Summiturile UE şi al zonei euro - un succes notabil al lui Herman van Rompuy

Principalul eveniment al săptămânii trecute a devenit, în mod surprinzător, summitul Uniunii Europene, al cărui efect asupra pieţelor globale a fost asemeni unui dopaj: pe fondul veştilor de la Bruxelles, euro s-a întărit faţă de dolar cu peste 2%, petrolul marca Brent - cu 7%, iar principalele burse au demonstrat o creştere între 3,5 şi 5% într-o zi. Motivul euforiei este explicabil: liderii UE au recunoscut în sfârşit evidenţele: criza are un caracter administrativ, iar ieşirea din ea constă în aprofundarea integrării.

Pentru a ajunge la această concluzie a fost nevoie de 19 reuniuni la nivel înalt, în decurs de aproape 3 ani, de cvasi-falimentul Greciei şi de apropierea de colaps a sistemelor bancare ale Spaniei, Italiei şi Ciprului, subliniază analista rusă Ekaterina Kuzneţova, director de programe europene din cadrul Centrului de studii al societăţii postindustriale, autoarea unui comentariu publicat în cotidianul Nezavisimaia Gazeta.

Summitul s-a dovedit atât de bogat în decizii, încât documentul final, adoptat la sfârşitul lui, a ocupat nu mai puţin de 15 pagini, în locul celor câteva pe cât se întindea în mod obişnuit. Cu toate acestea, potrivit expertei ruse, euforia de pe pieţe a fost determinată de un alt document: declaraţia summitului eurozonei, potrivit căreia Banca Centrală Europeană (BCE) va înfiinţa un organism de supraveghere comun, mijloacele 'fondurilor de salvare' europene vor fi oferite direct băncilor cu probleme, ocolind guvernele naţionale împovărate de datorii, investitorii financiari privaţi vor avea aceleaşi drepturi ca şi 'creditorii privilegiaţi', iar mijloacele 'fondurilor de salvare' vor putea fi utilizate pentru a cumpăra obligaţiuni de stat din ţările zonei euro, atât în cadrul unor licitaţii iniţiale, cât şi de pe pieţele secundare.

Însă, cel mai important lucru este acela că falimentul ţărilor problematice din zona euro a fost din nou prevenit, prin semnarea unui acord privind măsurile pe termen scurt de sprijin financiar acordat Greciei, Spaniei şi Ciprului.

Principalul arhitect 'din spatele culiselor' al acestei victorii este, în opinia Ekaterinei Kuzneţova, preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, care a demonstrat că nu este câtuşi de puţin acea 'cârpă udă de şters pe jos', cum era el caracterizat de răuvoitori. Însă, în ajunul summiturilor, acest maestru al jocului administrativ a ţinut un discurs în care a prezentat modul în care vede el viitorul uniunii economice şi monetare, inserând în acesta măsuri din start 'neaprobabile', cum sunt dreptul UE de a stabili limitele superioare ale cheltuielilor bugetare naţionale, reglementarea nivelului datoriei de stat sau întărirea coordonării în domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă şi a impozitării. Dintre paşii propuşi de Rompuy doar unul - cel privind stabilirea unui cadru financiar integrat - a fost sprijinit de toţi, însă acest lucru s-a dovedit suficient pentru a întoarce pieţele şi a le inspira optimism investitorilor.

Este evident că recentul summit a devenit primul mare succes al lui Herman van Rompuy, care pentru prima dată în ultimii doi ani şi jumătate şi-a autodepăşit condiţia şi i-a conferit autoritate instituţiei însăşi a Preşedinţiei: el nu doar o formulat o viziune destul de curajoasă privind viitorul integrării, ci a şi desconsiderat importanţa consensului, înaintând planul său pentru dezbatere către parteneri care nu sunt deschişi spre o integrare profundă necondiţionată.

Semnificativ este şi faptul că, în lupta pentru viitorul UE, Rompuy a făcut front comun cu şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, asigurându-şi sprijinul premierului italian Mario Monti şi al noului preşedinte francez Francois Hollande, care au devenit iniţiatorii Pactului de creştere, strâns legat de raportul lui Rompuy 'Către o adevărată uniune economică şi monetară'. Această alianţă mult promiţătoare şi-a demonstrat de la bun început eficienţa, arătând că tehnocraţii uniţi pot doborî opoziţia din partea cancelarului federal german Angela Merkel, care a cedat toate jaloanele apărării, poate cu excepţia celui al eurobondurilor.

La fel de important este şi faptul că măsurile adoptate constituie doar o parte din acel program complex care va duce, cel mai probabil, la o nouă reformă a acordurilor şi, cu o probabilitate şi mai mare, va limita suveranitatea statelor membre ale UE. Potrivit expertei ruse, documentul lui van Rompuy a pus bazele unei cotituri politice extrem de strânse, ale cărei urmări vor deveni clare în octombrie, când la summitul UE va fi prezentată o variantă perfectată şi pusă de acord a 'foii de parcurs' în vederea construirii unei adevărate uniuni economice şi monetare. În contextul capitulării cancelarului german, această perspectivă l-a speriat destul de tare pe premierul britanic David Cameron, care a declarat la finalul summitului că nu exclude posibilitatea desfăşurării unui referendum în Marea Britanie, în scopul 'stabilirii corecte a relaţiilor cu Europa'.

Însă, în spatele răsunătoarelor decizii privind ajutorul financiar de urgenţă şi întărirea eforturilor BCE au rămas practic neobservate astfel de iniţiative cheie precum acordul privind patentul european şi sistemul unitar de patentare europeană, pe marginea cărora s-au desfăşurat negocieri timp de peste 30 de ani, finalizarea creării unei pieţe europene comune în 2014 şi alocarea unor sume considerabile, în valoare de până la 1% din Produsul Intern Brut (PIB) al UE, pentru proiectele în domeniul transportului, energeticii şi marii infrastructuri. Aceasta înseamnă că europenii intenţionează în mod serios să revigoreze economia europeană asemeni modului în care au făcut-o americanii în anii Marii Depresii economice.

După aproape trei ani de indecizie şi de amânări, liderii europeni au făcut pentru prima dată un pas important în direcţia scoaterii ţărilor lor din criza economică. Este adevărat că pentru aceasta ei au fost nevoiţi să schimbe aproape jumătate dintre guverne, iar birocraţii europeni - să iasă din somnul letargic în care erau cufundaţi în ultimii ani, conchide autoarea articolului din cotidianul rus.