Top: Cele mai ”costisitoare” 10 decizii ale CEDO în privinţa Moldovei
(www.gov.ro)
Republica Moldova continuă să piardă dosare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), iar pentru aceasta plătesc cetăţenii. De multe ori, sumele achitate sunt pur si simplu astronomice. Pornind de la această constatare, tribuna.md a realizat un clasament al celor mai „costisitoare” decizii ale CEDO în cazul Moldovei, pe care îl prezentăm mai jos:
1) UNISTAR VENTURES GMBH – 6.712.855 euro
Pe data de 9 decembrie 2008, CEDO a pronunţat decizia în cazul UNISTAR VENTURES GMBH contra Moldovei. Instanţa a constatat violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – neexecutarea, timp de aproximativ 6 ani şi 4 luni, a unei hotărâri judecătoreşti privind plata compensaţiilor în favoarea companiei reclamante, în urma rezilierii contractului de constituire a companiei AIR Moldova SRL, în care reclamantul deţinea 49% de acţiuni. Guvernul a fost obligat să achite acestei companii suma de 6.712.855 euro.
2) OFERTA PLUS SRL – 2.535.000 euro
Pe data de 19 decembrie 2006 CEDO a dat câştig de cauză pentru OFERTA PLUS SRL în dosarul intentat Guvernului. Curtea a constatat violarea art.6 § 1 al Convenţiei (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – neexecutarea timp de cel puţin 38 de luni a unei hotărâri judecătoreşti privind plata a 20 mil. lei de către Ministerul Finanţelor şi casarea prin revizuire a hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamantului de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie printr-o decizie „abuzivă” după ce Guvernul a aflat că cererea cu privire la neexecutarea hotărârii a fost depusă la CEDO; violarea art. 34 al Convenţiei (dreptul de a depune o cerere la CEDO) – intentarea unui dosar penal împotriva directorului reclamantului pentru a-l descuraja să-şi menţină cererea la CEDO; violarea art. 34 – refuzul de a permite avocatului reclamantului la CEDO de a avea întrevederi în incinta Izolatorului de Detenţie Provizorie al CCCEC cu directorul reclamantului fără a fi despărţiţi de peretele din sticlă. CEDO a obligat Guvernul să achite o despăgubire de 2.535.000 euro.
3) DACIA SRL - 921.625 euro
Decizia în acest dosar a fost pronunţată pe data de 18 martie 2008. CEDO a constatat violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – anularea privatizării hotelului „Dacia” efectuată de către reclamant, în urma căreia reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa asupra hotelului şi a terenului aferent, fără a-i fi acordate compensaţii; violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (securitatea raporturilor juridice) – împuternicirea autorităţilor de stat să pretindă restituirea proprietăţii de stat fără limită în timp. Suma prejudiciului pe care Moldova a fost obligată să-l achite a fost de 921 625 euro.
4) BIMER S.A. – 520.000 euro
Pe data de 10 iulie 2007 CEDO şi-a dat verdictul în dosarul intentat Guvernului Moldovei la solicitarea BIMER S.A. Instanţa a constatat violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – interdicţia nelegitimă impusă reclamantului de către Departamentul Vamal de a valorifica două licenţe privind comercializarea bunurilor într-un magazin şi bar duty-free. Moldova a fost obligată să achite acestei firme 520 mii euro.
5) Baroul Partener-A – 328.000 euro
Pe data de 19 octombrie 2010 CEDO a stabilit că Guvernul Republicii Moldova se face vinovat de încălcarea drepturilor Baroului Partener-A. CEDO a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (securitatea raporturilor juridice) – împuternicirea autorităţilor de stat să pretindă restituirea proprietăţii de stat fără limită în timp; violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – lipsirea de proprietate în urma anulării privatizării din motive neimputabile reclamantului. Suma prejudiciului stabilită de instanţă a fost de 328 mii euro.
6) IPTEH S.A. – 319.932 euro
La data de 29 iunie 2010, CEDO a dat verdictul în cazul IPTEH S.A. Instanţa a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (securitatea raporturilor juridice) – împuternicirea autorităţilor de stat să pretindă restituirea proprietăţii de stat fără limită în timp; violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – lipsirea de proprietate în urma anulării privatizării din motive neimputabile reclamanţilor. Suma totală a despăgubirilor stabilită de instanţă a fost de 319.932 euro.
7) BANCA VIAS – 301.095 euro
Pe data de 6 noiembrie 2007 CEDO a stabilit că Guvernul Moldovei se face vinovat în dosarul BANCA VIAS. CEDO a constatat violarea art. 6 § 1 al Convenţiei (termen rezonabil) şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti privind plata a 3.383.991 lei de către o companie care a fost lichidată printr-o hotărâre judecătorească, din cauza că printr-o altă hotărâre judecătorească toate bunurile debitorului au fost luate de stat. Prejudiciul pe care Moldova a fost obligată să-l achite a fost de 301.095 euro.
MEGADAT.COM SRL– 260.000 euro
Pe data de 8 aprilie 2008 CEDO a pronunţat hotărârea în cazul MEGADAT.COM SRL contra Moldovei. Instanţa a stabilit violarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – invalidarea licenţelor companiei reclamante, care era cel mai mare prestator de servicii Internet din Moldova, în urma căreia compania a fost nevoită să-şi vândă bunurile şi să-şi înceteze activitatea. Prejudiciul pe care Moldova a fost obligată să-l achite companiei a fost de 260.000 euro.
9) Ilaşcu şi alţii contra Moldovei – 190.000 euro
Pe data de 8 iulie 2004 CEDO a dat verdictul în cazul Ilaşcu şi alţii contra Moldovei. Instanţa a stabilit violarea art. 3 al Convenţiei (interzicerea torturii) – tratamentul şi condiţiile de detenţie a reclamanţilor în închisorile din autoproclamata republică moldovenească nistreană, unde au fost deţinuţi timp de peste 12 ani; violarea art. 5 al Convenţiei (dreptul la libertate şi siguranţă) – lipsirea de libertate a reclamanţilor timp de mai mult de 38 de luni a fost „contrară legii”; violarea art. 34 al Convenţiei (dreptul de a depune o cerere la CEDO) de către Republica Moldova – declaraţia lui V. Voronin, potrivit căreia dl. Ilaşcu este vinovat de continuitatea detenţiei celorlalţi reclamanţi, deoarece nu a retras cererea de la CEDO; violarea art. 34 (dreptul de a depune o cerere la CEDO) al Convenţiei de către Rusia – exercitarea presiunilor asupra Republicii Moldova prin căi diplomatice, pentru ca Republica Moldova să-şi retracteze poziţia exprimată în dosar, care era în defavoarea Federaţiei Ruse. În rezultat, s-a stabilit că Guvernul Moldovei trebuie să le achite la trei membri ai grupului Ilaşcu – Andrei Ivanţoc, Tudor Petrov-Popa şi Alexandru Leşco câte 60 mii euro fiecare. Încă câte 3 mii euro fiecare reclamanţii au primit în baza art. 34 din Convenţie şi 7 mii euro pentru acoperirea cheltuielilor suportate. Fiecare dintre ei a primit de la Federaţia Rusă câte 120 mii euro, iar Ilie Ilaşcu – 180 mii euro. În baza art. 34 fiecare reclamant a mai primit câte 7 mii euro, iar valoarea cheltuielilor suportate, care le-a fost achitată de Rusia, a constituit 14 mii euro.
10) NISTAS GMBH – 64.997 euro
Pe data de 12 decembrie 2006 CEDO a dat verdictul în cazul NISTAS GMBH contra Moldovei. Instanţa a stabilit violarea art.6 § 1 al Convenţiei (securitatea raporturilor juridice) şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (protecţia proprietăţii) – admiterea a doua recursuri în anulare prin care au fost micşorate creanţele reclamantului în temeiul a doua hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a fost obligat să plătească taxa de stat. Moldova a fost obligată să-i achite reclamantului un prejudiciu total de 64 997 euro.
