Suedia şi Norvegia întăresc regulile privind acordarea de azil
alte articole
Suedia a declarat marţi că va introduce controale de frontieră şi reguli pentru azil mai stricte, în condiţiile în care se aşteaptă ca aproximativ 190.000 de solicitanţi de azil să ajungă la graniţă în acest an.
Vecina Norvegia a făcut marţi aceeaşi mişcare pentru a-şi consolida frontierele.
Premierul norvegian Erna Solberg a declarat: “Suedezii îşi întăresc frontierele, aşadar este important ca şi noi să le controlăm pe ale noastre.”
“Este atât o măsură de securitate cât şi o modalitate de a controla numărul de oameni care ajung cu feriboturile”, a adăugat ea, conform Deutsche Welle.
Premierul suedez Stefan Lofven a declarat reporterilor: “Mă doare să spun că suedezii nu mai pot primi solicitanţi de azil la acelaşi nivel ridicat. Suedia are nevoie de ceva spaţiu ca să respire.”
El a adăugat: “Este un lucru care nu poate fi susţinut. Acum, ca să vorbesc direct, un număr tot mai mare de oameni vor trebui să caute azil şi să obţină protecţie în alte ţări europene.”
Reguli noi
Guvernul suedez de stânga a introdus câteva măsuri noi pentru a reduce numărul de solicitanţi de azil, inclusiv reactivarea controalelor de frontieră în luna noiembrie.
Totuşi, acele măsuri au fost văzute ca fiind ineficiente, în condiţiile în care Suedia va primi cel mai mare număr de sosiri de imigranţi pe cap de locuitor în UE.
Noile măsuri ale guvernului suedez includ permise de reşedinţă temporară. Înainte de aplicarea noilor măsuri, toţi cei care au primit azil au obţinut un permis de reşedinţă permanentă.
De asemenea, vor fi introduse reguli mai stricte în privinţa reunificării familiilor, controale medicale pentru a determina vârsta tinerilor care solicită azil şi verificarea identităţilor în transportul public.
Lofven a declarat că noile reguli vor fi menţinute timp de trei ani.
Premierul suedez a mai adăugat că Uniunea Europeană are nevoie de un sistem permanent care să distribuie în mod egal solicitanţii de azil între cei 28 de membri ai blocului european – un lucru asupra căruia nu au căzut de acord unele dintre statele membre.
