Un grup de alawiti se ridică împotriva lui Assad
Revolta sângeroasă care are loc în Siria a cunoscut o dezvoltare neaşteptată şi pozitivă când un nou grup de activişti anti-regim s-a format la începutul lunii octombrie. Spre deosebire de zecile de brigade rebele răspândite de-a lungul ţării, noua organizaţie încearcă să reînvie tacticile nonviolente pe care opoziţia siriană le-a folosit în timpul primelor luni ale rebeliunii anul trecut, când demonstraţiile şi apeluri pentru activism civic umpleau pieţele oraşelor din Siria.
Dar mai important este cine a format grupul: sirienii alawiti.
Când au început protestele împotriva regimului preşedintelui sirian Bashar al-Assad în martie 2011, a participat aproape orice grup etnic şi sectarian din Siria. Familii sunite, şiite şi creştine s-au plâns de situaţia drepturilor omului din ţara lor şi de perspectivele economice sumbre, în acelaşi timp criticându-l pe Assad pentru faptul că promisiunile pentru o reformă politică au fost încălcate.
Dar un an şi jumătate mai târziu, ceea ce a fost cândva o mişcare de opoziţie anti-Assad care folosea cuvintele în locul armelor a devenit acum o rebeliune armată completă. Unele dintre cele mai bogate oraşe ale Siriei din punct de vedere istoric sunt incendiate în timpul luptelor, în timp ce capitala, care era cândva o destinaţie turistică liniştită, este acum zona unui război deschis.
Compoziţia rebeliunii anti-Assad s-a schimbat de asemenea. Marea majoritatea a brigadelor rebele ce vizează armata siriană şi forţele de securitate guvernamentale sunt formate din musulmani suniţi. Cele mai puternice batalioane, precum Brigadele Farouq, au apărut iniţial în zonele predominante sunite ale ţării şi care acum au fost distruse de armată şi forţele aeriene siriene.
Oficialii serviciilor de informaţii americane, europene şi arabe sunt tot mai îngrijoraţi că extremiştii suniţi şi jihadişti afiliaţi cu Al-Qaeda îşi formează propriile grupări sau influenţează direcţia altora deja existente. Suprimarea activă de către armata siriană a unor oraşe precum Homs, Deir Ezzor, Daraa şi acum Aleppo a generat furia şi ura milioanelor de musulmani suniţi împotriva unui regim care este format în jurul unui nucleu de alawiti loiali familiei lui Assad.
Tocmai din acest motiv, formarea grupului Alawiţii Liberi este atât de semnificativă. Deşi există o mulţime de alawiti care se opun represiunii desfăşurate de Bashar al-Assad împotriva opoziţiei, există o percepţie răspândită că întreaga comunitate alawită susţine activ sistemul de la conducere şi ajută activ la suprimarea sângeroasă a opoziţiei. Faptul că nici un oficial alawit important sau ofiţer militar nu l-a părăsit pe Assad contribuie la această concepţie greşită.
Însuşi Assad este mai mult decât doritor să îşi joace rolul pentru a menţine această idee în viaţă; există un număr de rapoarte în mass media care speculează că armata siriană începe să furnizeze arme satelor alawite cu speranţa că acestea vor face munca guvernului. Toate acestea au generat multă consternare din partea suniţilor sirieni, unii dintre ei ameninţând că se vor răzbuna pe comunitatea alawită după ce Assad e înlăturat de la putere.
Înfiinţarea grupării Alawiţii Liberi – şi mesajul lor către alţii din comunitate de “a se ridica împotriva familiei corupte (a lui Assad) – este o pauză binevenită de la ceea ce mulţi consideră acum a fi un război civil sunito-alawit.
Bineînţeles, doar pentru că o mică parte dintre alawiti îşi fac cunoscută opoziţia faţă de Assad aceasta nu înseamnă că cele două milioane de alawiti ai Siriei vor dezerta în totalitate în tabăra opoziţiei. Unii alawiti s-ar putea să nu îl placă pe Assad dar ei se opun la fel de mult unei Armate dezorganizate şi agitate pentru Eliberarea Siriei care ucide civili, execută soldaţi sirieni şi descrie lupta în termeni puri sectarieni.
Tulburările nu vor dispărea imediat dar înfiinţarea Alawiţilor Liberi este oricum o rază de speranţă pentru o parte a opoziţiei care a considerat că întreaga sectă alawită este alături de Assad până la sfârşit. De asemenea, este o demonstraţie că natura revoltei siriene nu este pur si simplu alb-negru, ci mai degrama mai nuanţată şi mai complicată decât au considerat unii.
Daniel R. DePetris este un cercetător independent şi colaborator la FPIF.Courtesy of Foreign Policy in Focus (fpif.org
