Vizită istorică a preşedintelui Obama în Birmania, pentru a impulsiona deschiderea democratică

Preşedintele SUA, Barack Obama, se află luni în vizită la Birmania, o ţară care în urmă cu doar doi ani trăia sub una din dictaturile militare cele mai represive din lume şi care puţin câte puţin se deschide spre democraţie. Deşi actualul guvern rămâne controlat de militari, regimul dă dovadă de o schimbare de atitudine. Alături de eliberarea laureatei premiului Nobel pentru Pace, Aung San Suu Kyi, şi de sute de deţinuţi politici, ţara dă semne de o relaxare progresivă a cenzurii şi a reprimării, notează luni ziarul ABC.

'Această vizită nu înseamnă o aprobare a guvernului; este recunoaşterea unui proces lansat acum un an şi jumătate', declarase duminică Obama în Tailanda, în prima escală a turneului său în Asia de Sud-Est, demonstrând importanţa acestei zone pentru Casa Albă şi fiind prima destinaţie a preşedintelui SUA, după realegerea sa. Încă din Bangkok, Obama şi-a exprimat miza faţă de democraţia din Birmania până de curând un duşman înverşunat al Washingtonului. În escala sa de şase ore la Birmania, Obama prevede o întâlnire cu preşedintele ţării, generalul în rezervă Thein Sein, şi cu militanta pentru democraţie Aung San Suu Kyi, una din 'eroinele' lui Obama. El urmează să pronunţe un discurs încărcat de simbolism la Universitatea din Yangon (Rangoon). Din vremea coloniei britanice, clădirea a fost leagănul revoltelor democratice din Birmania, fie pentru independenţă, fie împotriva regimului militar care a controlat ţara cu o mână de fier în ultimele decenii.

Pentru a încuraja tranziţia şi democraţia, SUA şi UE au ridicat sancţiunile internaţionale impuse Birmaniaului. După numirea unui ambasador permanent, Obama prevede să premieze deschiderea cu un fond de ajutor umanitar, dar va continua să facă presiuni pentru eliberarea deţinuţilor politici rămaşi închişi şi pentru a pune capăt persecuţiei etniei Rohingya din statul occidental Rakhine, unde peste 110.000 de musulmani au fost nevoiţi să fugă de teama ciocnirilor cu majoritatea budistă. Într-un gest de bunăvoinţă, preşedintele Thein Sein a anunţat două amnistii, de 452 şi de 66 de deţinuţi în ultimele zile, dar nu este clar dacă printre aceştia se află şi deţinuţi politici. În pofida acestor eliberări, partidului lui Aung San Suu Kyi denunţă ca au rămas în spatele gratiilor încă 330 de deţinuţi de conştiinţă.

Condusă cu o mână de fier de regimul militar, din 1962, această ţară foarte săracă din Asia de Sud-Est a început să se deschidă spre lume după alegerile din toamna anului 2010. Deşi scrutinul a fost mai mult un 'puci', care a instalat într-un guvern civil foşti generali ai Juntei militare, preşedintele, Thein Sein, a eliberat sute de deţinuţi şi a relaxat represiunea şi cenzura, demarând o tranziţie democratică progresivă. O dovadă în acest sens a fost eliberarea din arestul domiciliar a militantei Suu Kyi, la puţin timp după alegeri şi alegerea ei în aprilie ca deputat în Parlamentul naţional. În numai doi ani 'Doamna', fostă deţinută politică a devenit parlamentar şi participă deschis la mitingurile publice şi se reuneşte cu lideri mondiali, precum secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, sau premierul britanic, David Cameron.

După ce a petrecut 15 din ultimii 22 de ani în arest domiciliar, Aung San Suu Kyi caută sprijin internaţional pentru a promova deschiderea demarată de ţara sa, cu speranţa de a participa la alegerile prevăzute în 2014 şi de a aspira la presedinţia ţării, din 'legalitatea' impulsionată de regimul militar. 'Voi vedea democraţia în Birmania', a spus ea într-un interviu acordat postului ABC în decembrie 2010, imediat după eliberare. Graţie, în parte, medierii sale, comunitatea internaţională a răspuns 'primăverii birmaneze', ridicând unele sancţiuni impuse de UE şi SUA de mai multe decenii acestei ţări bogate în materii prime, precum lemnul, gazul, mineralele şi pietre preţioase.

Rezultatul acestei ridicări a sancţiunilor a fost o explozie a investiţiilor şi a turismului, deşi există încă zone extinse controlate de gherile etnice pe care şi le-au format statele autoproclamate independente. După decenii de luptă, guvernul a convenit încetarea focului cu unele din aceste state rebele, într-un focar mai complicat decât cel din Balcani, şi unde 135 de triburi şi opt mari etnii îşi împart ţara.