Sistemul de justiţie din Sudanul de Sud este cercetat atent

Naţiunea nou formată Sudanul de Sud, care şi-a câştigat independenţa în iulie 2011, se află în centrul unei dezbateri internaţionale privind pedeapsa cu moartea.

În decembrie, Sudanul de Sud va vota o rezoluţie a Adunării Generale a ONU pentru a pune un moratoriu asupra execuţiilor, un pas spre eliminarea practicii. Din 1976 până în luna martie a acestui an, 141 de naţiuni din întreaga lume au abolit pedeapsa cu moartea. Sudanul de Sud este una din cele 57 de ţări care păstrează practica.

Grupurile pentru drepturile omului au raportat multe cazuri de administrare defectuoasă a justiţiei în ţară. Având un istoric slab în ceea ce priveşte procesele echitabile, acesta este un exemplu al modului în care decese injuste pot apărea în ţările care menţin pedeapsa capitală.

Ambasada Franţei din Sudanul de Sud a îndemnat naţiunea să abolească pedeapsa cu moartea.

"Deşi există un drept constituţional pentru asistenţă juridică finanţată de guvern pentru cazurile în care s-ar putea aplica pedeapsa cu moartea, majoritatea deţinuţilor nu sunt conştienţi de astfel de drepturi, iar sistemele de asistenţă juridică încă trebuie să funcţioneze eficient", se arată în declaraţia ambasadei, potrivit Sudan Tribune.

Obiceiul din multe dintre comunităţile locale dictează că despăgubirea se plăteşte direct familiei victimei - animale sau alte lucruri - potrivit unui raport Human Rights Watch. Cu toate acestea, crimele din răzbunare sunt uneori sancţionate în temeiul dreptului cutumiar ca o compensaţie prin sânge.

Site-ul Death Penalty Worldwide raportează că Sudanul de Sud a executat şapte persoane în anul 2010, cinci persoane după câştigarea independenţei, în 2011, şi două persoane în 2012.

Pentru activiştii pentru drepturile omului, apelul pentru abolirea pedepsei capitale din Sudanul de Sud a devenit strâns legat de reformarea sistemului de justiţie pe ansamblu al noii naţiuni.

"Preşedintele Salva Kiir Mayardit ar trebui să declare imediat un moratoriu asupra execuţiilor oficiale, iar guvernul ar trebui să abordeze urgent deficienţele persistente din sistemul de justiţie din ţară", a afirmat Audrey Gaughran, director al Amnesty International pentru Africa, într-o declaraţie emisă luni.

O problemă fundamentală a sistemului de justiţie este o forţă de poliţie cu prea mulţi angajaţi, slab antrenaţi şi analfabeţi, în conformitate cu concluziile Human Rights Watch (HRW).

Un raport HRW lansat în iunie "'Închisoarea nu este pentru mine - detenţia arbitrară din Sudanul de Sud", a constatat că aproximativ 55.000 de poliţişti sunt în prezent pe statul de plată al Sudanului de Sud. Mulţi dintre ei sunt militari demobilizaţi din Armata de Eliberare a Poporului Sudanez.

Salariile reprezintă până la 95 la sută din bugetul pe 2011 pentru serviciile din penitenciare, lăsând sume mici pentru infrastructură, produse alimentare şi alte necesităţi. Aproximativ 90 la sută din forţa de poliţie este analfabetă, ceea ce face dificil un proces echitabil pentru deţinuţi şi păstrarea documentaţiei corespunzătoare. Instruirea necorespunzătoare înseamnă de multe ori că oamenii care se ocupă de bunăstarea deţinuţilor nu sunt conştienţi de cerinţele în domeniul drepturilor omului.

Condiţiile inumane din penitenciare

Un băiat de 15 ani a fost arestat pentru un furt minor. El a petrecut peste şapte luni în închisoare fără a fi judecat sau fără a primi vreo indicaţie că ar putea avea loc un proces, relatează un raport al Biroul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crime. El este unul dintre mulţi alţi tineri din închisorile sud-sudaneze, care nu mai are acces la educaţie şi familie şi care sunt ţinuţi în celule cu deţinuţi adulţi.

Femeile reprezintă 7 la sută din populaţia închisorii, cu toate acestea ele gătesc pentru întreaga populaţie. Uneori, femeile şi bărbaţii nu sunt separate sau păzite, potrivit HRW.

Salubritatea nu există. Raportul HRW descrie o închisoare din Juba, Sudanul de Sud, în care deţinuţii de sex masculin cu dizabilităţi mintale sunt ţinuţi în acelaşi loc.

"Într-o cameră [din închisoarea din Juba], unii deţinuţi sunt legaţi zi şi noapte pe podea, goi şi murdari de propriile excremente", se arată în raport.

"Nu există nici săpun şi nici detergent în aşa fel încât să poată fi cu adevăr curăţaţi", a spus un deţinut HRW. "Ultima dată când am avut săpun a fost cu şase luni în urmă... Acum ne toarnă doar apă pe podea. "

Deţinuţii din închisoare dorm pe pardoseli de beton, fără pături.

Încarcerarea nu făcea parte din sistemul tradiţional de justiţie din regiune. Datorită creşterii numărului poliţiştilor şi activităţii instanţei, numărul celor din penitenciare a crescut considerabil începând cu anul 2005 - de la aproximativ 1.500 în 2005 la aproximativ 6.000 în 2011. Populaţia din penitenciarele din Juba a crescut de cinci ori din 2005.

Raportul a constatat că 168 dintre deţinuţi erau copii condamnaţi sau acuzaţi de diverse infracţiuni, plus încă 55 de copii care îşi însoţeau mamele. Din moment ce Sudanul de Sud nu are ospicii, persoanele cu dizabilităţi mintale (aproximativ 90 de deţinuţi din total) fac şi ele parte din populaţia închisorii.

Aproximativ 30 la sută dintre deţinuţi erau în arest preventiv, în aşteptarea anchetelor poliţiei sau a proceselor care urmau să fie finalizate. În unele cazuri, acest arest preventiv a continuat timp de luni de zile.

Un sondaj din 2008 din nouă penitenciare majore a prezentat crimele pentru care sunt închişi oamenii: 38 la sută pentru crimă, 35,7 la sută pentru furt, 10,9 la sută pentru datorii şi 8,7 la sută pentru adulter.