Vaccinurile ARN messenger conţin o regiune prionică, ce poate genera boli prionice

Virusul Wuhan, ce cauzează COVID-19, precum şi secvenţele sale vaccinale au o regiune prionică în proteinele spike. La începutul pandemiei şi al programului de vaccinare, unii cercetători erau îngrijoraţi de faptul că aceste regiuni prionice ar putea favoriza apariţia unor boli prionice incurabile, cum ar fi boala Creutzfeldt-Jakob (CJD).

În decembrie 2023, cercetătorii de la Oxford au arătat că, în 8 la sută din cazuri, organismul nu produce proteinele spike din vaccinurile cu arnm Pfizer, ci poate forma în schimb proteine aberante. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să investigheze riscurile potenţiale ale acestor formaţiuni neintenţionate.

Ulterior, la 12 ianuarie, biomatematicianul francez pensionat Jean-Claude Perez a publicat un studiu preprint în care se discută dacă astfel de greşeli ar putea duce la formarea de proteine de tip prion. Studiul a concluzionat că formarea de proteine de tip prion este posibilă.

O lucrare precedentă, evaluată de colegi, realizată de Perez şi coautorii săi în ianuarie 2023, a înregistrat 26 de cazuri de CJD. Cei afectaţi au raportat că primele lor simptome s-au manifestat între una şi 31 de zile de la ultima lor vaccinare sau infecţie cu virusul Wuhan.

Toţi pacienţii au suferit o agravare rapidă a stării lor în lunile care au urmat şi au murit.

Ce sunt prionii?

Prionii sunt proteine care există în mod natural în creier. Acestea îndeplinesc sarcini cruciale şi sunt necesare pentru sănătatea umană. Cu toate acestea, în rare ocazii, un prion sănătos poate să se plieze greşit devenind un prion patogen. Această deformare este ireversibilă şi, din acel moment, prionul patogen transformă toţi prionii sănătoşi pe care îi întâlneşte în prioni patogeni.

Pe măsură ce prionii patogeni se acumulează, oamenii pot începe să dezvolte boli prionice, cum ar fi CJD şi boala vacii nebune.

Alţi cercetători au propus, de asemenea, că boala Parkinson şi boala Alzheimer, care prezintă o acumulare de proteine prost pliate, ar putea fi, de asemenea, boli prionice.

Prionii sunt definiţi prin secvenţele lor de aminoacizi. Secvenţele de tip prion sunt bogate în aminoacizii glutamină şi asparagină, iar proteinele umane sau străine care conţin astfel de regiuni riscă să iniţieze boli prionice.

"Secvenţa de aminoacizi ne poate spune dacă o proteină poate acţiona potenţial ca un prion şi dacă prezintă funcţii asemănătoare cu cele ale prionilor", a declarat Vladimir Uversky, profesor la University of South Florida, specializat în medicină moleculară. "Nu toate proteinele cu secvenţe asemănătoare cu cele ale prionilor vor acţiona neapărat ca prioni. Chiar şi proteina prionică în sine va provoca boala prionică în foarte puţine cazuri.

"Dacă, totuşi, cineva a căpătat astfel de proteine, atunci există o şansă că ele să poată declanşa anumite patologii. Nu este clar când, cum şi cu ce probabilitate s-ar întâmpla acest lucru, dar şansele generale de a obţine ceva rău sunt cu siguranţă crescute", a declarat Uversky pentru The Epoch Times, comparând proteina prion cu "o bombă cu ceas cu un cronometru disfuncţional sau stocastic".

Cum ar putea vaccinurile cu arnm să formeze proteinele prion?

Ne putem gândi la vaccinurile cu arnm ca la nişte instrucţiuni folosite pentru a fabrica proteine de tip spike. În cazul vaccinurilor COVID-19, vaccinurile cu arnm conţin un procent ridicat de pseudouridină, care este mai puţin frecventă în corpul uman. Pseudouridină suplimentară face ca procesul să fie mai predispus la "erori de deplasare a cadrelor". Erorile de frameshift apar atunci când procesul de producere a proteinelor din celulă omite accidental una sau două baze din secvenţa arnm. Deoarece bazele arnm sunt citite în grupuri de câte trei, o deplasare de cadru întrerupe seturile originale ale secvenţei, afectând toate secvenţele din aval de eroare.

În cercetările sale, Perez a descoperit că o deplasare de o bază păstrează secvenţele asemănătoare prionului, în timp ce o deplasare de două baze le elimină.

De asemenea, el a descoperit că secvenţele de deplasare de cadru au asemănări cu proteinele bacteriene de pe amiba mâncătoare de creier şi cu proteinele nucleazei umane, proteine capabile să rupă legăturile ADN.

Proteinele Spike şi bolile prionice în literatura de specialitate

Numeroase lucrări din literatura de specialitate au legat proteina spike COVID-19 de formaţiunile prionice. Proteina spike are în mod natural un domeniu asemănător cu cel prionic în regiunea în care se leagă de alţi receptori. SARS-cov-2 este singurul coronavirus cu un domeniu asemănător cu cel al prionului în proteina sa de vârf. În septembrie 2023, cercetătorii suedezi au publicat un preprint în care au descoperit că proteinele spike pot accelera formarea bolii Alzheimer şi a bolilor prionice.

Autorii au găsit secvenţe specifice de proteine spike purtătoare de secvenţe amiloide şi le-au extras. Când aceste secvenţe au fost completate cu proteine prionice şi amiloide umane, secvenţele de spike au accelerat agregarea proteinelor.

Neurologul Dr. Suzanne Gazda a declarat pentru The Epoch Times că este foarte îngrijorată de implicaţiile accelerării şi formării bolii prionice din cauza vaccinării şi a infecţiilor COVID-19.

Un alt studiu publicat în octombrie 2023 a constatat că proteina spike se poate lega de alfa-sinucleină, o proteină desfăşurată care se acumulează în boala Parkinson. Autorii au constatat că introducerea proteinei spike în alfa-sinucleină a crescut, de asemenea, agregarea acesteia. Mai multe studii au făcut legătura între COVID-19 şi vaccinurile sale şi bolile prionice.

Un studiu de caz din Turcia a detaliat cazul unui bărbat în vârstă de 68 de ani care a dezvoltat simptome de CJD la câteva săptămâni după ce i s-a administrat vaccinul COVID. La aproximativ una-două săptămâni de la administrare, acesta ;i-a pierdut memoria; două luni mai târziu, a început să îşi piardă capacitatea de a găsi cuvinte. În a treia sau a patra lună, a dezvoltat o tulburare progresivă a vorbirii, confuzie, agitaţie şi contracţii involuntare ale braţului şi piciorului stâng.

Un raport de caz din Italia din 2022 a examinat cazul unui bărbat în vârstă de 40 de ani care a dezvoltat CJD la două luni după o infecţie uşoară cu COVID-19. El a început mai întâi să vadă umbre negre când închidea ochii, "urmate de ameţeli, dificultăţi de citire şi înrăutăţirea echilibrului", au scris autorii.

La trei luni după infecţie, pacientul a raportat pierderea coordonării în braţul stâng şi pierderea reflexelor la nivelul picioarelor.