Tinerii italieni întâmpină dificultăţi majore în a-şi găsi un loc de muncă

Atunci când Parlamentul Italiei a dezbătut o lege privind reforma muncii, în această primăvară, bătăliile cele mai intense s-au dat privind modul de a proteja lucrătorii mai în vârstă aflaţi în apropierea pensionării. S-a discutat însă puţin despre cei 600.000 de tineri şomeri ai ţării, relevă Financial Times (FT) în ediţia de luni.

La 36%, rata şomajului în rândul tinerilor din Italia este de peste trei ori nivelul general. La fel ca în Spania şi Grecia, unde ratele şomajului în rândul tinerilor sunt şi mai mari, sunt larg răspândite temerile că o generaţie ar putea fi uitată. Criticii spun că reformele recente în domeniul forţei de muncă din Italia au practici întărite care penalizează lucrătorii tineri.

'Am putea pierde pentru totdeauna aceşti oameni dacă ei nu reuşesc să intre pe piaţa forţei de muncă atunci când sunt tineri şi în consecinţă nu dezvoltă aptitudini vandabile pe piaţă', a afirmat Gustavo Piga, profesor de economie la Universitatea Tor Vergata din Roma. 'În plus faţă de drama umană, Italia va pierde miliarde de euro din PIB dacă o mare parte a populaţiei nu devine niciodată parte a forţei de muncă', a avertizat el.

Pentru a aborda problema, administraţia tehnocrată a premierului Mario Monti modernizează sistemul uceniciei, în speranţa că acesta ar putea deveni în mai mare măsură similar cu cel al Germaniei, adesea menţionat ca factor major în spatele ratei scăzute a şomajului tinerilor în această ţară.

Neglijarea sistemului de ucenicie existent a permis angajatorilor să profite de un beneficiu fiscal în timp ce nu îi învaţă pe tineri o profesie sau nu-i pun pe făgaşul contractelor permanente, acuză criticii. Programul restructurat va necesita controale la faţa locului pentru angajatori, care vor trebui să convertească cel puţin 30% din ucenicie în locuri de muncă permanente pentru a profita de pauza de impozitare.

În contextul eşecului în impulsionarea reformei forţei de muncă, criticii guvernului îl acuză că a ratat oportunitatea de a aborda unele dintre problemele structurale majore care fac dificil pentru tinerii din Italia să-şi asigure un loc în forţa de muncă a ţării.

Legea privind reforma muncii, care a trecut prin Parlament la sfârşitul lunii iunie, a creat stimulente pentru ca companiile să angajeze lucrători şi a făcut mai uşoară concedierea lucrătorilor, dispoziţii cerute de Monti şi ministrul muncii, Elsa Fornero. Este păstrată totodată protecţia pentru lucrătorii cu contracte peremanente, fapt care a făcut ca mulţi angajatori să fie reticenţi să angajeze lucrători doar cu contracte pe termen scurt ce rareori duc la ocuparea forţei de muncă pe termen lung.

''Sistemul penalizează tinerii iar noua reformă a forţei de muncă nu a făcut nimic pentru a combate acest lucru', spune Tito Boeri, economist şi profesor la Universitatea Bocconi din Milano, care a fost deschis cu privire la ceea ce el apreciază a fi un răspuns limitat al guvernului la şomajul în rândul tinerilor.

Una dintre principalele probleme legate de legislaţia muncii, spune Boeri, este faptul că lucrătorii nou angajaţi cu contract permanent obţin imediat aceeaşi protecţie ca cineva care a lucrat într-o companie timp de 30 de ani. Acest lucru descurajează companiile de la a angaja şi îi face pe lucrătorii tineri să aibă un viitor în care să treacă la nesfârşit de la un loc de muncă la altul. În cele din urma, rezultatul va fi o producţie mai mică pentru Italia.

Pentru a aborda problema contractelor pe termen scurt, Boeri a pledat pentru introducerea unui contract unic pentru noii angajaţi, indiferent de vârstă. Angajaţii ale căror locuri de muncă au fost reduse în primii trei ani ar trebui să primească plăţi compensatorii, dar odată trecut al treilea an, lucrătorul va beneficia de aceeaşi protecţie ca toţi ceilalţi angajaţi cu contracte permanente. Boeri crede că planul va putea determina companiile să investească în formare şi acest lucru nu va costa nimic statul.

Alţi economişti spun că amploarea problemei necesită un program public major. Printre aceştia se numără şi Gustavo Piga, care vrea să ajute tinerii să obţină primul lor loc de muncă printr-un program naţional de muncă pentru tineret, care ar costa statul 16 miliarde de euro pe an şi va angaja 1 milion de tineri cu contracte pe doi ani, nereînnoibile, plătind 1.000 de euro pe lună. Ei vor lucra în spitale, muzee, agenţii de protecţie civilă şi în administraţia publică într-un fel de serviciu public plătit. După perioada de doi ani, tinerii vor fi mai bine poziţionaţi pentru a continua integrarea în piaţa forţei de muncă. Planul ar putea fi finanţat prin reducerea risipei guvernamentale, spune Piga.

Boeri pune la îndoială ideea unui plan care necesită cheltuieli guvernamentale. Toată lumea este însă de acord că Monti nu îşi poate permite să ignore această problemă. 'Nu ştiu cât de mare ar trebui să fie şomajul în rândul tinerilor pentru a scoate oamenii în stradă să protesteze', spune Boeri, precizând: ''Ne apropiem de această situaţie''.