Un condiment cu veleităţi multiple: Curcuma sau şofranul indian

Denumirea populară: şofran indian
Denumirea ştiinţifică: Curcuma longa

Este originară din sud-estul Asiei. În prezent, India este cel mai mare producător (80% din producţia mondială). Curcuma se mai cultivă în Indonezia, America de Sud şi mai puţin în Africa.

Este o plantă perenă, erbacee, înrudită cu ghimbirul şi face parte din familia Zingiberaceae. Poate atinge o înălţime de aproximativ un metru, frunzele sunt lungi, lanceolate, de 20-45 cm lungime, de culoare verde deschis. Florile alb-gălbui cu aspect de spic, sunt asemănătoare liliacului.

Are nevoie de temperaturi cuprinse între 20°C şi 35°C şi o cantitate considerabilă de precipitaţii pentru a se dezvolta.
Rădăcina este un rizom mare, cilindric, ramificat, galben sau portocaliu, extrem de aromat, care constituie partea de cel mai mare interes comercial.

A fost folosit de-a lungul istoriei pe post de condiment, remediu de vindecare (în medicina tradiţională chineză şi indiană încă din sec VII dHr) şi colorant textil. În medicina Ayurvedică este folosit ca antiseptic, antibacterian şi antiinflamator.

Rizomii recoltaţi anual sunt folosiţi în stare proaspătă sau uscată; sunt fierţi (30-45 min), uscaţi la soare sau în cuptoare şi apoi măcinaţi, obţinându-se o pudră galben-portocalie, cu gust uşor amar-piperat şi un parfum ce aminteşte de portocală şi ghimbir.
Curcuma poate fi folosită ca o alternativă mai ieftină a şofranului (cel mai scump condiment).

Rădăcina uscată de turmeric conţine în mod normal de la 0,3 la 5,4 % curcumina - componenta cea mai activă din plantă; mai conţine de asemenea uleiuri volatile, zaharuri, proteine, răşini, vitamine şi minerale ( Mn17%,Fe10,1%,B6 4%, fibre 3,7%,K 3,1% la 4,4 g turmeric).

Între aditivii alimentari codificaţi de către Uniunea Europeană, curcumina este pe primul loc, cu iniţialele E100; se foloseşte pentru colorarea naturală a unor produse: unt, muştar, lichioruri, brânzeturi, aluaturi, biscuiţi, prăjituri, îngheţată sosuri, gemuri; colorant textil (bumbac, mătase), dar tinde să se decoloreze la soare; de asemenea pentru hârtie, lemn, cosmetice; conservant alimentar - la murături.

Putem adăuga turmericul în preparatele cu orez, cartofi, linte, dovleac, morcovi, vinete, conopidă; sporeşte savoarea preparatelor din pui şi peşte; în supe, sosuri pentru salate, în maioneză, pe care le colorează foarte frumos. Fiind rezistentă la temperaturi ridicate, se poate adăuga în mâncare în timpul fierberii, fără a-şi pierde calităţile nutriţionale. Praful de curcuma este un ingredient de bază al preparatelor de curry.

Curcumina, componentul activ din turmeric, are importante proprietăţi antioxidante (antioxidanţii - compuşi care se găsesc de cele mai multe ori în plante şi protejează celulele de efectele dăunătoare ale radicalilor liberi); de asemenea efectele sale antiinflamatorii sunt comparabile cu ale hidrocortizonului şi fenilbutazonei, dar spre deosebire de medicamente, care sunt asociate cu efecte toxice semnificative, curcumina nu produce toxicitate.

Cercetări actuale sugerează posibile efecte pozitive în lupta împotriva cancerului, a bolii Alzheimer, a bolilor de ficat, în boli de inimă, diabet, alergii, artrita reumatoidă, şi alte boli cronice; ajută la întărirea sistemului imunitar, curăţă corpul de toxine şi diminuează retenţia de apă.

Persoanele cu probleme legate de coagularea sângelui sau care suferă de calculi biliari, femeile pe timpul sarcinii şi alăptării, ar trebui să evite turmericul.

Curcuma nu este scumpă şi aduce multe beneficii organismului. La noi se comercializează, aproape exclusiv, sub formă de pudră.

Curcuma este considerată de foarte bun augur în India şi a fost utilizată pe scară largă în diverse ceremonii. Chiar şi astăzi este folosită în multe părţi din India în timpul ceremoniilor de nuntă şi în ceremoniile religioase.