"Visul unor simfonii de vara" – la sfârşit de ediţie

S-a întâmplat ca împreună cu un vechi prieten din Viena, într-o plimbare de seară pe străzile Bucureştiului, să rămânem fermecaţi de acordurile unei orchestre de muzică clasică.
Dana Betlevy
28.09.2012

S-a întâmplat ca împreună cu un vechi prieten stabilit la Viena, într-o plimbare pe străzile Bucureştiului, să rămânem fermecaţi de acordurile unei orchestre de muzică clasică. Ne aflam în plin centrul Capitalei, când din parcul Colţea am auzit răsunând acordurile unor arii de operă. Atraşi de ineditul situaţiei, ne-am apropiat de locul de unde venea muzica.

Surpriza mare a fost să vedem, un public numeros ce asculta fermecat muzica interpretată de o orchestră formată din instrumente de suflat şi un cor… “Nessun dorma”, “Carmen”, “Figaro” ne-au dat “bună seara” rând pe rând.

Atât eu cât şi prietenul meu vienez am profitat de momentul pauzei pentru a prezenta felicitările noastre prezentatorului şi organizatorului acestui eveniment cultural, domnul Tiberiu Păun.

Actor de meserie, Tiberiu Păun a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

Reporter Epoch Times: Tiberiu Păun spune-mi pentru început ceva despre tine. Ştiu că eşti actor.

Tiberiu Păun: Veniţi la spectacol dacă vreţi, pe 11 octombrie, de la ora 19.00, sau pe 12 octombrie, de la 19:30, la sala ArCub, în spatele hotelului Intercontinental, pe strada Batiştei, nr.14, unde are loc spectacolul „Prizonierul din Manhattan” scris de Neil Simon, regia Iarina Demián. Este un spectacol care a avut premiera în 1971. Şocul este că acest spectacol prezintă lucruri valabile astăzi în România: vorbeşte despre faptul că mâncarea nu mai este ce a fost, despre poluare, despre problema şomajului, toate fiind valabile astăzi. Este un spectacol foarte bun.

Despre concertul din Parcul Colţea, ne istoriseşte:

"Ne-am dorit să facem acolo un festival de muzică clasică început acum trei ani, suntem la a treia ediţie, care se ţine din luna mai până în septembrie, în fiecare weekend.

Ideea acestui festival a venit în primul rând din dorinţa de a ajuta pe cei vârstnici care pe vremea lui Ceauşescu mergeau măcar o dată pe săptămână la ateneu, la operă, dar acum nu îşi mai permit. Şi am avut plăcuta surpriză de a vedea că nu sunt numai pensionari prezenţi, ci şi foarte mulţi tineri, vin oameni din toate categoriile sociale.

Se creează o atmosferă specială şi cred că este un loc pentru oameni sensibili. Sunt oameni, care aşa cum îmi place mie să spun, simt, trăiesc şi gândesc la fel, indiferent de condiţia lor socială. Ei toţi se întâlnesc undeva într-un punct care devine comun. Aceşti oameni simt nevoia să îşi dovedească faptul că sunt mulţi, că nu sunt singuri. Este ca o terapie în grup, când vedem că suntem mai mulţi parcă putem duce greul mai uşor.

RET: Pare a fi o luptă împotriva ”kitschului cultural” care a invadat televiziunea, radioul ...

TP: Asta e de mult valabil. Singura chestie e că nu poţi să te apuci să critici ceva doar de dragul de a critica, doar pentru că nu iţi place ţie. Nu ai nici o şansă, şi îţi vor spune toţi că eşti nebun. Oferă tu alternativa şi atunci câştigi "adepţi". Noi dacă arătăm că muzica clasică este etern valabilă atunci nu mai are rost să spunem: manelele nu reprezintă pe nimeni, că dacă stai să te gândeşti maneaua nu reprezintă nici pe ţigani nici pe români.

Pentru valorile spirituale muzica clasică rămâne etern valabilă şi o ascultă copii, vârstnici şi o ascultă de peste o sută de ani iar ea nu moare niciodată orice s-ar întâmpla. Toate modele în muzică dispar, dar muzica clasică nu este o modă, este o stare de spirit.

Prin ceea ce facem cu acest festival, noi combatem într-un fel şi imaginea greşită despre români şi am avut o surpriză foarte plăcută.

Ştii că s-a vorbit în presă despre aurolacii din Romania.

Anul trecut, la un moment dat era unul cu o pungă de aurolac în mână şi stătea nemişcat, cu gura căscată şi asculta muzică clasică. Deci până şi ei ascultă muzică clasică la noi. Avem alt nivel decât se spune despre noi.

Mai este un lucru acolo. Locul unde se desfăşoară spectacolul este unul înconjurat de trafic intens. Se aud sirenele salvărilor, pompierilor, trec multe persoane, este o nebunie în jurul nostru şi totuşi se întâmplă exact acolo. Este un simbol dacă vrei. În ziua de astăzi agitaţia noastră, cu probleme la serviciu, acasă, cu toată nebunia care ne agresează, viaţa noastră că luptăm până la pensie să avem ceva şi la pensie nu ne mai putem bucura de nimic pentru că stresul ne-a adus într-o stare că poate nici nu mai putem să prindem pensia.

Noi arătăm că în toată nebunia asta poţi să-ţi dai o pauză. Aşa cum acest festival există în mijlocul tumultului oraşului, tot astfel poate exista şi un moment în viaţa noastră în care trebuie să spunem "stop!". În care putem pentru cinci minute să oferim un respiro sufletului mergând la un concert, la biserică, mângâind pe cap copilul nostru pe care l-am neglijat toată săptămâna.

Trebuie să cunoşti un popor în primul rând prin cultura lui, iar noi asta încercăm să facem. - Tiberiu Paun,actor.

Noi arătăm simbolic faptul că se poate, în nebunia care ne înconjoară să creăm o insulă pentru sufletul nostru. Aşa cum s-a creat la universitate, aşa putem crea fiecare în viaţa noastră.

Despre iniţiatorul proiectului, gazda noastră ne-a răspuns:

"Nu pot să fac o delimitare. Eu organizez acest eveniment, dar nu pot să fac o delimitare între mine şi Primăria sectorului 3. Aceasta susţine total şi necondiţionat acest festival. Nu au avut nici un fel de pretenţie, decât să fie calitate. Iar când vorbeşti de muzica clasică, din start ai calitate. Ei finanţează, ei ne şi controlează ceea ce mi se pare corect. De fiecare dată este cineva de la Primărie la fiecare concert. Nu se afişează, pentru că nu vor să politizeze acest eveniment, care este un eveniment cultural, dar avem sprijinul lor total şi vreau să le mulţumesc pe această cale pentru că este un festival foarte greu, nu este uşor să ţii cinci luni de zile un festival de muzică clasică în aer liber weekend de weekend.

Eu cred că este unic în Europa pentru că nu ştiu să existe un caz asemănător. Există festivaluri care ţin o lună, două, altele care durează o săptămână zi de zi. Dar să fie cinci luni de zile weekend de weekend aşa ca acesta, nu ştiu să existe.”

29 şi 30 septembrie - ultimele spectacole din acest an

În acest weekend, pe 29 şi 30 septembrie de la ora 19:30, vor avea loc ultimele două spectacole.

La închiderea festivalului, vor fi prezenţi unul dintre cei mai importanţi flautişti din România - Cătălin Opriţoiu şi Sinfonia Bucureşti dirijată de Florin Totan cel care a studiat şi cu Sergiu Celibidache. Este un om cu un farmec extraordinar, care comunică cu publicul, un om de mare talent, care dirijează prin toată fiinţa lui. Tot trupul lui exprimă muzicalitate. Va fi un concert foarte interesant. Li se va alătura un tânăr violoncelist, Adrian Naidin.

Va fi foarte frumos şi am pregătit un final emoţionant.

Intitulat "Visul unor simfonii de vara", festivalul a devenit deja un fenomen social, unde oamenii au legat prietenii. Cei care odată se simţeau singuri, simt acum că mai sunt şi alţii ca ei. Comunică prin muzică şi prin cuvânt între ei înainte şi după spectacol, dar şi prin aplauze, prin tot ceea ce se întâmplă acolo. Comunică - asta este foarte important. Lipsa comunicării este flagelul acestui secol. Noi nu mai ştim să comunicăm”, ne-a relatat interlocutorul nostru.

Finalul interviului este o invitaţie din suflet din partea domnului Tiberiu Păun:

"Nu lipsiţi de la acest eveniment, pentru că niciodată cuvintele nu pot reda o stare de spirit trăită la un concert. Să nu lipsiţi duminică. Vă avertizez că cele 300 de scaune sunt insuficiente, se ocupă cu o oră înainte, dar se poate sta pe margine, pe iarbă, etc.

Nu lipsiţi, căci doar astfel se poate trăi starea de spirit a acestui festival. Este ceva ce nu se poate reda nici filmat, nici scris, în nici un interviu, ci se poate doar trăi fiind prezenţi acolo.

Voi aveţi cititori din toate colţurile lumi, tot felul de cititori. I-ar ajuta să înveţe o lecţie pe care noi am învăţat-o deja: niciodată nu poţi judeca un popor după ştirile din presă, niciodată nu poţi să spui românii sunt aşa, sau americanii sunt aşa.

Trebuie să cunoşti un popor în primul rând prin cultura lui, iar noi asta încercăm să facem. Niciodată nu poţi pune o etichetă: "aceştia sunt aşa". Nu există. Întotdeauna există atât părţi bune cât şi părţi rele la toate popoarele din această lume.

Cultura arabilor, evreilor, a tuturor celor care sunt în aparent conflict se întâlneşte într-un punct; în acel punct în care vibrează ceva, undeva în piept şi cred că din acel punct trebuie plecat dacă vrei să cunoşti pe cineva cu adevărat.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe detalii despre festivalul "Visul unor simfonii de vara", va invităm să vizitaţi www.visulunorsimfonii.ro

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor