jung Chang (Mingguo/ Epoch Times)

Răspunzând invitaţiei organizatorilor, renumita scriitoare chineză Jung Chang, ce trăieşte în Marea Britanie, a vizitat Singapore în această lună pentru a participa la Festivalul Scriitorilor din Singapore.

Jung Chang este extrem de cunoscută pentru cartea "Mao: Povestea Neştiută", la care a fost co-autoare, împreună cu soţul ei, renumitul istoric Jon Halliday. Într-un interviu cu Epoch Times, Chang ne-a destăinuit ce a însemnat scrierea unei cărţi a cărei documentare a luat 12 ani şi care a zguduit din temelii mitul ţesut de Partidul Comunist Chinez în jurul celui mai criminal dictator din istoria lumii.

O responsabilitate istorică de a spune adevărul despre Mao

Întrebată ce a făcut-o să scrie cartea, Chang a declarat, "Deşi Mao Zedong este un om important în istoria modernă a Chinei, un om care a afectat viaţa multor generaţii de chinezi şi a provocat numeroase dezastre de mare amploare, nu se ştia prea mult despre el".

Chang a continuat apoi să explice că prin eforturile sale de a dezvălui misterul despre Mao Zedong, ea a sperat să facă lumină în "nebunia perioadei revoluţionare", precum şi să găsească motivul adevărat al acestei tragedii. Ea a considerat că este necesar să se afle adevărul istoric, aşa că şi-a luat această responsabilitate.

Cercetare & Investigaţii

Cartea Wild Swans: Three Daughters of China ("Lebedele Sălbatice: Trei fiice ale Chinei") a fost scrisă de Chang în mai puţin de doi ani; însă pentru a termina cartea Mao: The Unknown Story ("Mao: Povestea Neştiută") celor doi soţi le-au trebuit doisprezece ani. Cea mai mare parte a timpului a fost ocupată de cercetarea minuţioasă, pentru că cei doi au dorit să scrie o biografie bazată pe informaţii de primă mână; în special, experienţe din viaţa reală, documentele acelei epoci şi materiale istorice.

Ei au consultat arhivele a 28 de ţări, inclusiv pe cele din Rusia, Albania, fosta Germanie de Est, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Vaticanului, descoperind o uriaşă cantitate de informaţii care până atunci fuseseră îngropate. Au intervievat 116 martori, 159 de lideri care au fost în contact cu Mao, 34 de rude şi prieteni a lui Mao, şi 18 persoane care i-au servit ca personal lui Mao.

Rezultatul a fost versiunea iniţială a cărţii - de cinci ori mai groasă decât versiunea finală. Chang a explicat că prima versiune, care cuprinde o ducumentare detaliată, este mai mult destinată cercetării academice. Cuplul şi-a rezumat concluziile într-o versiune mai simplă şi mai uşor de citit pentru publicul larg, care este, cu toate acestea, încă foarte voluminoasă.

Documente istorice preţioase: scrisorile celei de-a doua soţii ale lui Mao

Incluse în "Mao: Povestea Neştiută" sunt memoriile celei de-a doua soţii a lui Mao Zedong, Yang Kai-Hui, ce nu fuseseră niciodată publicate. Kai-Hui a fost abandonată de către Mao în 1927 şi a fost executată de naţionalişti în 1930. Scrisorile ei, ascunse în spatele uneui bârne din acoperiş, au fost descoperite în 1999.

Chang a declarat că a fost norocoasă să poată citi scrisorile, care sunt încă considerate foarte "sensibile" şi pe care nici urmaşii lui Mao Zedong nu le cunosteau. Scrisorile lui Kai-Hui sunt pline de devastarea ei şi de dorul ei pentru Mao, şi furia ei la adresa lui Mao pentru abandonarea familiei. Ei, de asemenea arată că Kai-Hui, iniţial atrasă de idealurile comunismului, şi-a pierdut credinţa în cauza comunismului parţial din cauza insistenţei lui Mao de a-şi ucide opoziţia.

Dezastru uimitor

După ce a trecut prin doisprezece ani de cercetare, Chang a constatat că înţelegerea ei iniţială despre Mao Zedong nu avea prea multe de a face cu realitatea.

Trăind în maoism pe vremea când se afla în China, chiar după terminarea Lebedelor Sălbatice, Chang credea că avea o bună înţelegere, însă, aproape fiecare zi de cercetare îi aducea noi descoperiri uimitoare. A fost o călătorie interesantă de descoperire pentru ea şi soţul ei.

În timpul ocupaţiei japoneze, Mao Zedong nu a luptat împotriva japonezilor.

El s-a bazat pe faptul că japonezii vor lupta împotriva lui Chiang Kai-shek, şi, apoi l-a aşteptat pe Stalin să intervină. După 1945, un milion şi jumătate de soldaţi aparţinând trupelor ruseşti au invadat nord-estul Chinei, oferind arme şi pregătire militară pentru a-l ajuta pe Mao Zedong în lupta împotriva lui Chiang Kai-shek, ale cărui trupe erau slăbite de luptele pentru apărarea ţării sale.

Acesta este modul în care Mao Zedong "a cucerit" China în 1949. Mao era foarte priceput la exploatarea punctelor slabe ale rivalilor şi aliaţilor săi pentru a-şi atinge obiectivele. El a mulţumit chiar şi japonezilor pentru ajutorul lor în preluarea Beijingului, în ciuda crimelor comise de armata japoneză la adresa chinezilor.

Despre dezastruosul "Mare Salt Înainte", Chang şi Halliday au descoperit, că, de fapt, acesta a existat, nu din cauza unei aplicări prea zeloase a ideologiei lui Mao Zedong sau din cauza lipsei cunoştinţelor economice ale lui Mao Zedong, aşa cum se credea. Prin cercetare ei au descoperit că adevăratul motiv era doar fixaţia lui Mao Zedong de a domina lumea ca lider al unei superputeri militare.

China a exportat cantităţi mari de produse alimentare făcute de ţărani şi produse agricole pentru a cumpăra arme militare moderne, scumpe şi avansate. Aceasta este motivul celei mai devastatoare perioade de foamete din istoria omenirii, care a provocat moartea a 38 de milioane de oameni.

Mao Zedong era pe deplin conştient că oamenii mureau de foame. Conform mărturiilor adunate de Jung Ghang şi soţul său, Mao Zedong ar fi spus personalului său, liniştitor, să nu se teamă că oamenii mor. Cu un cinism tulburător Mao chiar a afirmat că morţii pot fertiliza pământul. Mao Zedong a menţionat chiar că plănuia multe alte campanii şi că, dacă ar fi fost implementate toate campaniile sale, aproximativ jumătate din populaţia chineză ar fi fost ucisă.

70 de milioane de morţi nenaturale

În afară de cele 38 de milioane de oameni care au murit de foame, alte aproximativ 27 de milioane de persoane au fost ucise în timpul celor 27 de ani de domnie ai lui Mao. Numai Revoluţia Culturală a avut ca rezultat peste 3 milioane de decese. Trăind personal perioada de teroare a Revoluţiei Culturale, Chang ştia cu siguranţă că numărul morţilor era mai mare de 3 milioane. Rivali, membri ai familiei, ţărani, orăşeni, soldaţi, şi aliaţi de o viaţă întreagă, au căzut victime ambiţiei şi paranoiei lui Mao.

Suspiciunea iniţială

Chang a destăinuit pentru Epoch Times că în copilărie îl idolatriza pe Mao, asemenea multor altor copii chinezi. Cu toate acestea, după ce Revoluţia Culturală a început în anul 1966, violenţa de nedescris şi brutalitatea afişată în numele lui Mao avea loc peste tot în jurul ei. Atunci a început să se îndoiască de "sacralitatea" lui Mao. Cu toate acestea, la acea vreme, n-a îndrăznit să se gândească mai departe. În mintea ei a încolţit treptat o întrebare: "dacă paradisul era China socialistă, atunci cum era iadul?!"

La acea vreme, Chang a blamat trupele lui Mao şi pe Qing Jiang (soţia criminală şi ultra-zeloasă a lui Mao) pentru dezastrul cauzat. În 1974 a văzut o fotografie a lui Mao şi Jiang într-o revistă americană; explicaţia pozei spunea că Jiang a fost doar ochii, urechile şi gura lui Mao Zedong. Văzând poza şi cunoscând detalii despre atrocităţile din China, Chang a început să realizeze că responsabil pentru tragedie era nimeni altul decât Mao Zedong. I-a luat opt ani ca să îndrăznească să înfrunte adevărul şi să-l condamne pe Mao. Într-un mediu în care toată lumea este spălată pe creier, este greu să poţi identifica adevărul factual.

Chang a deplâns faptul că, trăind în regimul comunist chinez, multora le era, şi încă le mai este, imposibil să vadă sau să cunoască situaţia reală. Libertatea presei lipseşte cu desăvârşire, informaţiile sunt limitate şi multe cărţi, documente şi materiale sunt arse pur şi simplu.

Şansa lui Jung Chang a fost că în 1978 a reuşit să ajungă în Marea Britanie. Trăind în afara Chinei, având acces la informaţile din străinătate despre prăbuşirea iminentă a comunismului, toate miturile pe care le acceptase în tinereţe au fost spulberate.

Idolatrizarea unui tiran este periculoasă

"Ar trebui să admirăm o persoană cinstită, cu moralitate bună," a remarcat Chang. Ea recomandă ca Mao Zedong să nu fie idolatrizat, deoarece a ajuns la putere prin mijloace necinstite şi viclene. Crimele pe care le-a comis îl fac detestabil.

Mao este un autocrat brutal şi un asasin, a remarcat Chang, o persoană care a savurat declanşarea epurării unor milioane de oameni pentru câştig personal. Nimeni nu a scăpat nevătămat după manevrele fără scrupule, politicile aberante şi trădările lui Mao Zedong. El a ignorat viitorul inevitabil al dispreţului istoric şi al infamiei.

Teroare, control absolut al mass-media, lipsa credinţei spirituale

Chang, de asemenea, a subliniat faptul că teroarea incitată de stat a fost utilizată pentru a controla şi înşela poporul chinez. Sub conducerea lui Mao Zedong, oamenii erau prea înfricoşaţi să gândească, şi astfel, pur şi simplu, au acceptat lucrurile cu care erau bombardaţi zilnic.

Restricţia libertăţii de informare a fost, de asemenea, un factor major. În timpul erei lui Mao Zedong nu a existat nici o credinţă religioasă, cultura tradiţională a fost distrusă. Numai mass-media controlată de guvern era permisă, şi numai poveştile acesteia, încărcate de o propagandă care sfida realitatea, erau permise. A fost o perioadă marcată de o lipsă acută de hrană spirituală. Trăind într-un astfel de mediu de decenii, oamenii au devenit uşor de înşelat şi de manipulat. Chiar şi astăzi, pentru mulţi oameni din afara Chinei, modul de gândire al oamenilor din China continentală poate părea absurd şi greu de urmat.

Chiar şi după moartea lui Mao Zedong, orice critică la adresa sa, în China, rămâne tabu. Cărţile lui Chang "Lebede Sălbatice.." şi "Mao: Povestea neştiută" sunt interzise în China.

Confruntarea adevărului istoric al unei tragedii ajută la prevenirea repetării acesteia

Volumul scris de Chang despre Mao Zedong, deşi interzis în China, îşi croieşte tot mai mult drum spre poporul chinez, şi tot mai mulţi oameni îl citesc. Prin confruntarea faptelor istorice ale catastrofei pe care Mao a adus-o poporului chinez, putem preveni repetarea unei astfel de tragedii.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO08 INGB 0000 9999 0529 5415 deschis la ING Bank pe numele Asociația Timpuri Epocale

alte articole din secțiunea Opinii