Viaţa de câine în Bucureştiul lui Oprescu. Şi Bucureştiul e Roşia Montană

Pentru moartea copilului de patru ani sfâşiat de câinii fără stăpân de vină nu sunt animalele, ci oamenii. Începând cu primarul Oprescu care dincolo de proiecte fantastice precum cel mai mare cârnat din lume sau autostrada suspendată, nu a făcut nimic pentru soluţionarea problemelor importante ale capitalei, deşi dispune de un buget uriaş. La fel de vinovaţi sunt însă cei care l-au votat şi continua să-l menţină pe politicianul de cartier în topul încrederii populare din România. După exemplul protestelor Roşia Montană, ar putea fi lansat concomitent sau separat un alt protest Salvaţi Bucureştiul de politicienii incompetenţi.

Problema câinilor vagabonzi în România este una dintre cele care par că nu se vor rezolva niciodată. Bună temă de campanie pentru toţi candidaţii la primărie, ea este apoi abandonată şi ignorată până la următoarele alegeri. Cu alte cuvinte, mai întâi politicianul promite că va realiza nu ştiu câte adăposturi pentru câinii comunitari, vorbeşte despre eutanasiere sau adopţie, iar apoi nu mai face nimic. Mai alocă din când în când fonduri pentru nişte ONG-uri de casă care se ocupă cu protecţia animalelor, dar până la urmă numărul câinilor sterilizaţi este redus, banii se duc în buzunarele clientelei primăriei şi problema nu se rezolvă.

Numărul persoanelor muşcate de câini în capitală a crescut însă îngrijorător şi totuşi a trebuit ca un copil de patru ani să fie ucis pentru ca autorităţile să se sesizeze. Sorin Oprescu, arhetipul primarului incompetent şi a politicianului cinic din România, a înţeles că este rost de pierdut voturi, poate chiar drumul spre preşedinţie, următorul post pe care-l ţinteşte, şi a anunţat că va organiza un referendum. Să decidă poporul dacă câinii să fie eutanasiaţi sau nu, că domnul primar nu a reuşit să-şi facă o părere în acest sens.

Este soluţia cea mai convenabilă de fugă de răspundere. Pe politician nu-l costă nimic, oamenii au iluzia că sunt consultaţi şi că opinia lor contează, procentele electorale nu sunt afectate, iar factura organizării este plătită tot din bani publici. Ce rost mai are reprezentarea politică, dacă aleşii nu sunt în stare să decidă în probleme care ţin de siguranţa alegătorilor lor, chiar de dreptul lor la viaţă? Dacă tot politicienii îşi pasează răspunderea – vezi şi cazul Roşia Montană – Ponta către Parlament, Parlamentul către preşedinte şi acesta înapoi către legislativ – nu mai bine trecem la democraţia directă şi nu mai plătim şi costurile aleşilor noştri?

Aici este vina noastră a bucureştenilor şi mai ales a acelora care l-au votat pe Oprescu şi vor s-o facă din nou. Actualul primar al capitalei a realizat lucruri ”magnifice” precum cel mai lung cârnat din lume, cea mai mare supă, cei mai mulţi moşi Crăciuni şi a cheltuit sume uriaşe din bani publici pe ceasuri aurite şi alte lucruri inutile. Dar nu şi-a respectat promisiunile, nu a construit mai multe adăposturi pentru câini, nu a crescut numărul de hingheri. Nu i-a păsat că numărul bucureştenilor muşcaţi de câini a crescut. La fel cum nu-i pasă că majoritatea clădirilor de pe Bulevardul Magheru vor cădea în cazul unui mare cutremur, pentru că n-a făcut nicio consolidare.

Iar acest gen de politician este citat constant în top trei-patru al încrederii în personalităţile politice şi are ambiţia să ajungă şi preşedintele ţării. Omul care permite demolarea clădirilor de patrimoniu în Bucureşti, în interesul clientelei sale. Un primar care încearcă să-şi ascundă prin referendum incompetenţa nu merită să fie girat. Cei care l-au votat au deci partea lor de vină în moartea micuţului Ionuţ.

Şi Bucureştiul, cel mai poluat oraş din Europa este o Roşie Montană. Rechinii imobiliari şi clientela politică a primăriilor sunt la fel de feroce aici ca şi ”corporaţia care face legislaţia”. Ei decid ce zgârie-nori se mai ridică pe foste spaţii verzi, către ei se duc fonduri mari din bani publici. Iar primarii nu sunt preocupaţi de aerul pe care-l respiră oamenii, de locurile de joacă – vezi maidanul lăsat în paragină unde a fost sfâşiat copilul, de siguranţa cetăţeanului, de protecţia mediului.

Deci ar trebui să existe şi proteste de Salvaţi Bucureştiul, coordonate de organizaţia cu acelaşi nume condusă de Nicuşor Dan, poate chiar în cadrul celor legate de Roşia Montană, pentru că în esenţă este vorba despre acelaşi lucru. În ambele cazuri este vorba despre politicieni cărora nu le pasă, care pun interesele personale deasupra celor naţionale, care se poartă ca stăpâni ai celor care i-au ales, care îşi încalcă promisiunile şi fug de răspundere cu cinism şi ipocrizie pentru a nu pierde voturi. La fel, nu le pasă de poluarea mediului şi nici de implicaţiile mortale ale nerezolvării problemei maidanezilor.

Şi Bucureştiul, cel mai poluat oraş din Europa, este o Roşia Montană. Rechinii imobiliari şi clientela politică a primăriilor sunt la fel de feroce aici ca şi ”corporaţia care face legislaţia”.

Bucureştenii care au ieşit în număr de 10.000 ieri seară la marşul împotriva exploatării de la Roşia Montană ar trebui să se gândească că lupta pentru salvarea Bucureştiului de politicienii incompetenţi este la fel de legitimă şi necesară. Unul dintre mesajele din Piaţă era ieri ”Roşia Montană e România”. Da, aşa e.

Dar Roşia Montană e şi Bucureştiul, oraşul mult hulit şi tot mai puţin iubit. Actualul fenomen de contestare a întregii clase politice, a întregului sistem care ţine România prizonieră de atâţia ani în mizerie, sărăcie, ignoranţă, minciună, nu poate să aibă succes dacă nu atacă pe toate fronturile politicienii incompetenţi şi rău intenţionaţi. Protestatarilor actuali trebuie să le pese de Bucureşti la fel de mult ca şi de Roşia Montană.

Manifestaţiile împotriva câinilor vagabonzi nu rezolvă nimic. Este nevoie de manifestaţii împotriva maidanezilor politici, de sancţionarea celor care trec de la un partid la altul, migratorii care-şi vând conştiinţele şi-şi dispreţuiesc electoratul. Revelator în acest sens este cazul deputatului traseist PC Cioată care îl jigneşte în propria casă pe preşedintele Alburnus Maior, Eugen David, indignându-se ca acesta nu l-a primit la costum.

Nu trebuie uitată însă în problema câinilor fără stăpân nici ipocrizia PSD şi PNL. Primii au blocat legea câinilor fără stăpân din motive electorale când erau în Opoziţie, printr-o sesizare la Curtea Constituţională. Aceasta era semnată de 124 deputaţi, printre care şi juristul Victor Ponta, şi avea un conţinut ridicol. ”Eutanasierea câinilor fără stăpân, dispusă în alte condiţii decât cele excepţionale, contravine demnităţii umane, ca valoare constituţională supremă, afirmată de Curtea Constituţională în numeroase rânduri. Eutanasierea este o măsură violentă, traumatizantă, care împiedică libera dezvoltare a personalităţii umane. O asemenea măsură este lipsită de proporţionalitate în raport cu siţuatia care a determinat-o, deoarece se înlătură dreptul la viaţă al acestora”. Dincolo de problemele elementare de logică, acest pasaj este reprezentativ pentru politicienii care în opoziţie fiind încearcă să speculeze o temă sensibilă în scopuri electorale, în dulcele stil clasic populist. Dreptul la viaţă al câinilor este apărat ca o problemă de demnitate umană, dar peste ani ajungem la cazul micului Ionuţ. Cu ce este dreptul lui la viaţă mai puţin legitim de apărat decât cel al animalelor? Şi iar se pune întrebarea: Pe noi cine ne scapă de politicienii care legiferează sau nu pentru maidanezi şi nu pentru oameni.

Cât despre Crin Antonescu, acesta a blocat legea în Senat un an, de la întoarcerea ei de la CCR, la data de 20 ianuarie 2012 până ce Senatul a discutat-o si votat-o abia pe data de 12 martie 2013, deşi ea trebuia revotată la 45 de zile de la primirea ei. Mai mult, acum Antonescu se declară împotriva referendumului lui Oprescu pentru că simte că ar putea scăpa de un posibil contracandidat la prezidenţiale. Deocamdată nimeni nu iese în stradă pentru ca să-l întrebe pe primarul Oprescu ce a făcut cu fondurile alocate pentru sterilizarea câinilor, de ce nu a crescut numărul hingherilor şi să-l tragă la răspundere pentru ce (nu) a făcut în ultimii şapte ani. Este însă momentul cel mai propice pentru a reevalua activitatea primarului care vrea să-şi netezească ”autostrada suspendată” spre Cotroceni.