Terapia cu gena nanotech ucide cancerul ovarian la soareci
Mici particule sintetice ce contin o cantitate de toxina au avut aceleasi efecte ca si chimioterapia in uciderea celuleor cancerigene la soareci, fara efecte negative, au afirmat cercetatorii americani joi.
Acestia sustin ca tratamentul, care se bazeaza pe folosirea nanotehnologiei pentru a infuza material genetic in celule, ar putea fi pregatit pentru teste clinice la oameni in doar un an.
"Ceea ce am facut noi a fost sa introducem ADN care practic le comanda celulelor sa moara. Insa este eficient doar in cazul cancerului ovarian," a declarat Dan Anderson de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, care a lucrat la studiul publicat in jurnalul Cercetari asupra Cancerului.
Daca va functiona, tehnologia ofera promisiunea unui nou tratament pentru cancerul ovarian, care ucide 15.000 de femei in Statele Unite in fiecare an.
Studiul subliniaza potentialul nanotehnologiei - crearea si manipulaea unor mici particule sintetice -- ca pe o metoda non-virala de a introduce ADN in celule.
"Oamenii au avut succese interesante cu virusurile, insa virusurile au fost incarcate cu anumite probleme de siguranta," a spus Anderson intr-un inteviu telefonic.
Solutia echipei sale a fost sa creeze un "virus artificial" - un polimer biodegradabil care poate intra in interiorul celulei si care poate fi absorbit de corp, in aproximativ aceeasi maniera in care functioneaza cusaturile biodegradabile.
"Credem ca are o multime de avantaje - mai ales, siguranta," a afirmat Anderson, care a lucrat cu o echipa la Institutul Lankenau din Pennsylvania. "In acest caz, noi aratam ca au potential ca tratament pentru cancerul ovarian."
Echipa a testat diferiti compusi pana au gasit un polimer biodegradabil care sa reprezinte mijlocul de transport potrivit.
Pentru a forma nanoparticula, polimerii sunt amestecati cu o gena care produce o forma modificata a toxinei difterice, care este daunatoare doar celulelor de cancer ovarian.
"Aceste particule sunt create sa fie mancare de catre celule si ADN-ul se poate elibera in nucleu, acela fiind locul in care trebuie sa lucreze," a spus Anderson.
Cand au injectat tratamentul in cavitatea abdominala a animalelor cu cancer ovarian, a lucrat la fel, sau chiar mai bine decat traditionala combinatie de medicamente de chimioterapie, de cisplatin si pacliraxel, care pot dauna ADN-ului si pot avea o serie de efecte secundare.
"Am descporit ca aceste lucruri sunt cel putin la fel de eficace, insa mult mai sigure," a aratat Anderson.
Echipa sa va face mai multe teste, in timp ce cauta partenerul perfect pentru a incepe studiul tratamentului la oameni.
Anderson a afirmat ca studiul asupra cancerului ovarian este doar o demonstratie a potentialelor utilizari ale nanoparticulelor in terapia cu gene non-virale. Echipa planuieste sa studieze genele toxinelor livrate de nanoparticule in cazul cancerului pe creier, plamani sau ficat.
Laboratorul a facut echipa si cu firma biotech Alnylam Pharmaceuticals Inc in scopul de a studia folosirea nanoparticulelor pentru a efectua tratamente in nou descoperitul teren al terapiei genetice cunoscuta sub denumirea de interferenta ARN, care poate inceta sau stagna activitatea genelor.
Si MIT lucreaza asupra nanoparticulelor, ca o alternativa mai sigura la virusuri in crearea de noi celule precum embrionii, denumite celule stem pluripotente induse, sau celule iPS, spune Anderson.
