Vizita lui Obama la Hanovra: Ce s-a schimbat în relaţia SUA-Germania

După ce a pledat de la Londra pentru rămânerea Marii Britanii în UE, Barack Obama s-a deplasat la Hanovra, pentru deschiderea celui mai mare târg de tehnologie industrială din lume şi pentru a o întâlni pe Angela Merkel. El a lăudat politicile ”dragei mele prietene Angela”, cu o căldură pe care n-a mai afişat-o până acum faţă de vreun lider european.

Se ştie că relaţia personală dintre cei doi lideri a fost destul de rece de-a lungul timpului, mai ales după ce în 2008 pe când era doar candidat la preşedinţia SUA, Merkel i-a refuzat lui Obama ţinerea unui discurs la Poarta Brandenburg. În plus, relaţia bilaterală germano-americană a fost afectată de scandalurile de spionaj şi de faptul că NSA a ascultat inclusiv telefonul cancelarului. Obama a fost surprins de reacţia de indignare a nemţilor, iar autorităţile americane au refuzat încheierea unui tratat no spy şi chiar şi gestul de a-şi cere scuze pentru spionarea unor companii şi oficiali germani, inclusiv prin folosirea unor oameni din BND (serviciul german de informaţii externe).

Angela Merkel a trecut însă uşor peste acest scandal şi nu a dorit să lase relaţia bilaterală să se deterioreze prea tare. La Hanovra, Obama a declarat că ea ”se află de partea corectă a istoriei în criza refugiaţilor. Sunt foarte mândru de ea şi de poporul german pentru asta” şi totodată că ”SUA au nevoie de o Europa puternică, bogată şi unită”. El a adăugat că ”UE este una dintre cele mai mari realizări politice şi economice ale perioadei moderne. Credeţi în voi, întăriţi UE!”.

Mesajul transmis a fost unul clar de susţinere a politicii europene a lui Merkel. SUA consideră acum Germania actorul-cheie pentru menţinerea stabilităţii europene şi noul său partener privilegiat. Ea a luat locul Marii Britanii, care măcinată de dezbaterea din jurul Brexit-ului, cu capacităţile şi voinţa diminuată de a mai participa la operaţiuni militare alături de americani, nu mai prezintă atâta importanţă pentru aceştia.

Susţinerea pentru Merkel se încadrează însă şi în paradigma retragerii gradate americane din Europa şi aşa-zisei pivotări către Asia-Pacific, care a marcat preşedinţia Obama. Nu întâmplător acesta a făcut apel la statele occidentale din NATO să-şi asume mai multă responsabilitate privind securitatea statelor de pe flancul estic precum Polonia, România sau ţările baltice. Aluzia a fost în primul rând adresată Germaniei, de la care se aşteaptă mult mai mult decât a făcut până în prezent în acest sens.

Îndemnul de a nu se mai baza doar pe America, ci de a prelua mai multă responsabilitate pentru propria apărare şi securitate, prin creşterea bugetelor militare şi capacităţilor, a fost repetat ca un laitmotiv de oficialii SUA în ultimii ani partenerilor europeni. "Europa a fost uneori mulţumită doar cu propria sa apărare. Fiecare membru al NATO trebuie să-şi aducă întreaga contribuţie la securitatea noastră comună, la nivelul de 2% din produsul intern brut, un obiectiv comun al ţărilor din cadrul Alianţei, şi nu este acesta cazul întotdeauna”, a reiterat în acest sens Barack Obama.

Divergenţe în problema Siriei

Totodată preşedintele american a anunţat că SUA îşi va spori implicarea militară împotriva Statului Islamic în Siria şi Irak, pentru susţinerea forţelor locale, şi le-a cerut partenerilor europeni să facă la fel, deşi nu a făcut cereri concrete.

Interesant este că Merkel a amintit de importanţa creării unor zone sigure pentru refugiaţi la graniţa Siriei cu Turcia, ceea ce ar implica crearea unei zone de excludere aeriană, dar Obama a replicat că ”zonele sigure nu sunt o problemă ideologică, ci din păcate una practică”, pentru care este nevoie de trupe on the ground. În mod bizar, preşedintele prin excelenţă al retragerii - care şi-a încălcat propria linie roşie, refuzând să intervină militar în Siria împotriva regimului Assad, chiar şi după ce acesta a folosit arme chimice împotriva civililor – trimite acum, la final de mandat, 250 de soldaţi în Siria şi susţine în acelaşi timp în mod paradoxal că nu are trupe on the ground pentru impunerea de safe zones pentru refugiaţi.

Pe de altă parte, acelaşi Obama a cerut europenilor să fie solidari în criza refugiaţilor ”afirmând că naţiunile noastre sunt mai puternice dacă primim cu braţele deschise oameni din alte ţări”. Totuşi, SUA s-au arătat dispuse să preia doar 10.000 de sirieni, un număr ridicol în comparaţie cu cei peste un milion de refugiaţi pe care i-a primit doar Germania anul trecut. Preşedintele american a recunoscut asta implicit, afirmând că ”noi toţi trebuie să contribuim şi să preluăm răspunderea. Asta este valabil şi pentru SUA”.

Lobby fervent pentru TTIP

SUA consideră acum Germania actorul-cheie pentru menţinerea stabilităţii europene şi noul său partener privilegiat. Ea a luat locul Marii Britanii, care măcinată de dezbaterea din jurul Brexit-ului, cu capacităţile şi voinţa diminuată de a mai participa la operaţiuni militare alături de americani, nu mai prezintă atâta importanţă pentru aceştia.

Dincolo de susţinerea politicii lui Merkel în criza refugiaţilor şi îndemnul voalat adresat Germaniei de a contribui mai mult la securitatea flancului estic, Obama a venit în Germania să facă lobby pentru urgentarea Pactului Transatlantic de Comerţ şi Investiţii (TTIP), care devine tot mai impopular în Germania şi alte state. Să nu uităm că în octombrie anul trecut aproximativ 250.000 de oameni au protestat la Berlin împotriva TTIP pe care-l asociază cu o reducere a standardelor europene în materie de alimentaţie, mediu sau protecţie a consumatorilor şi cu un dictat al marilor corporaţii.

Preşedintele american vrea ca TTIP să fie adoptat până la sfârşitul mandatului său, dar perspectivele nu sunt deloc favorabile, deoarece opoziţia şi scepticismul faţă de acesta cresc nu doar în Germania, ci şi în Franţa.

Obama şi Merkel şi-au dat mâna în efortul de a grăbi adoptarea acordului de liber schimb. ”Este important pentru economia germană şi pentru întreaga economie europeană. Avem interesul de a accelera negocierile”, a declarat sec cancelarul german.

Liderul SPD, Sigmar Gabriel, şi preşedintele francez Francois Hollande au ridicat însă obiecţii, arătând că se vor opune dacă americanii nu cedează în modificarea mecanismelor ISDS de soluţionare a litigiilor stat-investitori în tribunale de arbitraj internaţional şi în privinţa acceptării companiilor europene de a intra pe piaţa de achiziţii publice din SUA. Cu o popularitate tot mai scăzută şi cu alegeri care se apropie, Hollande va încerca să salveze ce se mai poate salva inclusiv prin atacarea unui subiect precum TTIP.

Alegerile care vor urma în Franţa şi Germania, dar şi cele din SUA, nu fac mai uşoară misiunea lui Obama de a obţine adoptarea TTIP până la sfârşitul mandatului său. În plus, chestiunea tribunalelor de arbitraj şi a mecanismelor ISDS a rămas nesoluţionată. UE a propus un model de Tribunal comercial, dar SUA nu par să fie de acord cu schimbarea actualului sistem.

Revenind la Merkel, ea se poate bucura puţin de laudele aduse de Obama, într-un moment în care este foarte criticată în plan intern pentru modul în care a gestionat criza refugiaţilor, dar şi popularitatea acestuia a scăzut în Germania. La învestirea sa în 2009, germanii au avut aşteptări mari de la Obama privind negocierile legate de climă, eforturile de nonproliferare, soluţionarea crizei economice, întărirea organizaţiilor internaţionale. Ei au sperat că alegerea sa va transforma SUA într-o ţară cu valori mai apropiate de cele germane, dar au fost dezamăgiţi.

Potrivit unui studiu realizat de Pew Research Center în iunie 2015, doar 50% dintre germani aveau o imagine pozitivă despre SUA şi doar 43% credeau că guvernul american respectă drepturile civile. Să nu uităm că un alt sondaj realizat de WIN/Gallup Internaţional în 2013 arăta că 25% dintre tinerii germani cu vârste între 25 şi 34 de ani şi 17% din totalul respondenţilor considerau că SUA este cea mai mare ameninţare la pacea lumii.

În concluzie, Obama a venit la Hanovra în primul rând pentru a arăta sprijinul său pentru politica porţilor deschise a lui Merkel în criza refugiaţilor, dar laudele sale pentru cancelar nu mai înseamnă prea mult pentru nemţi. Preşedintele american a dezamăgit nu doar acasă, ci şi în Europa.