Urmaşii maurilor expulzaţi din Spania în secolul 17 vor şi ei cetăţenia, precum evreii sefarzi

Descendenţii maurilor expulzaţi din Spania în 1610 (aproximativ 300.000 de persoane) nu-şi ascund un sentiment de excluziune şi solicită Spaniei acelaşi tratament precum cel rezervat evreilor sefarzi. Dacă aceştia au obţinut repararea unei greşeli istorice din partea Spaniei, de ce nu ar obţine-o şi maurii? - relatează agenţia EFE într-un material preluată marţi de presa spaniolă.

Se numesc Loubaris (de la spaniolul Olivares), Bargachi (de la Vargas) Buano (de la Bueno), Sordo, Denia, Lucas şi formează sute de familii în Tetouan, Rabat sau Fez, oraşele marocane unde au fost primiţi după expulzarea lor şi unde au ajuns curând să facă parte din aşa numita 'aristocraţie' urbană. Aceşti marocani care au ascendenţă maură sunt şi cei care au fost foarte atenţi la decizia recentă a guvernului spaniol de a uşura acordarea cetăţeniei evreilor sefarzi (de asemenea expulzaţi din Spania în 1492, dacă nu se converteau la catolicism) fără ca aceştia să fie nevoiţi să renunţe la naţionalitatea ţării din care provin. Urmaşii acestor mauri vor acum ca Spania să facă acelaşi lucru şi faţă de ei.

'La fel cum a anunţat dreptul evreilor sefarzi de a se putea bucura de cetăţenia spaniolă, statul spaniol ar trebui să recunoască acelaşi drept pentru toţi ceilalţi expulzaţi, maurii. În caz contrar, decizia ar fi una selectivă - asta ca să nu fie numită rasistă', dă asigurări Nayib Loubaris, preşedintele Asociaţiei memoriei descendenţilor maurilor (denumiţi 'andalusí' în Maroc). El a calificat în acelaşi timp drept pozitivă decizia guvernului spaniol în legătură cu sefarzii, întrucât presupune 'o recunoaştere a vinei expulzării comise de statul spaniol către cetăţenii săi'. În plus, preşedintele asociaţiei menţionate arată că nu este o prioritate, însă unii membri i-au trimis chiar o scrisoare regelui Juan Carlos, cerându-i dreptul de a fi spanioli.

Reforma Codului civil spaniol le va permite evreilor sefarzi (descendenţi ai celor expulzaţi la sfârşitul secolului 15, care au păstrat timp de generaţii limba denumită ladino, un amestec de termeni arhaici din spaniolă şi ebraică, şi au manifestat nostalgie pentru Spania, numită Sefarad în ladino) să solicite cetăţenia spaniolă fără să şi-o piardă pe cea a ţării de unde provin, însă acest lucru pare mai greu pentru arabii marocani, întrucât Spania nu are un acord pentru dublă cetăţenie cu Marocul.

Recunoaşterea pe care o vor marocanii descendenţi ai maurilor este mai degrabă de ordin istoric. Loubaris susţine că asociaţia sa, creată în urmă cu un an şi jumătate, are drept scop imediat cunoaşterea şi aprecierea moştenirii istorice maure şi păstrarea diferitelor dovezi ale acestui patrimoniu în Maroc. Maurii au fost expulzaţi din Spania în 1610 şi de atunci s-au instalat în nordul Africii, mai ales în Maroc, dar şi în Algeria sau Tunisia. Ei nu au păstrat limba spaniolă, însă au adus cu ei un stil de viaţă care acum este uşor de recunoscut în arhitectură, îmbrăcăminte, tradiţiile gastronomice sau muzica specifică.

Odată ce s-au stabilit de cealaltă parte a Mediteranei, în sud, maurii au cunoscut o perioadă nouă, caracterizată de rafinament, eleganţă şi dezvoltare, cu nuanţe 'nobile' pentru un stil de viaţă care era, până la acel moment, mai degrabă aspru şi ţărănesc. Maurii s-au bucurat de ocuparea unor funcţii semnificative, care îi apropia de cercurile puterii. Potrivit lui Nayib Loubaris, aproximativ 600 de familii cu ascendenţă maură trăiesc în mai multe oraşe marocane. Însuşi Loubaris susţine că se simte mândru de originile lui şi de identitatea actuală, într-o ţară care i-a 'primit antecesorii după ce au fost expulzaţi de regii care trebuia să-i fi protejat'.