Un asasin, moartea unui inamic al lui Putin, discuţii secrete: Cum s-a ajuns la schimbul istoric de prizonieri SUA-Rusia

Era decembrie 2022, iar negociatorul şef al guvernului american pentru luarea de ostatici tocmai o adusese pe Brittney Griner înapoi în America, după 10 luni de detenţie în Rusia. Roger Carstens s-a dus în camera sa de hotel, aşteptând să tragă un pui de somn rapid după mai multe zile nedormite şi tocmai îşi pusese capul pe pernă când a sunat telefonul.

La celălalt capăt al firului era Paul Whelan din Rusia, care întreba de ce schimbul care a adus-o acasă pe Griner l-a lăsat în urmă.

Statele Unite încă mai trebuia să îl aducă înapoi pe Whelan, care ispăşea o lungă pedeapsă cu închisoarea pentru acuzaţii de spionaj pe care Washingtonul le considera false. Dar şi Rusia a pus ochii pe cineva: un asasin încarcerat în Germania pe nume Vadim Krasikov. Au fost necesare negocieri suplimentare, care au culminat joi cu un schimb extraordinar de 24 de persoane, potrivit AP.

Faptul că ultimul schimb i-a inclus atât pe Whelan, cât şi pe Krasikov nu a fost puţin lucru.

A fost nevoie ca SUA să se regrupeze după decesul neaşteptat, în februarie, al liderului opoziţiei ruse Alexei Navalnîi, care fusese văzut ca o rotiţă într-un potenţial schimb. A depins de dorinţa Germaniei de a elibera un rus care, cu doar cinci ani mai devreme, comisese un asasinat cu sânge rece pe teritoriul său, şi de dorinţa altor ţări europene de a elibera prizonieri. Şi a forţat Rusia să se despartă de americani, inclusiv de reporterul Wall Street Journal Evan Gershkovich, pe care îi stocase ca momeală pentru schimb.

Şi, la fel ca orice altă înţelegere anterioară, acest acord a impus SUA şi aliaţilor săi să accepte cu reticenţă că preţul eliberării unor persoane pe care le considerau în mod clar nevinovate a fost eliberarea unor prizonieri consideraţi în mod clar vinovaţi.

Oficialii americani ştiau de ceva timp că Krasikov ar fi esenţial pentru orice înţelegere privind Whelan - şi mai târziu Gershkovich.

Rusia l-a ridicat în slăvi fără încetare pe Krasikov. Preşedintele rus Vladimir Putin l-a numit "patriot", simţind probabil o oportunitate de a semnala cât de departe ar merge Rusia pentru a aduce acasă pe oricine ar putea fi prins. Când Krasikov a fost condamnat în 2021, judecătorii germani au stabilit că uciderea, cu doi ani mai devreme, a unui cetăţean georgian care luptase împotriva trupelor ruse în Cecenia nu a fost o lovitură la întâmplare, ci mai degrabă ordonată de serviciile secrete ruse, care i-au furnizat o identitate falsă, un paşaport şi resursele necesare pentru a comite crima.

"Pe parcursul acestei negocieri, am ajuns la concluzia că Krasikov a fost o cheie", a declarat consilierul Casei Albe pentru securitate naţională, Jake Sullivan.

Statele Unite s-au arătat dispuse să elibereze din propriile închisori criminali importanţi, inclusiv un baron taliban al drogurilor şi un traficant de arme notoriu, Viktor Bout, ca parte a schimburilor de prizonieri. Dar Krasikov era închis în Germania, care a refuzat iniţial ideea.

Problema a fost abordată în mod repetat în cadrul discuţiilor discrete pe care Sullivan, secretarul de stat Antony Blinken şi alţii le-au avut cu diverşi miniştri de externe europeni, care au fost întrebaţi pe cine au în custodie pe care ruşii l-ar putea dori.

Situaţia s-a schimbat odată cu apariţia unui candidat improbabil pentru Rusia.

Navalnîi, cel mai cunoscut politician rus din opoziţie, ispăşea o pedeapsă de 19 ani pentru acuzaţii de extremism pe care le respingea ca fiind motivate politic. El avea legături strânse cu Germania şi fusese tratat acolo în timp ce se recupera după o tentativă de otrăvire, care fusese atribuită ruşilor. Părţile au făcut presiuni în vederea încheierii unei înţelegeri care îl implica pe şi Krasikov, care i-ar fi deblocat pe Gershkovich şi Whelan şi ar fi satisfăcut o cerere fundamentală şi de nezdruncinat a Rusiei.

Navalnîi

Dar Navalnîi a murit în mod neaşteptat în colonia penală arctică în care era încarcerat, lăsând oficialii americani cu sentimentul că planul va eşua, a declarat un înalt oficial al administraţiei Biden, care a discutat cu reporterii sub rezerva anonimatului.

Chiar şi Putin, după moartea lui Navalnîi, a declarat că a susţinut ideea unui schimb.

În ziua morţii lui Navalnîi, Sullivan era programat, din întâmplare, să se întâlnească cu familia lui Gershkovich pentru a discuta despre liniile generale ale acordului în curs de elaborare. După ce liderul opoziţiei ruse a fost găsit mort, oficialii au fost nevoiţi să revină la masa de lucru pentru a elabora un acord acceptabil pentru toate părţile.

Casa Albă a întocmit liste cu prizonieri politici din Rusia care ar putea fi de interes pentru Germania. De asemenea, în cursul negocierilor, a propus Germaniei schimburi care nu îl includeau pe Krasikov.

Până în primăvara anului trecut, Sullivan şi echipa americană au crezut că au un plan viabil. Ceea ce aveau nevoie era aprobarea Germaniei. Sullivan a redactat o scrisoare pe care preşedintele Joe Biden să o trimită cancelarului Olaf Scholz cu prezentarea generală a propunerii.

Scholz i-a spus lui Biden ceva de genul: "Pentru tine, voi face asta", potrivit lui Sullivan şi unui înalt funcţionar al administraţiei. Biden s-a întors spre Sullivan şi i-a spus: "Fă-o".

În timpul negocierilor a fost adăugată Alsu Kurmasheva, o jurnalistă ruso-americană care a fost arestată pe baza unor acuzaţii dubioase în octombrie 2023 şi care, în cele din urmă, a fost inclusă în acord, împreună cu Vladimir Kara-Murza, un critic al Kremlinului şi un scriitor câştigător al Premiului Pulitzer care executa o pedeapsă de 25 de ani pentru acuzaţii de trădare considerate în general ca fiind motivate politic,

Biden a declarat ulterior că Germania nu a cerut nimic în schimb, considerând discuţiile drept o dovadă a necesităţii unor alianţe puternice şi stabile. Totuşi, acordul final a inclus eliberarea a cinci cetăţeni germani.

Mai erau şi alte aspecte de rezolvat.

Chiar în timp ce Biden lua una dintre cele mai importante decizii din cariera sa politică - renunţarea la candidatura sa pentru realegere - el lucra pentru a obţine cooperarea aliaţilor în vederea încheierii unui acord cu Rusia privind schimbul de prizonieri. Sullivan a declarat că, cu o oră înainte de a publica scrisoarea sa din 21 iulie prin care anunţa că nu va mai candida pentru un nou mandat, Biden vorbea la telefon cu omologul său sloven, încercând să obţină acordul acestuia de a elibera o pereche de agenţi ruşi inactivi ca parte a acordului. Norvegia şi Polonia au eliberat, de asemenea, prizonieri Rusiei.

Într-un interviu acordat Associated Press, ministrul norvegian de externe Espen Barth Eide a declarat că vede acordul ca un mijloc de a sprijini forţele democratice şi activiştii pentru drepturile omului din Rusia, dar şi ca o modalitate de a consolida solidaritatea dintre aliaţii occidentali.

În ultimele zile, directorul CIA Bill Burns a vizitat Turcia pentru a se întâlni cu omologul său în vederea negocierii logisticii transferului.

La începutul zilei de joi, şase avioane private înmatriculate în SUA au zburat spre Ankara, capitala Turciei, de pe Aeroportul Internaţional Washington Dulles, Polonia, Slovenia, Germania şi Norvegia, transportând prizonierii ruşi care urmau să fie predaţi şi pregătindu-se să îi ducă pe americanii eliberaţi şi pe ceilalţi deţinuţi înapoi în ţările lor de origine.

Administraţia Biden a convocat în linişte familiile americanilor deţinuţi la Casa Albă în zilele premergătoare schimbului, insistând asupra secretului. Biden însuşi a dat vestea familiilor în Biroul Oval, după ce a primit confirmarea fermă, discutând cu americanii din Ankara.

Acordul a fost însoţit de o recunoaştere a dezechilibrului său înnăscut: SUA şi alte naţiuni occidentale au renunţat la persoane considerate ca fiind condamnate în mod corespunzător, sau cel puţin acuzate, de delicte, inclusiv crimă; Rusia a eliberat jurnalişti, disidenţi şi alte persoane considerate de Occident ca fiind deţinute pe baza unor acuzaţii false.

"Este dificil să trimiţi înapoi un criminal condamnat pentru a asigura eliberarea unui american nevinovat", a recunoscut Sullivan în faţa reporterilor joi. Chiar şi redactorul-şef al Wall Street Journal, Emma Tucker, a recunoscut această realitate, scriind într-o scrisoare publicată online că termenii schimbului erau "previzibili ca singura soluţie dat fiind cinismul preşedintelui Putin".

Ulterior, membrii familiei s-au alăturat lui Biden în momentul în care acesta a anunţat acordul în sufrageria oficială a Casei Albe.

Biden a subliniat angajamentul său de a-i aduce înapoi pe americani, chiar dacă el şi alţi oficiali au recunoscut dezechilibrul de a facilita eliberarea unui criminal condamnat pentru un american deţinut pe nedrept. Criticii unor astfel de înţelegeri s-au temut mult timp că acestea stimulează viitoarele luări de ostatici.

Totuşi, pentru familii, prioritatea imediată a rămas reunirea cu cei dragi.

Un avion care îi transporta pe deţinuţii americani a aterizat înainte de miezul nopţii la Joint Base Andrews, chiar lângă Washington, iar Biden şi vicepreşedinta Kamala Harris au fost prezenţi la sosirea lor.

Gershkovich i-a îmbrăţişat pe amândoi, apoi şi-a îndreptat atenţia către mama sa, Ella Milman, care a accelerat pasul când s-a apropiat de el cu braţele larg deschise.

Americanii eliberaţi au stat pe asfaltul aburit pentru a se bucura de momentul întoarcerii lor în SUA. Şi-au făcut selfie-uri cu membrii familiei şi prietenii, i-au îmbrăţişat pe Biden şi Harris şi i-au îmbrăţişat pe cei dragi. La un moment dat, Biden i-a dat lui Whelan insigna cu steag de pe reverul său.

"Mă simt grozav", a spus Whelan. "A trecut mult timp".