Turcia: Zeci de mii de persoane judecate pentru “insultarea” lui Erdogan

Infracţiunea de “insultare a preşedintelui” în Turcia a ajuns la un nou nivel la începutul lunii martie, când un tată şi fiica sa din Ankara s-au acuzat reciproc, ca parte a unei dispute familiale interne, de comiterea acestei infracţiuni, potrivit Gatestone Institute.

Potrivit profesorului de drept Yaman Akdeniz de la Universitatea Bilgi din Istanbul, de la alegerea lui Recep Tayyip Erdogan ca preşedinte în 2014, au fost lansate peste 66.690 de investigaţii legate de insulte, până acum fiind judecate 12.305 persoane, iar numărul este în creştere.

Ozgur Aktütün, preşedintele Asociaţiei Absolvenţilor în Sociologie, a declarat publicaţiei turceşti independente BirGün că, deşi Turcia a fost o “societate de informatori” din timpul Imperiului Otoman, “este izbitor faptul că în vremurile recente este folosită [excesiv] [denunţarea] în cazul oricărei probleme”.

“Insultarea preşedintelui” este o infracţiune conform articolului 299 din Codul Penal al Turciei, adoptat în 1926. Dacă sunt găsiţi vinovaţi, infractorii ar putea primi o sentinţă de până la 4 ani de închisoare şi o sentinţă mai mare când insulta este publică.

Organizaţia pentru drepturile omului Human Rights Watch (HRW) a criticat această practică.

În octombrie 2018, Benjamin Ward, director intermediar al HRW pentru Europa şi Asia Centrală, a declarat: “Instanţele turceşti au condamnat mii de oameni în ultimii 4 ani pentru simplul fapt că au spus ceva împotriva preşedintelui. Guvernul ar trebui să pună capăt acestei ridiculizări a drepturilor omului şi ar trebui să respecte dreptul cetăţenilor turci la libera exprimare”.

Nu este pentru prima dată când HRW a cerut guvernului Erdogan să nu mai judece oameni pentru insultarea preşedintelui. Într-un articol publicat în 2015 pe această temă, HRW a scris:

“Oficiali din guvernul turc susţin, de regulă, că de fapt, cuvintele insultătoare nu fac parte din libertatea de exprimare. Organizaţii precum Consiliul Europei, Comisia Europeană, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi grupuri pentru drepturile omului în Turcia şi pe plan internaţional au criticat în repetate rânduri această poziţie şi restricţionarea regulată de către Turcia a libertăţii de exprimare. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a anunţat în repetate rânduri decizii privind Turcia, descoperind încălcări ale libertăţii de exprimare, care este protejată de Articolul 10 al Convenţiei Europene.

De la sfârşitul anului 2014, autorităţile [turce] au urmărit o serie de astfel de cazuri cu permisiunea ministrului Justiţiei, inclusiv împotriva copiilor, şi în unele cazuri au fost impuse perioade scurte de detenţie înaintea începerii proceselor. Unele cazuri au implicat declaraţii verbale, altele au fost pentru critici exprimate pe reţelele sociale. Dar în niciunul dintre cazuri, acuzaţii nu au folosit violenţa şi nu au incitat la folosirea ei”.

Este o ironie faptul că “insultarea preşedintelui” în Turcia este una dintre puţinele probleme în care nu există niciun fel de discriminare guvernamentală de-a lungul liniilor socio-economice, de gen sau etnice. Într-adevărat, oameni din toate straturile sociale au fost supuşi investigaţiilor sau judecaţi pentru această presupusă infracţiune, inclusiv liceeni. De exemplu, doi adolescenţi au fost reţinuţi pentru scurt timp şi aduşi în faţa instanţei în 2015 după ce “l-au insultat pe preşedinte” în discursurile şi sloganele lor în cadrul unui eveniment în Konya.

Liderul principalului partid din opoziţie (CHP) în Parlamentul Turciei, directorul general al băncii HSBC Turkey, un prezentator al serviciului Fox News din Turcia, doi actori celebri, un fost judecător şi un cetăţean în vârstă de 78 de ani, au fost toţi investigaţi, judecaţi, amendaţi sau trimişi la închisoare pentru “insultarea lui Erdogan”.

Alte persoane care au fost sancţionate pentru această “infracţiune” sunt fostul co-preşedinte al Partidului Democrat al Poporului din opoziţie (HDP), care a primit o sentinţă de 18 luni de închisoare; un alt membru al HDP a fost exclus din parlament în 2018 şi Ahmet Sever, purtător de cuvânt al fostului preşedinte turc Abdullah Gül, care a scris o carte în care a susţinut: “Înfruntăm un guvern sau, mai precis, un bărbat, care consideră cărţile mai periculoase decât bombele”.

Utilizarea de către Erdogan a articolului 299 ca tactică de intimidare ar putea fi foarte eficientă: dacă oficiali proeminenţi precum Sever ajung în instanţă pentru că au îndrăznit să critice guvernul, atunci ce şanse au cetăţenii de rând să îşi protejeze dreptul la liberă exprimare? Totuşi, dacă Erdogan consideră că reducerea la tăcere a poporului său este o modalitate prin care îşi poate menţine puterea aproape absolută, s-ar putea ca el să nu ia în considerare faptul că un număr tot mai mare de turci sunt frustraţi şi furioşi.

Între timp, pe măsură ce Erdogan continuă să închidă pe oricine se opune guvernării sale, liderul turc este implicat într-un joc dublu cu Occidentul, ca parte a eforturilor de câteva decenii ale Turciei de a deveni membră a Uniunii Europene. S-ar putea ca acel plan să fie motivul pentru care ministrul Justiţiei a anunţat în decembrie 2018 că ar fi dispus să implementeze o nouă strategie pentru reforma judiciară. UE nu ar trebui, potrivit Gatestone Institute, să cadă victimă acestui complot transparent şi, în schimb, ar trebui să ceară guvernului turc să nu mai judece oameni nevinovaţi – inclusiv pe cei a căror singură “crimă” este criticarea lui Erdogan.