Sudanul de Sud şi Sudanul au intrat într-un impas în jocul politic fără sfârşit

De mai bine de un an şi jumătate, de când Sudanul de Sud s-a separat de Sudan, preşedinţii Omar Hassan Ahmad al-Bashir şi Salva Kiir Mayardit nu au reuşit să găsească un numitor comun.

Dezacordurile privind împărţirea veniturilor din petrol, demarcarea frontierei, soarta regiunii disputate Abyei şi luptele în curs de desfăşurare din statele Kordofan şi Blue Nile, persistă fără nici o perspectivă de rezolvare.

"Principala problema este în Khartoum", a declarat Nico Plooijer, director al Programului Africa al IKV Pax Christi, o organizaţie de menţinere a păcii cu sediul în Olanda. Regimul preşedintelui al-Bashir din capitala sudaneză Khartoum întârzie orice paşi spre soluţionare, în speranţa că Sudanul de Sud va cădea, a explicat Plooijer. "Khartoumul nu vrea să găsească o soluţie."

În septembrie anul trecut, în capitala etiopiană Addis Abeba, în timpul unui summit sub auspiciile Grupului la nivel înalt de punere în aplicare a Uniunii Africane (AUHIP) şi guvernului din Etiopia, cele două ţări vecine au semnat nouă acorduri. Acordurile se refereau la petrol şi aspecte economice şi includeau mecanisme de soluţionare paşnică a litigiilor.

Cu toate acestea, de atunci nu a fost pus în aplicare niciunul dintre acorduri.

"Ei continuă să adauge criterii şi alte lucruri la nişte acorduri ce au fost deja convenite", a spus Plooijer.

Plooijer, care călătoreşte regulat în Juba, capitala Sudanului de Sud, susţine că prin astfel de acţiuni Khartoumul încercă să distrugă Sudul.

"Ei cred că dacă nu pot distruge [Sudanul de Sud] în mod direct, îl pot distruge în mod indirect. Ei vor să arate că sudiştii nu se pot auto-guverna şi că cel mai bine ar fi să se unească din nou cu Khartoumul."

Potrivit unui expert de menţinere a păcii, Khartoum vrea ca Sudul să rămână fragil, deoarece dacă Sudanul de Sud se prăbuşeşte el nu va mai fi o ameninţare la adresa puterii Nordului.

Khartoumul blochează fluxul de petrol încercând să afecteze Sudanul de Sud. Sudanul de Sud are petrol, în timp ce Sudanul are doar conducte.

Deşi blocarea petrolului afectează atât economia Sudanului cât şi a Sudanului de Sud, Khartoumul se pare că aparent are unele rezerve pentru a-şi menţine economia pe linia de plutire şi speră că mai multe daune se vor produce la sud de graniţă.

"Acest lucru s-ar putea să nu fie complet raţional", a spus Plooijer. "Ei pot ajunge la un acord şi pot [menţine] fluxul petrolului, dar se pare că ei calculează lucrurile în mod diferit. Se pare că [Khartoumul are] îşi permite să irosească bani în aşa fel încât să îşi menţină fluxul monetar care susţine sistemul de securitate. Ei conduc ţara prin securitate, atâta timp cât pot plăti acest sector, ei vor rămâne pe linia de plutire."

Potrivit unui articol din Sudan Tribune, conducerea Congresului Naţional al Partidului (CNP) a decis să nu pună în aplicare cele nouă acorduri pentru că partidul le-a considerat "în detrimentul supravieţuirii lor."

Unii lideri CNP anticipează că guvernul din Juba va cădea în termen de şase luni. Sudanul de Sud primeşte 75 la sută din veniturile din petrol, în timp ce Sudanul primeşte restul de 25 la sută, a raportat Sudan Tribune. Stoparea fluxului de petrol va avea un impact foarte mare asupra Sudului.

Cu toate acestea, cu circa un an în urmă, Juba şi-a oprit producţia de petrol după ce a acuzat Khartoumul de furt, în ciuda faptului că petrolul reprezintă aproape 100 la sută din venitul naţional sud-sudanez.

Iar ranchiuna personală pare să joace un rol important în impasul dintre Khartoum şi Juba.

"Este un lucru bine cunoscut că cei doi preşedinţi se urăsc de moarte", a declarat un autor şi membru al diasporei sud-sudaneze, care a dorit să rămână anonim.

Potrivit sursei, există trei motive principale pentru acest impas: În primul rând, fiecare parte are probleme legate de guvernare, se confruntă cu o recesiune economică gravă şi trebuie să câştige capital politic prin obţinerea controlului asupra zonelor de graniţă disputate.

În al doilea rând, fiecare parte a cheltuit resurse masive pentru formarea de alianţe cu grupuri care sunt antagonice guvernului adversar. Pentru ambele părţi este dificil să facă compromisuri cu privire la anumite aspecte controversate, de teamă că acestea vor duce la întreruperea unor legături strategice cu aliaţi-cheie.

În al treilea rând, părţile cred că există fisuri grave în regimul din cealaltă ţară, sperând să le poată exploata pentru a cuceri partea cealaltă şi, eventual, a recâştiga controlul asupra întregului Sudan post-colonial.

"Al-Bashir crede că Sudanul de Sud se află în spatele mişcării ce încearcă să răstoarne guvernul său", a scris sursa.

"Pentru a obţine sprijinul supuşilor săi, el promovează sentimente pan-arabe, întotdeauna insinuând că grupurile etnice arabe sunt vizate de mişcarea non-arabă. Un astfel de prejudiciu creşte animozitatea existentă şi pune în pericol orice gesturi de construire a păcii." Majoritatea aliaţilor lui al-Bashir sunt islamişti.

Pe de altă parte, Sudul şi-a arătat disponibilitatea de a pune în aplicare acordurile cu Nordul. Potrivit Luka Biong Deng, un asociat sud-sudanez de la Harvard Kennedy School, preşedintele sud-sudanez Mayardit este dispus să încheie un acord.

"El nu este un politician foarte complicat; el este simplu şi direct", a declarat Deng într-un interviu telefonic.

"Dar eu cred că el a fost dezamăgit de prea multe ori de Khartoum, şi a ajuns la concluzia că Bashir insistă să-l răstoarne. Iar acest lucru nu va oferi o baza pentru niciun fel de acord între Nord şi Sud. "

Analiştii avertizează că dacă Sudanul şi Sudanul de Sud nu lucrează pentru obţinerea unor interese economice comune, acest lucru va duce cu siguranţă la relaţii din ce în ce mai ostile.

"Dacă nu vor avea interese şi perspective comune, atunci ei vor deveni duşmani", a declarat John Akec, vice-cancelar la Universitatea Nothern Bahr el Ghazal din Sudanul de Sud.

Akec avertizează că dacă Khartoumul nu pune în aplicare acordul petrolier, Sudanul de Sud nu va avea nici un interes în menţinerea unor relaţii bune cu Nordul şi va acţiona după bunul plac.

"Dacă sunteţi interesat de ceva, atunci vă este frică să faceţi lucruri rele, dar dacă nu sunteţi interesat, atunci veţi îndrăzni să faceţi orice, oricând", a adăugat Akec.

Până în prezent, ceea ce se poate observa este o strategie de confruntare. Akec prezice că Sudanul va face tot posibilul pentru a zdruncina guvernul de la Juba, iar Juba va reacţiona puternic.

"Dacă acordul de cooperare se prăbuşeşte, următorul pas va fi conflictul. Acesta este scenariul cel mai probabil în acest moment", a susţinut Akec.

În conformitate cu Akec, singura cale de urmat pentru Sud este să înceteze să mai depindă de Nord pentru a transporta petrolul – ţara nu ar trebui să aştepte ca guvernul de la Khartoum să cadă, ci ar trebui să găsească o strategie diferită pentru a deveni autonomă.

"Nu poţi doar să aştepţi. Nu poţi lega economia de speranţa că guvernul unei alte ţări va cădea", a spus Akec. "Trebuie să deţii controlul asupra propriului destin. Posibilitatea de a schimba ţara este în mâinile sud-sudanezilor şi nu în cele ale Nordului."