Virtutea. Ce este, la ce foloseşte

În China antică, dacă puneaţi cuiva întrebarea: cine este o persoană bună, aţi fi primit răspunsul: cel care are 德 (virtute).

Ce este această virtute? Înţeleptul chinez Lao Tzi a a spus cândva: “fie ca o persoană este sau nu bună cu mine, eu sunt întotdeauna bun. Fie ca o persoană este sau nu onestă faţă de mine, eu sunt onest întotdeauna”.

Aceste învăţături aruncă lumină asupra înţelesului virtuţii: 德. Partea stângă “彳” se referă la acţiune; partea dreaptă e compusă din “心” (inimă) în partea de jos şi “直" (hotărâre) – care provine din pictograma unui ochi ce priveşte drept înainte. Împreună 德 simbolizează natura cuiva care e mereu onest şi binevoitor în gând şi în faptă.

În limba chineză, cuvintele care sună similar au şi înţelesuri apropiate. De exemplu “德”（dé）care înseamnă morală şi “得”（dé） care semnifică a primi sau a câştiga. Care este legătura dintre aceste două cuvinte? Credinţa fundamentală în China era că oamenii care duc vieţi pline de bunătate şi moralitate vor avea de câştigat.

Tot în China se credea că o persoană fără virtute va suferi greutăţi. Aceste idei se regăsesc în codurile, scrise sau nu, ale tuturor popoarelor, constituind de fapt baza care face posibilă existenţa.