Turul marilor Tunuri - Partea a II-a

Un demers inedit şi totodată necesar al publicaţiei România Curată a readus duminică, în atenţia opiniei publice, câteva dintre marile tunuri date în Bucureşti, oraş devenit, cu sprijinul autorităţilor şi politicienilor, un paradis al rechinilor imobiliari.

Beneficiind de unul dintre cei mai informaţi "ghizi" din Bucureşti , dl Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, zeci de jurnalişti, ONG-işti, reprezentanţi ai unor grupuri de iniţiativă care luptă să oprească proiecte de construcţii abuzive au urcat duminică într-un autocar pus la dispoziţie de România Curată şi au pornit în periplul "marilor tunuri" din Capitală.

Prima parte a turului, la care am luat parte prin amabilitatea România Curată, am prezentat-o aici. Va prezentăm, în continuare, cea de a doua jumătate a turului.

Al cincilea "obiectiv" pe harta corupţiei întocmită de România Curată a fost Pasajul Basarab, o ilustrarea a modului în care se construieşte în România: greoi şi foarte scump.

Deşi are o lungime de doar 2 kilometri, Pasajul Basarab a costat fabuloasa sumă de 240 de milioane de euro. Ca termen de comparaţie, americanii vor cheltui 206 milioane dolari pentru un pod de 4,2 km lungime peste Mississippi, a declarat Nicuşor Dan, şi cam tot atât ar fi costat cel de al doilea pod peste Dunăre între România şi Bulgaria.

Podul a fost construit cu scopul de a fluidiza traficul în zona de Nord-Vest şi de a completa inelul interior de circulaţie al Municipiului Bucureşti şi este, a arătat România Curată, un exemplu prost al modului în care autorităţile şi firmele de construcţie umflă preţurile atunci când vine vorba de lucrări cu bani publici.

Lucrările la Pasaj au început în noiembrie 2006 şi au fost finalizate abia în iunie 2011, cu 24 luni întârziere faţă de termenul stabilit iniţial. Pe lângă durata mare de execuţie, spectaculos la acest proiect este însă modul în care au crescut costurile de execuţie, de la 606 milioane de lei cât au fost alocaţi în 2005 până la 889.535.610 lei (circa 240 milioane euro) cât susţine Primăria Capitalei că a plătit în final.

Potrivit unui articol semnat Bogdan Glăvan şi publicat pe România Curată, costurile estimate pentru acest proiect erau mult mai mici şi faţă de bugetul alocat iniţial de primărie. Mai mult, experţi japonezi plătiţi de PMB pentru a găsi soluţii la probleme legate de trafic au propus mai multe variante care puteau înlocui cu succes proiectul pus în operă de primărie, aceste variante având costuri cuprinse între 11,6 şi 26,6 mil. EUR.

Un alt aspect halucinant legat de Pasajul Basarab este că acesta trece, practic, sub geamurile oamenilor ce au nefericirea să locuiască în blocurile de pe Titulescu, o arteră considerată cândva bună.

Mai mult, blocurile ce mărginesc pasajul au fost construite în anii 70, când normele de seismicitate erau mai laxe, acestea schimbându-se după devastatorul cutremur din 77. În plus, fundaţia blocurilor de pe Titulescu se sprijină pe straturi de nisip în stare de soluţie apoasă iar construirea pasajului ar fi trebuit precedată de o expertiză tehnică a acestora, pentru a se vedea în ce măsură trecerea tramvaielor şi camioanelor de mare tonaj pe pod le afectează fundaţiile şi structura de rezistenţă şi dacă este nevoie de lucrări de consolidare, a relatat pentru Epoch Times dl avocat Dumitru Dobrev, cel care a cerut, în instanţă, efectuarea unei expertize tehnice vizând riscurile în caz de seism.

Deşi efectuarea unei astfel de expertize a intrat iniţial în planurile Primariei (prin 2005 locatarii din blocurile de pe Titulescu erau rugaţi să permită accesul experţilor structurişti în apartamente), finalmente s-a renunţat la acest demers, cel mai probabil în urma unei tăieri de buget.

Vă prezentăm câteva fragmente ilustrative din actiunea intentată în instanţă împotriva Agentiei pentru Protectia Mediului, care a emis Acordul de Mediu aferent autorizaţiei de construcţie pentru Pasajul Basarab

"Fiind de notorietate, Bucureştiul se află într-o zonă de risc seismic ridicat, pe un sol instabil, format din aluviuni, blocurile de pe Şos. N. Titulescu au fost ridicate, înainte de 1977, pe un sol unde fundaţia se sprijină pe straturi de nisip în stare de soluţie apoasă, nivelul apelor freatice fiind foarte ridicat, la cca. 1,5 m de suprafaţă. Din această cauză cele trei cutremure majore care au avut loc în anii 1977, 1986 şi 1990 s-au resimţit foarte puternic în zonă şi au afectat structura de rezistenţă şi amenajările interioare la majoritatea blocurilor. Mărirea frecvenţei şi amplitudinii trepidaţiilor în timpul construcţiei şi operării pasajului ar conduce în mod evident la degradarea şi mai accentuată a construcţiilor.

Realizarea unui pasaj rutier denivelat (suprateran sau subteran) presupune realizarea unor foraje la peste 25 metri adâncime pentru pilonii de susţinere sau excavaţii de mare amploare sub nivelul actual al fundaţiilor blocurilor de locuinţe existente în zonă, ceea ce va destabiliza şi mai mult solul, operaţie la care s-a renunţat încă din anii 80, fiind periculoasă. Realizarea prin foraj a pilonilor de mari dimensiuni de susţinere a pasajului presupune executarea de lucrări într-o zonă extrem de aglomerată în instalaţii utilitare, cum sunt: canale colectoare de apă menajeră şi pluvială, conducte magistrale de alimentare cu apă rece, conducte magistrale de termoficare, conducte magistrale de alimentare cu gaze, etc, fapt ce presupune o serie de riscuri majore. Răspunsurile proiectantului la comentariile publicului, însuşite ca pertinente de autoritatea pîrîtă nu conţin soluţii pentru rezolvarea problemelor. Astfel la întrebarea cea mai importantă (..) referitoare la modul cum afectează această construcţie (pasajul Basarab - n.n.) structura de rezistenţă a blocurilor din apropiere, se răspunde de către proiectant “ … a fost făcută o verificare amănunţită din punct de vedere al calculului seismic şi o conformare adecvată unui grad de asigurare sporit a unor elemente importante ale structurii pasajului, acestea fiind concretizate într-un Memoriu tehnic de consultanţă şi documentare privind proiectarea pilelor pasajului Basarab”. Nu ne îndoim că acel memoriu tehnic privind proiectarea pilelor pasajului oferă soluţii tehnice pentru a asigura o rezistenţă sporită la seism a acestei construcţii. Întrebarea noastră era cum vor afecta vibraţiile inerente etapei de construcţie şi de exploatare a pasajului structura de rezistenţă a blocurilor din apropiere, la care nu s-a dat un răspuns clar, iar autoritatea pîrîtă a tolerat acestă atitudine din partea proiectantului. ” se arată în acţiune.

Obiectivele expertizei cerute în instanţă erau:

1. Să se verifice studiul geotehnic, raportul la studiul de impact asupra mediului, proiectele de specialitate şi să se răspundă la întrebarea – dacă s-a făcut expertizarea tehnică din punct de vedere seismic a blocurilor de pe bulevardul Nicolae Titulescu aflate în proximitatea viitorului pasaj suprateran Basarab.

2. Să se răspundă la întrebarea dacă activitatea de construcţie a pasajului Basarab şi traficul auto în perioada de exploatare va influenţa rezistenţa şi stabilitatea blocurilor de locuit situate de-a lungul bulevardului Nicolae Titulescu. Să se detalieze în ce constă această influenţă.

Judecătorul a respins proba cu expertiza tehnică deşi avocatul a prezentat dovezi din care reieşea că primăria a trimis anunţuri la asociaţiile de proprietari, cerând ca lumea să fie anunţată să fie acasă când vin experţii, şi niste formulare pe care să le completeze fiecare proprietar. În formular erau cuprinse intrebări despre fisuri etc., de unde reiese că Primăria era conştientă de risc.

Finalmente, podul s-a ridicat, locatarii blocurilor de pe Titulescu beneficiind, în loc de răspunsuri la întrebările legitime legate de efectul constucţiei pasajului Basarab, de termopane, anveloparea clădirilor în care locuiau şi panouri fonoizolante pentru a închide ochii la construcţia pasajului, în condiţiile în care valoarea proprietăţilor lor a scăzut dramatic de când le trec camioane pe sub geam şi nu se ştie ce se va întâmpla la un cutremur mai puternic.

Hala Matache, sau, mai bine zis, amplasamentul fostei hale Matache dispărută de pe harta Capitalei "graţie" obstinaţiei primarului Sorin Oprescu de a lărgi şoseaua Buzeşti a fost următorul punct de oprire din Turul marilor Tunuri.

Autocarul a oprit în dreptul terenului viran unde se ridica, până în urmă cu doi ani, Hala. Deşi, potrivit lui Nicuşor Dan, Piaţa Matache, emblematică pentru Capitală şi cartierul din jurul ei ar fi putut deveni unul din marile obiective turistice ale Bucureştiului dacă ar fi fost renovată/renovate şi amenajate corect, Oprescu a preferat să distrugă zona.

În foarte multe oraşe occidentale, în special germanice, există un mix între gara centrală a oraşului şi piaţa centrală a oraşului, ceea ce atrage un aflux de turişti, şi acest model putea fi urmat şi în ceea ce priveşte Piaţa Matache. În Capitala României s-a procedat însă diferit faţă de cum s-ar fi procedat într-un burg austriac, a explicat preşedintele Salvaţi Bucureştiul.

În martie 2013, Primăria Capitalei a demolat Hala Matache, în ciuda puternicelor proteste ale societăţii civile şi a litigiilor cu Salvaţi Bucureştiul aflate pe rol. Lucrările au început noaptea, pe cod portocaliu de ninsoare, astfel încât nimeni să nu se sesizeze şi să acţioneze. Motivul? Hala "trebuia" să facă loc tronsonului Dinicu Golescu - Griviţa al şoselei Buzeşti- Berzei.

De dragul acestui tronson, Primăria a demolat nu doar Matache ci şi alte aproximativ 90 de clădiri. 1000 de persoane au rămas fără case pentru ca PMB să transforme cartierul, aşa cum a constatat şi Ordinul Arhitecţilor Români, într-un coridor de trecere, toate acestea în condiţiile în care, potrivit lui Nicuşor Dan, existau alternative la demolări:

Recomandăm şi: Marile tunuri ale Primăriei Capitalei - azi pe rol la Judecătoria Sectorului 6

"După ce s-au demolat cele 80 de case şi după ce noi am blocat în instanţă proiectul, în aprilie 2011, am început o negociere cu Primăria şi cu Ministerul Dezvoltării şi s-a ajuns la o altă variantă. Nu s-a mai pus problema celor două benzi care să meargă prin spatele pieţei, s-a pus problema devierii conturului acestei şosele, care oricum nu poate să fie o şosea de mare viteză din moment ce are trecere de pietoni din 400 în 400 de metri, deci o deviere a conturului astfel încât Hala Matache şi alte două clădiri să rămână în picioare şi la fel şi clădirile monument demolate din Berzei 81 şi Berzei 89.

Ne-am înţeles pe această soluţie, după care în vara lui 2011, primăria a demolat deja clădirile Berzei 81, Berzei 89, după care a început campania electorală, nimeni nu a mai urmărit proiectul acesta, nici el nu a mai continuat pentru că nu erau bani şi în 2013 primăria şi-a încălcat înţelegerea şi a dat autorizaţii identice cu cele pe care noi le suspendasem deja în instanţă şi a demolat Hala Matache." rememora Nicuşor Dan, în 2014, povestea Halei Matache, într-un interviu acordat Epoch Times.

În 2010, când PMB a început să demoleze primele clădiri, un grup de arhitecţi a propus un proiect care ar fi permis ca şoseaua să ocolească Hala Matache. Proiectul ar fi asigurat acelaşi volum de trafic, doar că întorcea două benzi pe sensul opus, pe nişte terenuri virane. Primăria nu a ţinut cont de soluţia oferită ci a continuat demolările, deşi ştia că are procese începute pe rol în legătură cu construcţia şoselei Buzeşti- Berzei.

În prezent, Nicuşor Dan se luptă în instanţe pentru reconstruirea Halei Matache pe vechiul amplasament.

Cathedral Plaza

Ridicat în coasta catedralei Sfântul Iosif, blocul turn intitulat bombastic Cathedral Plaza ar fi trebuit demolat acum mai bine de doi ani. În ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti a decis definitiv şi irevocabil demolarea acestuia, după 7 ani de procese dar, cu toate acestea, turnul este încă în picioare.

Pe 25 ianuarie 2013, justiţia a decis, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, că Primăria Municipiului Bucureşti trebuie să dărâme turnul de la Cathedral Plaza, întrucât acesta a fost ridicat fără autorizaţie de construire legală. Potrivit purtătorului de cuvânt al Tribunalului Dâmboviţa, termenul prevăzut de lege pentru punerea în aplicare a deciziei era de 30 de zile, timp în care trebuia emisă autorizaţia de demolare.

Pe 17 septembrie 2013, la Primăria Bucureştiului a fost înregistrată o somaţie de la un executor judecătoresc pentru emiterea, în termen de 10 zile, a deciziei de desfiinţare a imobilului. Primarul Bucureştiului a fost somat să plătească 7.688 lei cheltuieli de executare silită către Arhiepiscopia Romano Catolică Bucureşti (ARCB), Mihaela Dudac şi Iuliana Bor, care au depus acţiunea în instanţă pentru desfiinţarea Cathedral Plaza.

Termenul prevăzut în somaţie a expirat pe 3 octombrie, fără ca Oprescu să fi dispus demolarea Cathedral Plaza. În consecinţă, primăriei i-a fost trimisă o nouă solicitare de către executorul judecătoresc, solicitare care a expirat pe 17 octombrie. La momentul respectiv, potrivit puterea.ro, Sorin Oprescu, primarul general al Capitalei, a declarat că instanţa nu a precizat cine trebuie să achite costurile demolării Cathedral Plaza, estimate la 17-18 milioane de euro şi, în consecinţă, clădirea nu va fi demolată până la sfârşitul anului pentru că banii nu au fost incluşi în bugetul Capitalei.

"Din păcate, în cazul Cathedral Plaza obţinem în instanţă victorie după victorie dar nu am ajuns încă să vedem desfiinţată construcţia. Singurul lucru pe care îl mai avem la dispoziţie este plângerea penală pentru abuz în serviciu", declara în octombrie 2014 Ofelia Bîrsan, avocata Arhiepiscopiei Romano-Catolice în procesul cu proprietarii clădirii Cathedral Plaza, precizând că deja Arhiespicopia a depus plângeri penale împotriva tuturor celor care au semnat documentele permiţând ridicarea imobilului care ar trebui demolat. Aceasta a mai precizat că în aproximativ 30 de zile urmează să fie depusă şi o plângere penală pe numele primarului Oprescu, care, surprinzător sau nu, de când s-a cerut demolarea şi până acum a încercat să paseze vinovăţia subordonaţilor lui.

În ianuarie 2015, Primarul general Sorin Oprescu susţinea, într-un interviu acordat Hotnews.ro că nu demolează Cathedral Plaza pe motiv că "se teme că lucrările vor afecta Catedrala Sfântul Iosif", lângă care se află turnul de birouri construit ilegal. Pentru a mai amâna aplicarea sentinţei, primarul Capitalei a mai comandat o expertiză suplimentară, anunţând că ar vrea să fie sigur că lucrurile sunt în ordine şi că va prevedea în bugetul pe 2015 banii necesari demolării. În cazul în care expertiza va certifica că nu există riscuri, Oprescu susţine că va demola turnul de birouri la începutul lui 2015. Demolarea clădirii costă între 15 şi 20 milioane de euro, a mai explicat primarul general al Capitalei.

Merită reamintit că Oprescu a mai susţinut şi cu un an în urmă că a cerut o expertiză şi lămuriri în instanţă referitor la cine va face demolarea – Primăria sau compania care a ridicat clădirea – şi cine va suporta costurile demolării. Oprescu mai pretindea că ar mai fi nevoie de încă o sentinţă judecătorească pentru demolarea turnului deoarece clădirea se află pe teren proprietate privată.

Reprezentanţii Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti spun că, de fapt, Primăria Capitalei a cerut anularea sentinţei prin care instanţa a decis demolarea turnului (solicitare respinsă de Tribunalul Dâmboviţa) şi îl acuză pe Oprescu că “încearcă să salveze clădirea ilegală”, iar costurile aferente demolării nu sunt nici pe departe atât de mari cum susţine primarul general, relatează România Curată.

VA URMA.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.