Vechile stereotipuri privind imigraţia împiedică construirea unei relaţii pozitive cu noua Europă de Est(analist britanic)

Trasarea tendinţelor-cheie ale migraţiei nu este o ştiinţă exactă şi cu siguranţă vor exista creşteri ale fluxurilor ei. Dar instinctul de a prezice cifrele imigraţiei la minut pare să conducă inevitabil la un discurs-sperietoare depăşit pe tema unei ''încăierări'' pentru locuri de muncă, locuinţe şi beneficii ale asistenţei sociale, pentru a nu mai vorbi de caracterul discutabil al motivelor imigranţilor. Aceste relatări nu vor ajuta factorii de decizie politică să abordeze problemele economice şi sociale endemice ce decurg dintr-o piaţă comună, precum şi opţiunile care împiedică edificarea unei relaţii pozitive cu noua Europă de Est, consideră jurnalistul pe probleme politice, Mathew Shearman, de la revista ''Europe and Me'', semnatarul analizei publicate de revista trimestrială ''New Eastern Europe'', focalizată pe Europa Centrală şi de Est.

Principalii factori de atracţie ai imigraţiei, care includ oportunităţi de angajare, Venitul Naţional Brut (VNB) pe cap de locuitor şi oportunităţi comparative pe întreg teritoriul UE, sugerează că fluxul imigraţiei din România şi Bulgaria nu numai că va fi semnificativ mai mic decât nivelurile din 2004, dar va fi şi mult mai difuz în toate statele membre ale UE, susţine Shearman.

Un studiu recent publicat de ''Migration Observatory'' de la Universitatea Oxford a abordat impactul pe termen lung al imigraţiei din ţările care au aderat la UE în 2004, spre Marea Britanie, plasând efectul de 'tsunami' într-un context mai larg. Estimările făcute în 2004 au prezis că 15.000 de persoane pe an vor veni din noile state membre UE în Regatul Unit. Fluxul mediu anual al migraţiei internaţionale pe termen lung a cetăţenilor UE a crescut în realitate la aproximativ 170.000 în perioada 2004-2010, în comparaţie cu 67.000 în ultimii şase ani.

Ca procent din cetăţenii UE, imigranţii din ţările ''A8'' au reprezentat aproximativ 50% din acea circulaţie, ceea ce înseamnă că est-europenii au reprezentat doar o treime din totalul fluxului de imigranţi spre Marea Britanie. Cu toate acestea, incapacitatea de a anticipa impactul ridicării restricţiilor a lăsat un semn profund în peisajul politic din Marea Britanie.

Încadrarea negativă a imigraţiei din Europa de Est a revenit sub forma unui flux nesfârşit de 'turişti ai beneficiilor'' necalificaţi şi şomeri. Poate că este un politicianism îngust, dar imaginea şi-a păstrat impactul. Partidul Independenţei din Marea Britanie (UKIP) afişează în prezent pe website-ul său un ceas care face numărătoarea inversă până când, aşa cum a avertizat The Telegraph, '20 de milioane de bulgari şi români vor avea dreptul de a locui şi munci fără restricţii în Marea Britanie'. Cercetarea efectuată de ''Open Society'' din Sofia, sugerează însă că afluxul de imigranţi bulgari va fi 'mult mai puţin semnificativ ca dimensiune şi este mai puţin probabil să provoace perturbări pe piaţa forţei de muncă', decât cel al ţărilor ''A8'' în 2004.

Un factor-cheie pentru imigraţia economică este diferenţa mare dintre nivelurile şomajului. În 2004, rata şomajului în Polonia era de 18,9%, cu peste 10% mai mare decât în Marea Britanie, unde era de 4,6%. Deşi Bulgaria rămâne una dintre cele mai sărace ţări din Europa, rata sa a şomajului este în scădere la niveluri comparabile cu Europa de Vest, iar rata de 12,4% comparativ cu 7,8% în Marea Britanie este mult mai puţin drastică. Având în vedere tendinţa de creştere a şomajului în Regatul Unit, este îndoielnică atractivitatea ţării ca destinaţie a migraţiei economice. Acest lucru este şi mai adevărat pentru români, care au o rata a şomajului mai mică decât în Marea Britanie, de doar 6,7%.

Aşa cum a subliniat recent Ivan Krastev, preşedintele ''Centrului pentru Strategii Liberale'' din Sofia, în cotidianul The Guardian, dacă şomajul este singurul factor de atracţie, Spania şi Grecia ar fi candidaţi mai mari la emigrare. În mod similar, există şi alte ţări europene, cum ar fi Germania şi Olanda, care au rate ale şomajului considerabil scăzute, mai ales în grupele de vârstă ale tineretului. Având în vedere declinul populaţiei tinere din România, în general grupul cel mai mobil, masa de potenţiali emigranţi este, de asemenea, în scădere, şi se va răspândi mai dispersat în căutarea de oportunităţi, consideră analistul.

Diferenţiala veniturilor, măsurată prin VNB pe cap de locuitor, precum şi dorinţa sa de a avea un standard de trai mai bun sugerează că Marea Britanie este un loc dezirabil pentru a munci, dar din ce în ce mai puţin comparativ cu 2004. VNB-urile României şi Bulgariei sunt aproximativ jumătate şi respectiv o treime din VNB-ul Marii Britanii, semnificativ mai mult decât nivelul din Polonia (1/5) în timpul valului de imigraţie 2004. Aşa cum a remarcat ''Agenţia de Frontieră'' din Marea Britanie într-un raport din 2012, dacă imigranţii români vor să-şi maximizeze recompensele migraţiei, ar trebui să plece în Spania, unde se pot aştepta la un standard de trai mai ridicat 'pentru a locui singuri sau la o familie spaniolă', decât în Regatul Unit, unde costul locuinţelor, în special la Londra, ar însemna ca 'cetăţenii români să împartă cazarea cu mai multe persoane'.

Proliferarea pieţelor forţei de muncă din UE, generată de eliminarea reciprocă a restricţiilor de viză în Austria, Belgia, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta, Olanda şi Franţa, precum şi Marea Britanie, va duce la o proliferare predilectă a migraţiei economice. Acest lucru va asigura la rândul său că perturbarea pieţei cauzată de orice migraţie va fi redusă la minimum în oricare stat. De fapt, cercetarea ''Open Society'' a sugerat că o continuare a restricţiilor, un 'antidot' la migraţie, a avut un impact redus legat de ţara în care aleg imigranţii să meargă. Restricţiile privind munca stabilite în Germania la momentul aderării României la UE au avut un impact redus asupra imigraţiei româneşti în comparaţie cu Spania, unde aceştia au avut acces liber la piaţa forţei de muncă. Prin urmare, eliminarea unor astfel de restricţii va face puţin pentru a penaliza acele state care nu şi-au deschis încă forţa de muncă, tot aşa cum a avut un efect redus în canalizarea imigraţiei departe de acele state care au stabilit aceste restricţii.

Indicii timpurii sugerează că numărul imigranţilor economici care vor adopta această rută va fi de fapt mai mic decât este de aşteptat. ''Open Society'' a arătat că migraţia forţei de muncă a scăzut de când Bulgaria a aderat la UE, iar dovezi de la Ambasada României la Londra concluzionează: 'Un număr mare de persoane lucrau deja în UE în ultimii ani, ceea ce sugerează că mulţi dintre cei care au vrut să plece au făcut deja acest lucru'. Dacă mecanismul eliminării frontierelor într-o serie de state membre va permite o circulaţie mai mare a imigraţiei în Europa, rămâne încă întrebarea majoră cât de mult apetit pentru imigraţie se mai manifestă în aceste ţări ale UE.

Aşa cum s-a convenit în conformitate cu tratatele de aderare ale României şi Bulgariei, Marea Britanie nu poate extinde restricţiile privind cetăţenii români şi bulgari, fără a încălca legislaţia UE, deşi unele voci din interiorul establishment-ului său politic se declară deja îngrijorate. ''Migration Watch'' a sugerat că între 30.000 şi 70.000 de noi imigranţi din România şi Bulgaria vor veni în Marea Britanie în următorii cinci ani. Aceste cifre nu se potrivesc însă cu modelele şi tendinţele orientative ale migraţiei propuse de toate studiile menţionate.