Urcuşurile şi coborâşurile carierei lui Margaret Thatcher

Margaret Thatcher, care a murit în urma unui accident vascular cerebral pe 8 aprilie, s-a confruntat cu scăderi şi creşteri în popularitate în timpul celor trei mandate ca prim-ministru britanic între 1979-1990. Abordările sale politice au rămas un subiect de interes şi la zeci de ani după ce cariera ei s-a încheiat prin demisie.

Scăderile şi creşterile ratingurilor de aprobare în timpul mandatelor sale sunt înfăţişate de sprijinul şi critica pe care politicile sale le acumulează până astăzi.

1925-1953:

La 13 octombrie 1925 s-a născut Margaret Roberts în Grantham, Anglia. Ea a crescut într-un apartament deasupra unui magazin alimentar unde lucra familia ei, în conformitate cu Bio.com, o parte din A & E Networks. Tatăl ei a fost conservator, membru în consiliul oraşului.

A studiat chimia la Universitatea din Oxford şi a lucrat ca şi chimist patru ani de la absolvire.A fost preşedintele Asociaţiei Conservatorilor de la Oxford.

În 1950, a candidat pentru un loc în parlament pentru Dartford, deşi a ştiut de la început că va pierde în faţa Partidului Laburist.

În 1952, ea a început să studieze dreptul, dar în anul următor a născut 2 gemeni: Carol şi Mark.

1959:

Thatcher a câştigat un loc în Camera Comunelor ca reprezentant al Finchley.

1970:

Ea a devenit cunoscută sub numele de "Thatcher, hoaţa de lapte", fiind criticată pentru prima dată de când deţinea o funcţie publică - secretar de stat pentru educaţie şi ştiinţă - pentru abolirea programului de lapte gratuit în şcoli.

1973:

Thatcher a declarat pentru BBC: "Eu nu cred că va exista o femeie prim-ministru în timpul vieţii mele."

1979:

Thatcher a devenit prima femeie prim-ministru a Marii Britanii. Guvernul britanic era aproape de faliment, iar conflictele sindicale erau în creştere. Ea a controlat inflaţia prin creşterea ratei dobânzilor şi a impozitelor. A privatizat industria publică, a favorizat nereglementarea şi a abordat o linie dură împotriva sindicatelor.

1982:

Popularitatea lui Thatcher a crescut dramatic în prima jumătate a anului 1982, potrivit The Guardian. În aprilie, Argentina a invadat teritoriul britanic al insulelor Falkland. Thatcher a trimis trupe şi rapid a recâştigat controlul asupra teritoriului până în iunie.

1984:

Armata Republicii Irlanda a pus o bombă la Conferinţa Conservatoare din Brighton, în octombrie, atentând la viaţa lui Thatcher. Ea a rămas calmă şi a continuat conferinţa.

Pe 6 martie 1984, sindicatul naţional al minerilor a intrat în grevă. Thatcher a continuat cu privatizarea industriei.

1986:

Opoziţia a criticat aspru guvernul lui Thatcher şi chiar a cerut demisia ei, pentru publicarea unei scrisori care îl discredita pe Secretarul Apărării de atunci Michael Heseltine.

Heseltine a vrut să salveze compania de elicoptere Westland PLC, care se confrunta cu probleme financiare. Jurisconsultul Patrick Mayhew i-a scris o scrisoare lui Heseltine, susţinând că unele dintre informaţiile deţinute de Heseltine erau inexacte. Biroul lui Thatcher a aprobat scurgerea unor părţi din scrisoarea lui Mayhew către presă, deşi ea nu a ştiut de acest lucru, potrivit unui articol Associated Press (AP) din acel moment.

"Ca un guvern să scurgă [informaţii] în scopul discreditării cuiva este ruşinos", a declarat liderul opoziţiei Neil Kinnock în acel moment, potrivit AP. El a spus că prejudicierea imaginii unui membru al guvernului printr-o astfel de scurgere de informaţii "este o acţiune a unui guvern putred ... nu putred până la miez, ci pornind de la miez."

În februarie 1986, Thatcher a semnat Actul Unic European, unul dintre cele mai mari schimburi de putere către un organism european integrat. Legea a creat o piaţă unică europeană.

Thatcher a criticat ulterior decizia sa şi a fost cunoscută de-a lungul carierei sale ca opunându-se integrării europene.

În aprilie 1986, Thatcher a susţinut bombardamentele americane din Libia în represalii ca urmare a unei presupue vizări libiene a bazelor americane din Europa. Copilul lui Moammer Gaddafi a fost ucis în atentatul cu bombă.

Popularitatea ei a scăzut sub 30 la sută la începutul anului 1986, potrivit The Guardian, dar a început să crească din nou pe parcursul anului şi a depăşit din nou 40 la sută, atunci când ea a fost realeasă pentru al treilea mandat în 1987.

1987:

După realegere, reformele propuse de Thatcher au inclus un curriculum standardizat în şcoli, modificări ale sistemului medical socializat şi o extrem de nepopulară "taxă pe cap de locuitor".

Impozitul local fix a fost etichetat drept "capitaţie" de adversari, care l-au perceput drept o acţiune ce priva de drepturi oamenii care nu îl plăteau. Taxa era o rată fixă per persoană, nevariind în funcţie de venit sau alţi factori.

Ea nu a introdus impozitul până în aprilie 1990. La acea dată au izbucnit proteste, iar ea s-a confruntat cu opoziţie chiar şi în interiorul partidului ei.

1988:

Conflictul dintre Thatcher şi cancelarul Nigel Lawson, care dura de ani de zile, a atins punctul culminant. Thatcher a dejucat încercările anterioare ale lui Lawson de a introduce mecanismul european al ratei de schimb (ERM). Lawson urmărea atent marca germană fără ştirea lui Thatcher. Lawson a continuat să facă presiuni pentru o zonă cu monedă unică.

Thatcher l-ar fi concediat pe Lawson în acel moment, dacă acesta nu ar fi avut sprijinul majorităţii cabinetului său, a scris John Turner în cartea sa The Tories and Europe.

Industria gazului şi energia electrică erau deja privatizate, dar Thatcher a privatizat şi apa în 1988.

1989-1990:

Rata de aprobare a lui Thatcher a scăzut în mod constant pe parcursul anului 1989 şi a atins cel mai jos nivel de aproximativ 20 la sută în aprilie 1990, când a fost introdusă "capitaţia".

Revoltele împotriva taxei au fost difuzate în întreaga lume de la White Hall şi Trafalgar Square.

Heseltine a lansat o campanie pentru a contesta conducerea sa, iar ea şi-a dat demisia.

Spre sfârşitul perioadei de timp cînd se afla la putere, ea a sprijinit manevra preşedintelui SUA de atunci, George Bush Sr., de a-l evacua pe Saddam Hussein din Kuweit. Acţiunea propriu-zisă a avut loc după ce ea a părăsit biroul.

Din 1992 încoace:

Thatcher a fost numită Baroneasa Thatcher de Kesteven în Camera Lorzilor. În ultimul deceniu ea a scris mai multe cărţi în care a detaliat perioada în care a fost prim-ministru britanic.