Vuiet în sistem după ce Bolojan a anunţat că taie privilegiile magistraţilor. CSM, reacţie dură
Consiliul Superior al Magistraturii a reacţionat dur, marţi, după ce premierul Ilie Bolojan a anunţat că sistemul de pensionare a magistraţilor se va schimba.
În condiţiile în care Bolojan a anunţat legi care vor mări vârsta de pensionare a magistraţilor şi vor elimina aberaţia pensiilor mai mari decât salariul, CSM îşi exprimă dezaprobarea fermă faţă de măsurile preconizate de Guvern.
Redăm comunicatul CSM
Consiliul Superior al Magistraturii dezaprobă ferm măsurile preconizate de Guvernul României în legătură cu modificarea sistemului de pensionare a judecătorilor şi procurorilor, prezentate de prim-ministrul României în conferinţa de presă din data de 29 iulie 2025.
Maniera de comunicare publică a măsurilor decise de Guvern, într-o abordare specifică mai degrabă unui veritabil dictat şi fără nicio consultare a autorităţii judecătoreşti, reprezintă o manifestare abuzivă şi discreţionară a prerogativelor puterii executive, care aruncă în derizoriu principiul cooperării loiale între autorităţile publice şi statutul de putere în stat al justiţiei.
Intenţiile autorităţii executive încalcă flagrant principiile consacrate de Constituţia României şi de reglementările internaţionale în materie, aşa cum au fost în mod constant reflectate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Creşterea din nou a vârstei de pensionare, majorarea bruscă a vechimii în funcţie necesare pentru pensionare, cât şi diminuarea drastică a cuantumului pensiei de serviciu, după ce toate aceste elemente au fost deja modificate substanţial prin Legea nr. 282/2023, intrată în vigoare începând cu 1 ianuarie 2024, sunt în mod evident de natură să înfrângă principiile securităţii juridice şi aşteptării legitime care ar trebui să constituie pentru legiuitor imperative în activitatea de legiferare.
Este obligatoriu ca magistraţilor în funcţie să le fie asigurat un cadru normativ predictibil, iar această condiţie este incompatibilă cu modificările de substanţă, în mod repetat, ale statutului acestora, al căror efect este acela de a crea un sistem normativ fundamental diferit de cel existent la momentul accesului în profesie. Judecătorii şi procurorii în funcţie şi-au asumat responsabilităţile specifice, gestionând un volum imens de cauze, în condiţiile unui cadru normativ deseori lipsit de calitatea necesară şi supunându-se celui mai strict regim de incompatibilităţi şi interdicţii, având aşteptarea legitimă că statul, la rândul său, îşi va respecta obligaţia de a le asigura stabilitatea componentelor esenţiale ale statutului lor.
Intenţiile Guvernului României afectează grav şi componenta financiară a independenţei justiţiei, care impune asigurarea pentru magistraţi a garanţiei sociale reprezentată de plata unei pensii de serviciu într-un cuantum cât mai apropiat de cel al ultimului venit, deziderat pe care reducerea anunţată a cuantumului pensiei este departe de a îl mai îndeplini.
Modificările preconizate vor genera o nouă falie în rândul magistraturii române, creând discriminări majore între generaţiile de judecători şi procurori, iar pe termen lung vor conduce la distrugerea sistemului de justiţie, de vreme ce aceste profesii vor deveni complet neatractive, întrucât responsabilităţile specifice, condiţiile deosebite de muncă şi regimul drastic de incompatibilităţi şi interdicţii nu sunt compensate corespunzător nici prin sistemul de remunerare şi nici prin sistemul de pensionare.
Toate măsurile anunţate, care vizează numai categoria profesională a judecătorilor şi procurorilor, se înscriu, de fapt, în campania de stigmatizare a acestora, iniţiată şi întreţinută de factorul politic în scopul manifest de a submina puterea judecătorească şi independenţa acesteia, doar pentru a abate atenţia de la problemele reale ale societăţii, care nu au fost create de magistraţi sau de la scandalurile recente din spaţiul public.
Consiliul Superior al Magistraturii asigură judecătorii şi procurorii că va utiliza toate instrumentele instituţionale pentru a proteja independenţa justiţiei, valoare esenţială fără de care statul de drept nu poate exista.
