Sub presiunea SUA, Maduro cere ajutorul Moscovei şi Beijingului

Într-o scrisoare adresată liderului Rusiei în această lună, preşedintele venezuelean Nicolas Maduro a formulat mai multe cereri, în contextul în care administraţia preşedintelui american Donald Trump viza nave aflate în largul coastelor sud-americane suspectate a fi ale traficanţilor de droguri venezueleni.
Solicitările lui Maduro includeau modernizări ale radarelor defensive, reparaţii ale aeronavelor militare şi, posibil, rachete, potrivit unor documente interne ale guvernului SUA obţinute de The Washington Post.
Guvernul venezuelean, conform documentelor, a contactat şi China şi Iranul, cerând asistenţă militară şi echipamente pentru întărirea apărării ţării. În scrisoarea adresată preşedintelui chinez Xi Jinping, maduro a cerut „extinderea cooperării militare” între cele două ţări pentru a contracara „escaladarea dintre SUA şi Venezuela.”
În scrisoare, liderul socialist de la Caracas a cerut guvernului comunist chinez să accelereze producţia sistemelor de detectare radar, probabil pentru ca Venezuela să-şi poată îmbunătăţi capabilităţile.
Documentele afirmă că ministrul transporturilor, Ramon Celestino Velasquez, a coordonat recent un transport de echipamente militare şi drone din Iran, planificând totodată o vizită în acea ţară. El i-a spus unui oficial iranian că Venezuela are nevoie de „echipamente de detectare pasivă,” „bruiajoare GPS” şi „aproape sigur drone cu o rază de acţiune de 1.000 km”, se arată în documente.
Nu este clar din documente cum au răspuns China şi Iran.
Însă Rusia rămâne principala sursă de sprijin pentru Maduro. Duminică, un avion Ilyushin Il-76 — una dintre aeronavele ruseşti sancţionate în 2023 de Statele Unite pentru participarea la comerţul cu arme şi transportul de mercenari — a aterizat la Caracas, capitala Venezuelei, după un traseu ocolitor peste Africa, pentru a evita spaţiul aerian occidental, potrivit Flightradar24. Kremlinul a refuzat să comenteze scrisoarea.
Cu o zi mai devreme, Moscova ratificase un nou tratat strategic cu Caracas.
Aceste manevre arată cât de mult are Moscova de pierdut dacă liderul venezuelean, aflat în dificultate, ar cădea. Proiecte de anvergură între cele două ţări continuă să fie implementate, inclusiv o fabrică de muniţii Kalashnikov, inaugurată în iulie în statul venezuelean Aragua, la circa 20 de ani după ce fusese promisă. Moscova deţine, de asemenea, drepturi de explorare pentru rezerve potenţiale de gaze naturale şi petrol, în valoare de miliarde de dolari.
Totuşi, în ciuda aparenţelor, observatorii spun că mijloacele şi interesul Moscovei de a-l sprijini pe Maduro ar putea fi mai reduse decât în anii trecuţi. Confruntarea dintre Washington şi Caracas ar putea chiar oferi ruşilor unele avantaje neaşteptate, deoarece distrage atenţia americană de la Europa.
Implicată într-un război în Ucraina şi căutând o cooperare mai strânsă cu alţi parteneri latino-americani, Moscova şi-a redus treptat interesul faţă de Venezuela în ultimii ani, fără a arăta semne de creştere a sprijinului în actuala criză.
„Faptul că am mutat peste 10% din forţele noastre navale în Caraibe este deja o victorie, într-un anumit sens, pentru Putin. Reînnoirea interesului nostru pentru tot ce ţine de emisfera vestică ne divizează atenţia asupra Ucrainei. Şi asta e un lucru bun pentru Putin”, a spus James Story, fost ambasador american în Venezuela şi partener fondator al firmei de consultanţă geopolitică Global Frontier Advisors.
Legăturile politice şi economice dintre Rusia şi Venezuela datează din perioada lui Hugo Chavez, părintele statului socialist venezuelean, după venirea sa la putere în 1999. Relaţia a înflorit în anii 2000, 2010 şi începutul anilor 2020. Astăzi, ea se extinde asupra sectorului vital al petrochimiei, achiziţiilor de armament, operaţiunilor comune de propagandă şi unor afaceri opace cu criptomonede, potrivit analiştilor.
Consolidarea prezenţei militare americane în Caraibe reprezintă, poate, cea mai mare provocare pentru succesorul lui Chavez, Maduro, de când a preluat conducerea ţării în 2013. Peste o duzină de atacuri americane asupra presupuselor nave de traficanţi de droguri, provenind în mare parte de pe ţărmurile Venezuelei, au ucis cel puţin 61 de persoane din septembrie. Administraţia nu a prezentat dovezi că navele erau implicate în traficul de droguri, iar Maduro a negat acest lucru.
Portavionul USS Gerald Ford, cea mai grea şi modernă navă a marinei americane, a fost trimis în regiune.
Mesajele oficiale de la Moscova privind acţiunile lui Trump împotriva Venezuelei au fost, totuşi, relativ reţinute. La începutul lunii octombrie, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, „şi-a exprimat îngrijorarea serioasă cu privire la escaladarea activităţilor Washingtonului în Marea Caraibelor”, într-o convorbire cu omologul său venezuelean.
Miercuri, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus că Moscova „respectă suveranitatea Venezuelei” şi crede că problema ar trebui rezolvată „în conformitate cu dreptul internaţional” — o formulare frecvent folosită de Kremlin pentru a evita întrebări geopolitice sensibile.
Dar Rusia este acum mai preocupată de situaţia de acasă, fiind implicată într-un război şi confruntată cu propriile sancţiuni occidentale. Analiştii militari spun că Moscova şi-a mutat unele dintre principalele centre de interceptare din America Latină din Venezuela în Nicaragua, unde preşedintele autoritar pro-rus Daniel Ortega şi-a consolidat controlul asupra puterii.
„Realitatea este că Rusia a fost relativ tăcută în privinţa Venezuelei. Şi a cheltuit foarte puţin capital politic pentru a-l apăra pe Maduro,” a spus Douglas Farah,preşedinte al firmei de consultanţă în securitate naţională IBI Consultants.
Totuşi, preşedintele venezuelean îşi consolidează apărarea şi are nevoie de Moscova.
Apel către Rusia
La mijlocul lunii octombrie, Velasquez, ministrul transporturilor, a călătorit la Moscova pentru o întâlnire cu omologul său rus, potrivit Ministerului rus al Transporturilor. Conform documentelor obţinute de The Post, el trebuia, de asemenea, să înmâneze scrisoarea lui Maduro destinată lui Putin.
În scrisoare, Maduro a cerut ruşilor să ajute la întărirea apărării aeriene a ţării sale, inclusiv prin restaurarea mai multor avioane ruseşti Sukhoi Su-20MK2, cumpărate anterior de Venezuela. Maduro a mai cerut asistenţă pentru reparaţia a opt motoare şi cinci radare în Rusia, achiziţia a 14 seturi de presupuse rachete ruseşti, precum şi un „sprijin logistic” nespecificat, potrivit documentelor.
Maduro a subliniat că avioanele de luptă Sukhoi, fabricate în Rusia, „reprezentau cea mai importantă descurajare de care dispunea Guvernul Naţional Venezuelan în faţa ameninţării unui război”, conform documentelor americane.
Maduro a cerut Rusiei un „plan de finanţare pe termen mediu, de trei ani”, prin intermediul Rostec, conglomeratul rus de stat din domeniul apărării. Documentele nu specifică o sumă.
Acestea indică, de asemenea, că Velasquez urma să se întâlnească şi să înmâneze o a doua scrisoare prim-vicepremierului rus Denis Manturov.
Nu se precizează dacă sau cum a răspuns guvernul rus solicitării lui Maduro şi nici dacă vizita a avut loc.
„Fier vechi pur”
Chavez a început ceea ce avea să devină o serie de achiziţii de armament rusesc, inclusiv tancuri, avioane Sukhoi şi rachete sol-aer.
Analiştii şi oficialii familiarizaţi cu armata venezueleană afirmă că o mare parte dintre echipamentele cumpărate sunt nefuncţionale sau învechite. Un fost oficial militar venezuelean, care a vorbit sub protecţia anonimatului de teama represaliilor, a declarat că, până în 2018, Venezuela mai avea în funcţiune mai puţin de cinci avioane Sukhoi fabricate în Rusia.
Chavez a mai cumpărat elicoptere ruseşti şi a stocat rachete ruseşti, a spus el. Dar multe dintre ele sunt vechi şi nu reprezintă nicio ameninţare reală pentru armata americană.
Citiți și Escaladare în Atlanticul de Sud: SUA trimit portavionul Gerald R. Ford aproape de Venezuela
„Chavez a cumpărat, sau Rusia i-a vândut Venezuelei, fier vechi pur,” a spus el.
Totuşi, Maduro a afirmat luna aceasta că Venezuela a desfăşurat 5.000 de rachete portabile sol-aer Igla-S, fabricate în Rusia, pe întreg teritoriul ţării.
O schimbare de regim în Venezuela ar fi o lovitură majoră pentru Moscova, putând reprezenta pierderea unui aliat important şi slăbirea semnificativă a unui altul, Cuba — un aliat şi mai vechi al Moscovei, a cărui comunitate de informaţii este strâns legată de cea a Venezuelei lui Maduro — despre care observatorii spun că ar putea fi următoarea pe lista Washingtonului.
Totuşi, unii observatori pun la îndoială devotamentul Rusiei faţă de Maduro. Semnalele publice de acum sunt diferite de cele din 2019, când, într-o demonstraţie vizibilă de forţă în sprijinul opoziţiei venezuelene susţinute de SUA, aproximativ 100 de soldaţi ruşi, conduşi de generalul Vasili Tonkoşkurov, au sosit în Venezuela la bordul unui avion militar AN-124.
Chiar şi tratatul de cooperare cu Venezuela se opreşte înainte de un angajament militar real. Victor Jeifets, redactor-şef al revistei ştiinţifice ruse America Latină, a spus că tratatul, care acoperă subiecte precum spălarea banilor şi proliferarea nucleară, este vag în privinţa cooperării militare, menţionând doar că cele două părţi vor „îmbunătăţi legăturile în domeniul apărării”.
Cu forţele sale angajate în Ucraina, Rusia este, de asemenea, mai puţin capabilă să sprijine un lider prieten de cealaltă parte a Atlanticului, chiar dacă ar vrea.
„Ar face Rusia ceva [în cazul unei operaţiuni americane]? Cred că nu este în planurile imediate ale autorităţilor ruse”, a spus Jeifets.
Legături petroliere
Rusia este în continuare un actor major în industria petrolieră venezueleană, care produce un ţiţei gros şi vâscos ce necesită prelucrare substanţială. Ruşii furnizează elemente esenţiale pentru procesarea acelui ţiţei, precum şi livrări de benzină pentru a menţine industria în funcţiune.
Citiți și Vladimir Putin semnează un parteneriat strategic în domeniul securităţii între Rusia şi Venezuela
Companiile de stat ruse au investiţii directe în trei societăţi mixte venezuelene care produc 107.000 de barili de ţiţei pe zi, adică aproximativ 11% din producţia totală actuală a Venezuelei, generând circa 67 de milioane de dolari pe lună, potrivit lui Francisco Monaldi, director al Programului de Energie pentru America Latină din cadrul Universităţii Rice.
Rusia deţine, de asemenea, drepturi de explorare şi export profitabile pentru câmpurile de gaze offshore Patao şi Mejillones din Venezuela. Drepturile sale asupra rezervelor confirmate, dar neexploatate, de ţiţei venezuelean valorează, suplimentar, până la 5 miliarde de dolari, a spus Monaldi.
Dar ţiţeiul venezuelean — sancţionat în SUA — este, de asemenea, un concurent al industriei petroliere interne a Rusiei, care se află, la rândul său, sub sancţiuni americane şi împarte, astfel, anumiţi clienţi, precum China.
„Ruşii nu mai investesc în Venezuela — asta e concluzia”, a adăugat Monaldi.