Votul Europei ar trebui sa meargă spre un preşedinte republican al SUA

Europa a devenit ''sacul de box'' al campaniei republicane din alegerile primare. Nimeni nu a lovit mai tare şi mai frecvent decât Mitt Romney, favoritul partidului la nominalizarea la prezidenţiale, care a spus în discursul său după victoria din Florida că actuala Casă Albă reflectă 'ce este mai rău din ce a devenit Europa'. Pentru Romney, alegerile prezidenţiale vor opune un candidat care este de acord cu fervoare cu guvernele europene unuia care se opune ferm acestora, comentează Thomas Wright, fellow la Brookings Institution, semnatarul articolului publicat de Financial Times în ediţia de luni.

Romney a greşit doar privind un singur lucru - identitatea celui care se aliniază la Europa. Noua divizare transatlantică merge de-a lungul unor linii nefamiliare, potrivit analistului.

Europenii îl plac personal pe preşedintele Barack Obama, sprijină un rol al statului în domeniul sănătăţii şi se simt mai în largul loc cu democraţii din punct de vedere cultural. Cu toate acestea, legat de problemele internaţionale majore ale zilei, cei mai puternici lideri din Europa sunt acum aliniaţi de partea republicanilor.

De exemplu, în problema crizei economice globale. Administraţia Obama a văzut datoria naţională ca pe o provocare pe termen lung, dar nu ca pe un pericol pe termen scurt. A făcut din stimulul fiscal keynesian o parte centrală a răspunsului său la criză. Dacă nu ar fi fost opoziţia republicanilor din Congres, stimulul iniţial ar fi fost mai mare iar preşedintele ar fi putut avea în vedere programe în continuare. Romney şi Newt Gingrich cred că stimulul a fost o greşeală imensă, care a adus economia americană aproape de ruină. Ambii favorizează reduceri enorme imediate ale cheltuielilor guvernamentale.

Administraţia Obama s-a ciocnit în repetate rânduri cu UE cu privire la oportunitatea unui stimul. Germania a pledat în favoarea economiei de austeritate pentru a reduce datoria. Restul Europei a fost obligat să urmeze direcţia în care a mers Germania. Angela Merkel insistă chiar ca toţi membrii zonei euro să introducă un amendament constituţional bugetar echilibrat - ceva care este văzut drept o idee exagerată de tip Tea Party în SUA, dar acum este cursul dominant în Europa.

Grupul celor 20 de economii majore ale lumii a eşuat în mare măsură în ambiţiile sale de a conduce lumea în elaborarea politicilor economice, după un început promiţător, din cauza divergenţelor profunde de opinie între SUA şi Europa de Vest. O preşedinţie republicană a SUA va soluţiona divergenţele în favoarea Europei.

În ceea ce priveşte politica monetară, Rezerva Federală (Fed) a pompat lichidităţi în sistem. Într-o dezbatere din septembrie, Romney a declarat că programul Fed de relaxare cantitativă nu a funcţionat şi că Ben Bernanke, preşedintele Fed, 'a suprainflaţionat cantitatea de monedă pe care a creat-o'. Romney a declarat că nu are încredere în Bernanke şi ''va căuta pe altcineva' pentru postul de preşedinte al Fed.

Gingrich a mers chiar mai departe, în decembrie, afirmând: ''L-aş concedia pe Bernanke de îndată ce vom putea obţine un proiect de lege prin Congres'. Romney şi Gingrich se aliniază frumos la politica monetară a Europei. Cu un mandat de a se focaliza exclusiv asupra inflaţiei, BCE a urmărit, în pofida achiziţiilor recente neortodoxe şi de pionierat de obligaţiuni de stat, o politică monetară mult mai strictă decât Fed.

Referitor la criza euro, administraţia Obama susţine în privat exemplul Troubled Asset Relief Program (TARP, al guvernului SUA de a achiziţiona active de la instituţiile financiare pentru a consolida sectorul financiar, n.red), pentru a încuraja o Europă reticentă să garanteze datoriile naţionale. Opoziţia de principiu a candidaţilor republicani faţă de bailout-uri de orice fel trebuie să sune ca o muzică în urechile oficialilor de la Berlin şi Frankfurt.

Chiar şi privind politica de securitate naţională a SUA, în pofida istoriei ''cu scântei'' a relaţiilor transatlantice din perioada ultimului preşedinte republican, George W. Bush, europenii ar putea constata că ar saluta un republican la Casa Albă.

Obama a încercat să se articuleze în jurul Asiei şi să pună mai mult din povară pe umerii aliaţilor europeni pentru a rezolva problemele din propria vecinătate. Aceasta a fost esenţa comentariului 'conducerii din spate' al unui consilier anonim de la Casa Albă. Guvernele europene vor să reducă bugetele apărării în continuare şi ar prefera ca SUA să continue să aibă grijă de securitatea europeană, permiţându-le să aibă o intervenţie personală liberă. Romney echivalează împărţirea poverii cu o abdicare de la leadership, se opune reducerii amprentei Americii oriunde şi promite să inverseze reducerile lui Obama privind apărarea.

Pe baza declaraţiilor candidaţilor de primă mărime la nominalizare, un preşedinte republican va sprijini o mare parte din politica fiscală şi monetară de contracţie a Europei. Obama, în schimb, va sprijini o abordare expansionistă pentru a genera creştere.

Se ajunge la o întrebare simplă: are dreptate Europa? Republicanii par să creadă acest lucru. Pentru Obama, austeritatea Europei şi preocuparea privind inflaţia au înrăutăţit criza euro şi au împins economia globală în pragul unei noi mari depresii. Fie că candidaţii recunosc sau nu şi indiferent de cât pot specula ei percepţiile Americii de mijloc, votul populaţiei americane din noiembrie va fi asupra chestiunii europene.