Va susţine în cele din urmă Rusia înlăturarea lui Bashar al-Assad de la putere?

Poate fi oare convinsă Rusia să nu-l mai sprijine pe Bashar al-Assad? Cotidianul The New York Times a pus această întrebare unor experţi avizaţi. Potrivit publicaţiei, în prezent divergenţele dintre Rusia şi Occident au escaladat într-o veritabilă confruntare: Rusia trimite în Siria sisteme de apărare antirachetă şi elicoptere, iar agenţi ai Central Intelligence Agency (CIA), care activează în sudul Turciei, înlesnesc livrările de arme către adversarii lui Assad.

'Rusia face gesturi pe care este greu să le contracarezi', titrează în comentariul său reprezentantul Consiliului Naţional de Securitate (CNS) al Siriei, Radwan Ziadeh, colaborator al Institute for Social Policy and Understanding (SUA). Autorul acuză Rusia de 'coparticipare la asasinarea de către regimul Assad a cetăţenilor sirieni' şi de faptul că profită de situaţia creată în Siria pentru a-şi etala puterea: 'Întreaga lume bate drumurile spre Moscova şi îl imploră pe Putin să-şi revizuiască poziţia', scrie Ziadeh.

Cu toate acestea, reprezentantul CNS are un plan: să-i propună Rusiei stimuli concreţi. Opoziţia siriană trebuie să asigure Moscova că şi după demiterea lui Assad în Siria vor fi apărate interesele naţionale ale Rusiei: de exemplu, Federaţia Rusă îşi va menţine accesul la baza din Tartous. Trebuie ca oamenii care vor ocupa în mod potenţial posturi-cheie în Siria de după Bassad să se ridice deasupra principiilor şi să-l liniştească pe Putin, întinzând primii o mână către el. Acest lucru este important pentru binele Siriei însăşi, îi sfătuieşte Ziadeh pe opozanţii sirieni.

Este puţin probabil ca partea rusă să acorde sprijin (pentru înlăturarea lui Assad de la putere): Moscova este îngrijorată în legătură cu ce s-ar putea întâmpla după demisia lui Assad, opinează în comentariul său Sharmine Narwani, cercetător în cadrul Universităţii Oxford. Evenimentele din ultimul an din Tunisia, Egipt, Yemen şi Libia au dus la apariţia unor serioase îndoieli în legătură cu justeţea opiniei 'Dictatorul a plecat - problema a fost rezolvată', notează aceasta.

Narwani vede şi alte motive pentru refuzul Rusiei. În primul rând, prin Siria trece 'frontul de luptă pentru înlăturarea dezechilibrului global de forţe' - lupta tuturor ţărilor BRIC pentru ca practica doborârii regimurilor politice prin intervenţii externe să fie recunoscută ca inadmisibilă. În al doilea rând, jucătorii externi care cer demiterea lui Assad sunt acelaşi grup de susţinători ai intervenţiei care a provocat în Libia haos, sub pretextul unui ajutor din raţiuni umanitare. În al treilea rând, Rusia este îngrijorată de influenţa salafiţilor şi jihadiştilor străini asupra opoziţiei siriene.

În afară de aceasta, nimeni dintre opozanţii sirieni nu a propus deocamdată un plan detaliat de acţiuni care să fie întreprinse după înlăturarea de la putere a lui Assad. Din acest motiv, Siria riscă să se transforme într-un stat fără fond. 'Pe măsură ce conflictul armat va escalada, motivaţia Rusiei pentru un potenţial sprijin acordat în vederea înlăturării lui Assad va slăbi din ce în ce mai tare', conchide autoarea.

'Assad trebuie considerat cea mai mare ameninţare pentru Moscova comparativ cu altele', recomandă Ed Husain, cercetător în cadrul Council on Foreign Relations (SUA). Rusia are şansa de a-şi menţine influenţa în Siria. Pentru aceasta este necesar ca generalii şi înalţii funcţionari ai partidului 'Baas' să-l înlocuiască pe Assad, menţinând totodată infrastructura statului sirian. Husain, la fel ca Ziadeh, este de părere că liderii opoziţiei siriene trebuie să asigure Rusia că poziţiile sale vor rămâne puternice în Siria, dacă Moscova va contribui la democratizarea regimului de acolo.

Husain creionează o imagine sumbră: Dacă Assad nu va face concesii, Armata Siriană Liberă şi părţile sale componente pestriţe se vor radicaliza şi vor aluneca din ce în ce mai mult în ideologia lor spre jihadism. Lichidarea de către Assad a jihadiştilor este posibil să alimenteze terorismul inclusiv în Rusia.

De asemenea, Husain sfătuieşte Rusia să-i ofere lui Assad azil politic. 'Assad ar putea să se retragă păstrând aparenţele, sirienii vor obţine libertatea, iar înalţii funcţionari apropiaţi de Rusia vor putea conveni asupra unei reglementări paşnice cu opoziţia. Se va impune stabilitatea, sub supravegherea comună a Rusiei şi Occidentului', subliniază analistul.

Nu este exclus ca rolul decisiv să-i revină conferinţei internaţionale', astfel este intitulat articolul semnat de Mona Yacoubian, director al proiectului Pathways to Progress: Peace, prosperity and Change in the Middle Esat (Stimson Center, SUA). Yacoubian consideră că Moscova ar putea susţine înlăturarea lui Assad, dacă, în primul rând, va considera că, prin sprijinirea lui Bashar al-Assad, pierde mai mult decât câştigă şi, în al doilea rând, dacă va simţi că poate participa la formarea unei alternative la regimul Assad care să corespundă intereselor ruseşti.

Cea mai bună şansă de a convinge Rusia s-ar putea ivi în timpul conferinţei internaţionale pe care emisarul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), Kofi Annan, o propune pentru data de 30 iunie, este de părere Mona Yacoubian. Însă, nu este exclus ca deja să fie prea târziu: Siria se află în pragul unui război civil sau al unei prăbuşiri haotice a regimului şi, dacă acest lucru se va întâmpla, nici o ţară din lume nu va mai putea influenţa în mod semnificativ mersul lucrurilor.