ProVita şi SIRDO, scrisoare deschisă: "Opriţi spectacolul macabru" al expoziţiei cadavrelor plastinate

Cadavre plastinate din China, expuse la Cluj
Cadavre plastinate din China, expuse la Cluj (Epoch Times România)

Asociaţia PRO VITA - filiala din Bucureşti şi Societatea Independentă Română a Drepturilor Omului au adresat astăzi o scrisoare deschisă directorului Universal Exhibition Group, şi acţionarilor societăţii Iulius Mall Cluj S.R.L. din Cluj-Napoca, cerându-le să oprească "spectacolul macabru" al expoziţiei „Our Body – Universul Interior” ce are loc la Cluj-Napoca, în perioada iulie-octombrie 2015.

Expoziţia, ce a stârnit ample controverse în mai multe ţări întrucât organizatorii au fost acuzaţi de lipsă de etică, stârneşte din nou controverse în România. Astfel, în luna iulie a.c. în mediul online a apărut o petiţie iniţiată de către Societatea Independentă Română de Drepturile Omului (SIRDO) care militează pentru închiderea expoziţiei „Our Body" şi care arată că expoziţia prezintă "peste 200 de exponate, corpuri umane care majoritatea provin din Republica Populară Chineză, corpuri umane reale, în diferite ipostaze, jupuite de piele, cu ţesuturile şi organele interne expuse".

Semnatarii petiţiei au notat că expoziţia ar trebui interzisă pentru că "multe organizaţii non-guvernamentale acuză faptul că trupurile expuse în asemenea expoziţii ar putea aparţine prizonierilor executaţi în închisorile chineze".

"Organismele expuse provin din China, o ţară condusă de un regim totalitar, cunoscut pentru încălcări grave ale drepturilor omului, precum tortură, tratamente inumane sau degradante folosite în mod obişnuit în sistemul de detenţie chinez, persecuţii politice şi religioase şi chiar trafic de organe umane de la prizonieri de conştiinţă aflaţi în închisorile chineze, în special practicanţi Falun Gong – documentate pe larg în rapoartele internaţionale. Organizatorii nu au furnizat niciodată informaţii despre modul în care au murit cei expuşi: identitatea sau vârsta lor", se mai arată în petiţie.

O expoziţie similară organizată de aceeaşi companie a fost închisă în Franţa prin ordin judecătoresc, pentru tratament indecent al cadavrelor.

În replică, organizatorii expoziţiei "Our Body" au răspuns că "informaţiile prezentate de iniţiatorii campaniei sunt vagi şi nedocumentate şi că în goana după senzaţional, nenumărate articole au reluat în mod eronat afirmaţia că trupurile expuse aparţin prizonierilor din închisorile chineze".

Astazi, PRO VITA şi SIRDO, au răspuns organizatorilor expoziţiei printr-o scrisoare deschisă în care le aduc la cunoştinţă acestora câteva din problemele grave de conştiinţă şi legalitate pe care le implică acest eveniment şi care explică preocupările semnatarilor referitoare la suspiciunea că trupurile decedaţilor expuse în expoziţie aparţin prizonierilor, inclusiv deţinuţilor politici, executaţi sau morţi în urma torturii în închisorile chinezeşti.

"Având în vedere natura de genocid a regimului de la Beijing şi crimele în masă săvârşite în numele unei ideologii totalitare, ce încredere credeţi că putem avea în „certificatele” şi „garanţiile” emise de instituţii de stat chineze cu privire la cadavrele furnizate pentru expoziţii?

Existenţa fie şi a unei suspiciuni rezonabile că aceste corpuri ar proveni de la nefericiţii dispăruţi cu zecile de mii în beciurile securităţii chineze doar pentru că solicitau un grad mai mare de libertate şi drepturi civile ar fi fost de natură, şi afirmăm aceasta cu tărie, să vă facă să refuzaţi organizarea, respectiv găzduirea unui astfel de spectacol macabru", se notează în scrisoare.

În scrisoarea deschisă se mai semnalează problema legalităţii expoziţiilor de acest tip, arătându-se că legea românească nu autorizează nicio persoană juridică, nici măcar un Muzeu, să manipuleze cadavre sau să le expună public. În cazul cadavrelor umane, legea permite doar spitalelor, instituţiilor de învăţământ medical şi serviciilor de medicină legală să întreprindă acte de manipulare, care de altfel sunt fireşti în virtutea nevoii de a cunoaşte şi aprofunda cunoaşterea ştiinţifică a organismului uman, în vederea progresului medicinei.

Organizaţiile semnatare mai consideră că România "nu poate fi cu adevărat un „stat de drept” câtă vreme instituţiile sale asistă pasiv sau chiar participă, cazul Primăriei Cluj-Napoca, la o astfel de manifestare" şi invită şi alte persoane şi organizaţii să se alăture demersului lor.

Vă prezentăm mai jos conţinutul integral al scrisorii deschise adresate directorului Universal Exhibition Group şi acţionarilor societăţii Iulius Mall Cluj S.R.L. din Cluj-Napoca:

***

SCRISOARE DESCHISĂ

Privind expoziţia „Our Body – Universul Interior” (Cluj-Napoca, iulie-octombrie 2015)

Domnule director al Universal Exhibition Group,

Domnilor acţionari ai societăţii Iulius Mall Cluj S.R.L. din Cluj-Napoca,


Vă scriem cu referire la expoziţia intitulată „Our Body – Universul Interior”[1], pe care o organizaţi şi găzduiţi, dar şi în răspuns la controversele iscate deja pe această temă[2], ca şi la comunicatul dvs. de presă din 27 iulie 2015[3]

Considerăm necesar, în numele semnatarilor acestei scrisori, să vă aducem la cunoştinţă câteva din problemele grave de conştiinţă şi legalitate pe care le implică acest eveniment.

Scrisoarea explică preocupările noastre sincere referitoare la:

  1. Suspiciunea că trupurile decedaţilor expuse în expoziţie aparţin prizonierilor, inclusiv deţinuţilor politici, executaţi sau morţi în urma torturii în închisorile chinezeşti.
  2. Problema etică şi morală a expunerii cadavrelor umane către public.
  3. Problema legalităţii expoziţiilor de acest tip, în general.

„Garanţiile” oferite de autorităţile chineze privind provenienţa corpurilor

Dorim să comentăm în primul rând reacţia dvs. la petiţia iniţiată de Societatea Independentă Română de Drepturile Omului, mai exact repetarea „asigurărilor” date de Anatomical Sciences & Technologies Foundation cu privire la faptul că toate corpurile utilizate în expoziţie, provenite din China, ar fi fost verificate şi s-ar fi certificat, de către autorităţile chineze, atât moartea din cauze naturale, cât şi acordul persoanelor sau al familiei în vederea utilizării corpului pentru „cercetare”.

Vom reveni mai jos la problema „utilizării pentru cercetare”. Mai întâi însă, dorim să atragem atenţia asupra unor realităţi contemporane din China, care ridică mari semne de întrebare privind veridicitatea „garanţiilor” oferite.

În anul 2013, Asociaţia PRO VITA şi publicaţia Epoch Times România au organizat o serie de evenimente publice având ca subiect abuzurile comise de regimul din China contra drepturilor fundamentale ale omului.

Astfel, a fost lansată ediţia românească a cărţii „Organele statului. Abuzul transplanturilor în China” de David Matas şi dr. Torsten Trey, care abordează problema spinoasă a provenienţei organelor folosite în industria de transplant a Chinei. În presă internaţională, ca şi în literatura de specialitate, abundă date care atestă existenţa unui fenomen de prelevare abuzivă şi vânzare de organe de la prizonierii din închisori şi lagăre din China. Potrivit chiar declaraţiilor oficiale ale autorităţilor chineze, peste 90% din organe provin de la prizonieri executaţi. Aceasta reprezintă deja o încălcare a standardelor medicale occidentale. Oare acest fapt nu trezeşte o suspiciune că de fapt deţinuţii şi mai ales prizonierii de conştiinţă, sunt consideraţi oficial „bănci de organe”? Informaţiile existente în prezent arată că în China înalţi oficiali au fost implicaţi în trafic cu organe umane, inclusiv oficiali din oraşul Dalian, provincia Liaoning, unde a apărut şi s-a dezvoltat industria plastinării.[4]

Potrivit statisticilor prezentate în cartea numită, în China, mai puţin de 5% din membrii familiilor deţinuţilor sunt de acord să doneze corpul/organele celor executaţi şi nu mai mult de 5% din corpuri rămân nesolicitate de rudele defunctului.

În august 2010, ONG-ul „Doctori împotriva Recoltării Forţate de Organe” a făcut un apel către companiile farmaceutice prin care le solicita să evite implicarea în transplanturi care ar putea fi acceptabile din punct de vedere legal, dar nu şi etic. Răspunsul companiilor la acest apel a constat în nouă studii clinice noi, implicând 1.200 de organe transplantate, desfăşurate în spitale civile şi militare chineze. Cu alte cuvinte, companiile farmaceutice nu numai că îşi promovează şi vând medicamentele în China, dar şi susţin dezvoltarea transplantului chiar în aceste condiţii de abuz.

De fapt, niciodată până acum răspunsurile la abuzurile privind transplanturile nu au venit nici din partea statelor (cu excepţia, notabilă şi foarte semnificativă, a Israelului, care a interzis accesul în ţară al organelor de transplant provenite din China!), nici din partea diverselor business-uri. Doar ONG-urile de drepturile omului, World Medical Association şi organizaţiile transplantologilor au fost cele care au reacţionat.

Un alt subiect despre care am dezbătut public a fost cel al temutelor lagăre de muncă[5] (denumite „laogai” = centru de reeducare prin muncă) din China. Acestea, constituite într-o reţea de peste 1.000 de unităţi penitenciare secrete, cu cel puţin 4 milioane de deţinuţi, utilizează sclavia ca forţă gratuită de muncă, o bună parte din produse, sub brand-uri celebre, fiind trimise la export. Sistemul de lagăre de muncă a fost inventat de dictatorul comunist Mao Tsedun în 1957 şi permite trimiterea oricui într-un lagăr pe o perioadă de până la patru ani, nefiind necesar un proces juridic sau condamnare, şi nici măcar mandat de arestare! Legea este în vigoare şi astăzi!

De asemenea, în organizarea PRO VITA şi a Epoch Times au fost proiectate, în premieră, documentarele multipremiate „ELIBERAŢI CHINA: Curajul de a crede”[6], despre reprimarea mişcării spirituale Falun Gong, precum şi „E o fată!”[7] despre politica „copilului unic” din China, a cărei încălcare duce la milioane de avorturi forţate anual. Transcriem doar unul din cazurile relatate în aceste filme:

„O femeie, gravidă în luna a opta, purtând un copil ilegal, a fost prinsă şi pentru că n-a putut plăti amenda de 20 de mii de yuani, ofiţerii de planning familial au dus-o cu forţa la o clinică locală, au legat-o de o masă de ginecologie şi i-au injectat în abdomen un lichid pentru a-i omorî fetusul. A zăcut pe masă timp de două zile, având mâinile şi picioarele legate cu o frânghie, aşteptând clipa în care corpul său va expulza fetusul omorât.”

China roşie nu a recunoscut niciodată aceste practici, însă existenţa şi aprobarea lor de către sistemul comunist este astăzi de netăgăduit.

Revenind la expoziţia „Our Body”, care utilizează cadavre umane provenite din China, dorim să vă întrebăm, domnilor directori:

Având în vedere natura de genocid a regimului de la Beijing şi crimele în masă, exemplificate mai sus, săvârşite în numele unei ideologii totalitare, ce încredere credeţi că putem avea în „certificatele” şi „garanţiile” emise de instituţii de stat chineze cu privire la cadavrele furnizate pentru expoziţii?

Existenţa fie şi a unei suspiciuni rezonabile că aceste corpuri ar proveni de la nefericiţii dispăruţi cu zecile de mii în beciurile securităţii chineze doar pentru că solicitau un grad mai mare de libertate şi drepturi civile ar fi fost de natură, şi afirmăm aceasta cu tărie, să vă facă să refuzaţi organizarea, respectiv găzduirea unui astfel de spectacol macabru.

Am legat aceste detalii în mod expres de evenimentele publice organizate de PRO VITA şi Epoch Times pentru a sublinia că protestul nostru nu este nicidecum o „goană după senzaţional”, aşa cum afirmaţi în comunicatul de răspuns la petiţia SIRDO, ci reflectă o preocupare constantă şi serioasă, toate cele 3 entităţi menţionate fiind implicate de mulţi ani în activităţi de protecţie a drepturilor omului.

Privind problema legalităţii expoziţiei

Legea românească nu autorizează nicio persoană juridică, nici măcar un Muzeu, să manipuleze cadavre sau să le expună public. În cazul cadavrelor umane, legea permite doar spitalelor, instituţiilor de învăţământ medical şi serviciilor de medicină legală să întreprindă acte de manipulare, care de altfel sunt fireşti în virtutea nevoii de a cunoaşte şi aprofunda cunoaşterea ştiinţifică a organismului uman, în vederea progresului medicinei.

Art. 2 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane dispune că: „Dreptul de manipulare a cadavrelor umane pentru diagnostic sau activităţi didactice şi ştiinţifice revine serviciilor de anatomie patologică şi de prosectură ale spitalelor şi instituţiilor de medicină legală, disciplinelor universitare de anatomie şi de anatomie patologică ale instituţiilor de învăţământ superior medical uman de stat sau private, acreditate ori autorizate, care organizează serviciile pentru utilizarea cadavrelor.”

Legea civilă română prevede în art. 78 Cod civil că: „Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum şi cu privire la corpul său.”

În aceste condiţii, considerăm că soluţiile date de instanţele româneşti sesizate în 2013, de către noi, în cazul expoziţiei similare „Human Body”, sunt extrem de dezamăgitoare. Nu credem că România poate fi cu adevărat un „stat de drept” câtă vreme instituţiile sale asistă pasiv sau chiar participă, cazul Primăriei Cluj-Napoca, la o astfel de manifestare!

Legat de „decizia finală şi irevocabilă” prin care justiţia română a respins acuzaţiile împotriva expoziţiei Human Body ca „neîntemeiate”, la care vă referiţi în comunicatul dvs. de presă din 27 iulie, vă informăm că nu există o decizie în acest sens, întrucât cauza nu a ajuns să fie analizată pe fond de către instanţă.

Există însă precedente juridice din alte ţări, pe care dorim să le aducem în atenţia dvs.:

Începând cu anul 2006, ziarul american „New York Times” a relatat despre existenţa, la nivel internaţional, a unei „pieţe negre” de cadavre şi organe chinezeşti, ceea ce a dus la o anchetă a Congresului american. De această investigaţie s-a ocupat Procurorul General al New York-ului, Andrew Cuomo. Investigaţia a dus la demisia directorului executiv al Premier Exhibitions, Arnie Geller, care a organizat astfel de expoziţii în mai multe oraşe din SUA. Ca urmare a anchetei şi a deciziei judecătoreşti din 2008, pe prima pagină a site-ului Premier Exhibitions este afişat un avertisment cu privire la originea presupusă a trupurilor expuse: „Această expoziţie afişează rămăşiţe umane ale cetăţenilor sau rezidenţilor chinezi, primite iniţial de Biroul chinez de Poliţie. Biroul chinez de Poliţie poate primi corpuri umane din închisorile chineze”. De asemenea, tot aici se mai menţionează că Premier Exhibitions „nu poate verifica independent” dacă organele aparţin sau nu prizonierilor executaţi.

În 2009, o expoziţie cu acelaşi nume, „Our Body” a fost închisă în Franţa[8], iar cele 17 cadavre care erau ale unor femei şi bărbaţi chinezi, întregi sau disecate, au fost puse sub sechestru şi apoi înhumate. Toate cele 3 instanţe au dat câştig de cauză reclamanţilor – 2 ONG-uri („Together against the death penalty” şi „Solidarity China”). În motivarea deciziei, pe lângă suspiciunile legate de probele referitoare la originea cadavrelor, instanţa a considerat că expunerea corpurilor în scopuri comerciale contravine prevederilor Codului civil francez care statuează că: „Rămăşiţele pământeşti ale persoanei decedate trebuie tratate cu respect, demnitate şi decenţă”. Tot în motivare, judecătorii arată că: „Spaţiul desemnat de lege pentru cadavre este cel al cimitirului”.

În Israel, în octombrie 2012, expoziţia „Bodies” a fost închisă de instanţă şi eventualele viitoare expoziţii au fost declarate ilegale, întrucât nu a putut fi dovedită provenienţa corpurilor şi nici consimţământul legal acordat pentru acest tip de utilizare. De asemenea instanţa a afirmat că, dincolo de orice îndoială, o astfel de manieră de a trata cadavrele „violează demnitatea umană, inclusiv demnitatea celor decedaţi”.

Este permisă, din punct de vedere etic şi moral, expunerea în acest mod a unor cadavre umane?

Dificultăţile etice (cu alte cuvinte, problemele de conştiinţă) care apar în cazul unei astfel de expoziţii pot fi mai bine înţelese dacă se are în vedere că atitudinile faţă de viaţă şi moarte, faţă de problema suferinţei, ţin de o matrice socio-culturală care generează complexul de valori şi semnificaţii atribuite acestor realităţi. Această cultură socială şi morală, fixată şi transmisă ca tradiţie, furnizează cadrul indispensabil funcţionării principiilor, normelor şi instituţiilor unei comunităţi. Orice demers general de idei, valori sau aranjamente promovate sau impuse deliberat la nivelul comunităţii are nevoie de un consens public pe care nu îl poate susţine decât tradiţia amintită.

În spaţiul românesc şi european, creştin sau post-creştin, chiar dacă după moarte nu mai putem, evident, vorbi de o persoană în sens juridic şi nici măcar spiritual, este dovedită persistenţa raportului elementelor organismului cu persoana în al cărei organism s-au aflat cândva, sau a cadavrului în întregul său cu aceeaşi persoană. Deşi viaţa biologică a acelei persoane a încetat, cadavrul sau osemintele sunt totdeauna ale cuiva anume. Relaţia aceasta este de neînlăturat, întrucât omul prin moarte nu „dispare” pur si simplu ca un balon de săpun. Cu alte cuvinte, fiecare dintre părţile ierarhic componente ale organismului sunt marcate de identitatea şi manifestarea persoanei, dincolo de gradul de disociere între întreg şi componentele sale care apare în urma morţii.

De aceea, în considerarea a ceea ce a reprezentat în timpul vieţii, persoanei decedate i se datorează, în tradiţia poporului român, respect, acesta primind consacrare legală prin reglementările conţinute de prevederile Codului civil în vigoare (art. 78).

Din punctul nostru de vedere – aşa cum au arătat şi instanţele franceză şi israeliană – manipularea şi expunerea în expoziţii de tipul „Our Body” a rămăşiţelor umane este incompatibilă cu acest spirit al respectului faţă de demnitatea umană.

Nu este o atitudine care dispreţuieşte ştiinţa, ci doar una care abordează o realitate din perspectiva valorilor socio-culturale ale spaţiului european.

Privind aspectul „ştiinţific” al expoziţiei

„Our body – Universul interior” pune un „puternic accent pe prevenţie, sănătate şi educaţie”, ni se spune în comunicatele de presă premergătoare deschiderii. Noi nu ne pronunţăm, evident, împotriva educaţiei şi nici a cercetării ştiinţifice pe organismul uman – ar fi şi absurd. Ne punem însă întrebarea unde este caracterul educativ invocat al expoziţiei „Our Body” şi al celorlalte similare? Oare este nevoie de expunerea unor cadavre secţionate, ca oamenii să înţeleagă cum arată pe interior, sau că fumatul este dăunător? Există astăzi posibilităţi tehnice nelimitate de prezentare sau simulare care să nu implice cadavre umane şi nici organizarea unui eveniment care stârneşte atâtea controverse.

De altfel, după cum bine se ştie, tocmai ca dovadă că aceste preocupări etice nu sunt absurde, „expoziţia” de cadavre şi specimene de la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici, poate cea mai apropiată ca scop de „Our Body”, este deschisă exclusiv studenţilor şi medicilor şi închisă publicului larg!

Pentru noi este clar că autorul expoziţiei încearcă să se folosească de caracterul şocant al morţii unui om într-un asemenea spectacol şi în niciun caz nu poate fi vorba despre vreun efect „educativ” intenţionat. Nu în ultimul rând, judecând după box-office-ul acestor tipuri de expoziţii organizate în multe oraşe din lume, caracterul educativ şi ştiinţific nu este decât un paravan după care se ascunde o afacere profitabilă.

Alte reacţii la expoziţii similare

La adresa expoziţiilor de cadavre au existat reacţii fireşti de protest[9], atât din partea oamenilor de ştiinţă, din partea liderilor comunităţilor religioase, precum şi din partea oamenilor obişnuiţi.

Activişti chinezi de notorietate, precum Harry Wu (19 ani de detenţie în laogai) sau Chen Guangcheng (4 ani detenţie pentru critici la adresa avorturilor forţate şi a politicii „copilului unic”), ambii acum refugiaţi în SUA, au protestat împotriva expoziţiilor de cadavre, din motivele arătate mai sus.

Coordonatorul ştiinţific de la Muzeul de Ştiinţă „Carnegie” din SUA a demisionat din funcţie, invocând convingerile sale religioase. Prin întrebările sale cu privire la provenienţa corpurilor, ea şi-a exprimat oroarea faţă de ideea de a expune „rămăşiţele umane” la o expoziţie.

Prof. Anita Allen, bioetician la Universitatea din Pennsylvania (SUA), a declarat că a da bani ca să te „holbezi” la rămăşiţe umane trebuie să ridice mari îngrijorări asupra persoanelor în cauză.

Thomas Hibbs, etician de la Universitatea Baylor (SUA), compară expunerea de cadavre cu pornografia, pornind de faptul că persoana este redusă la „manipularea unor părţi ale organismului, lipsite de orice semnificaţie umană mai largă”.

Rabinul Dany Schiff (SUA) a declarat că „şi dacă s-ar fi obţinut acordul celor decedaţi, tot trebuie să ne întrebăm ce putem spune despre o societate, care oferă corpuri umane spre vizionare, sub sticlă, unui public flămând”.

Concluzie

Domnilor directori,

Existenţa acestei expoziţii ne ajută să vedem cât de puţină semnificaţie şi importanţă a ajuns să poarte fiinţa umană în lume, tocmai într-o perioadă a istoriei în care se afirma că niciodată aceasta nu a fost atât de valorizată.

Pentru cele expuse mai sus, vă rugăm, facem apel la conştiinţa dvs., să opriţi acest spectacol macabru.

Cu mulţumiri anticipate,

Asociaţia PRO VITA - filala din Bucureşti

Preşedinte, Bogdan Stanciu

Co-semnatari:

Societatea Independentă Română a Drepturilor Omului – SIRDO

Preşedintă, Lucica Humeniuc



[4] Cartea „Organele Statului”, Cartea este citată ca referinţă în raportul ONU din 2013 - 2013 Report of Special Rapporteur on trafficking in persons to UN: http://www.ohchr.org/Documents/Issues/Trafficking/A-68-256-English.pdf

alte articole din secțiunea Interne