Utilizarea gazului toxic are o lungă istorie, de la Hitler la Nixon

Utilizarea gazului toxic pe post de armă de distrugere în masă este o invenţie din trecut: primii compuşi datează de acum treizeci de ani şi au fost creaţi în scopuri agricole (de exemplu, ca insecticide, pesticide şi erbicide) de Bayer, în Germania.
Depozitul chimic Tooele Deseret, la 15 mile de Tooele, Utah. (GEORGE FREY / AFP / Getty Images)
Mioara Stoica
26.08.2013

Utilizarea gazului toxic pe post de armă de distrugere în masă este o invenţie din trecut: primii compuşi datează de acum treizeci de ani şi au fost creaţi în scopuri agricole (de exemplu, ca insecticide, pesticide şi erbicide) de Bayer, în Germania.

Gazele toxice au o istorie lungă şi controversată şi au fost utilizate în conflicte încă din secolul trecut. După folosirea lor în agricultură, aproape imediat au fost convertite în scopuri militare. Diferite depozite de gaze toxice au fost găsite de către aliaţi în arsenalele germane, ridicând încă multe întrebări cu privire la motivul pentru care Hitler nu le-a folosit niciodată.

Mai multe mărturii dovedesc, în schimb, utilizarea de gaz toxic de către forţele de invazie americană din Laos şi Vietnam în timpul conflictului din Indochina, între 1968 şi 1970. Mulţi generali au considerat că este singura modalitate de a eradica gherila ascunsă în junglă.

Sovieticii au fost, de asemenea, acuzaţi că l-au folosit împotriva rezistenţei afgane în timpul invaziei din 1981.

Organizaţia Naţiunilor Unite a confirmat că aceste substanţe au fost folosite de regimul lui Saddam Hussein în timpul războiului împotriva Iranului la începutul anilor 1980.

Ultima utilizare confirmată, înainte de cazul sirian, este aceea a atentatului terorist, care a provocat 12 morţi, într-o staţie de metrou din Tokyo, în luna martie de acum 13 ani.

Gazele inhalate produc în câteva minute contracţii musculare dureroase şi paralizie spastică: persoanele afectate nu-şi mai pot mişca muşchii voluntar, chiar dacă rămân conştienţi. Moartea survine în câteva minute sau câteva ore, în funcţie de cantitatea şi tipul gazului respirat.

Gazele cele mai utilizate sunt Sarin (care este, de asemenea, cel mai tradiţional) şi aşa-numitul VX. Ele arată ca un lichid galben pal, un pic uleios. Din cauza volatilităţii lor, o dată împrăştiat şi ajuns la ţintă se dispersează în aerul din jur. Dar o parte poate rămâne activ pe teren chiar şi timp de mai multe zile, contaminând astfel zona.

Toate tipurile de gaze toxice sunt clasificate de ONU ca arme de distrugere în masă.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor