Sub lemnul sacru, respiraţia hârtiei vechi: misterul statuii lui Maitreya din Fukuyama
alte articole
Emblema spirituală a templului Myōōin, statuia din lemn a lui Maitreya — Buddha al viitorului — ascundea în interiorul său o comoară pe care doar timpul o mai putea proteja: straturi succesive de washi, hârtie tradiţională japoneză, decorate cu imagini sacre¹.
Descoperirea s-a produs în timpul lucrărilor de restaurare a acestei sculpturi venerate, desemnată bun cultural important al prefecturii Hiroshima². În cavitatea statuii au fost găsite foi de washi imprimate cu trei figuri budiste: Maitreya, Bhaisajyaguru – Buddha al medicinei, şi Ksitigarbha – protectorul sufletelor celor decedaţi³.
Imaginile, realizate prin ştampilare cu cerneală neagră, acoperă aproape fiecare milimetru al celor zece foi legate între ele printr-un fir de hârtie. Alături de acest set, cercetătorii au găsit şi foi mai mici, imprimate separat, precum şi un pergament unic, pe care se disting atât un motiv budist, cât şi caractere scrise.
Reprezentanţii departamentului de patrimoniu cultural din Fukuyama au remarcat caracterul neobişnuit al acestei compoziţii. De regulă, o imagine imprimată în cerneală redă o singură figură budistă, repetată în mod ritualic. În schimb, sigiliul descoperit în statuie combină trei divinităţi într-o singură amprentă — simbolizând, potrivit tradiţiei Shingon, cele trei lumi ale existenţei: trecutul, prezentul şi viitorul⁴.
Templul Myōōin, un pilon al credinţei Shingon
Aflat în districtul Kusadochō din Fukuyama, templul Myōōin aparţine şcolii Shingon, fondată în secolul al IX-lea de maestrul Kūkai (Kōbō-Daishi). Pagoda cu cinci niveluri (gojū-no-to), ridicată în anul 1348, este considerată una dintre cele mai vechi construcţii de lemn intacte din Japonia şi este protejată ca Tezaur Naţional⁵.
Conform tradiţiei, statuia lui Maitreya ar fi fost sculptată chiar pentru a marca finalizarea pagodei, în plină perioadă Nanbokuchō (Dinastiile de Nord şi de Sud). În acea epocă, meşteşugarii şi preoţii Shingon obişnuiau să introducă în interiorul idolilor shōgon, obiecte ritualice menite să „anime” spiritul divinităţii reprezentate — pergamente, amulete sau texte sacre imprimate pe hârtie washi⁶.
Misterele hârtiei washi şi sensul redescoperirii
Hârtia tradiţională japoneză washi este realizată din fibre de dud, cânepă sau gampi, având o fineţe şi o rezistenţă care au permis păstrarea clarităţii imaginilor timp de aproape şapte secole. Specialiştii consideră că descoperirea de la Myōōin poate oferi detalii noi despre atelierele religioase ale epocii şi despre circulaţia tehnicilor de imprimare în templele din vestul Japoniei⁷.
Restauratorii au îndepărtat cu grijă straturile fragile pentru a preveni deteriorarea lor suplimentară. În prezent, echipe de cercetători japonezi analizează compoziţia pigmenţilor şi modul de realizare al ştampilelor — o cercetare care ar putea aduce date preţioase despre tehnologiile spirituale ale secolului al XIV-lea.
Această relicvă nu este doar o descoperire arheologică, ci şi o mărturie a continuităţii dintre credinţă, artă şi materie. În tăcerea solemnă a pagodei Myōōin, hârtia subţire pe care maeştrii anonimi au imprimat chipul celor trei Buddha continuă să respire energia unui timp în care sacralitatea era înscrisă, la propriu, în fibra lumii.
Articolul a fost realizat cu informaţii:
1. The Asahi Shimbun, secţiunea Cultural Properties, relatări despre descoperirea de la Myōōin (Hiroshima).
2. Hiroshima Prefectural Board of Education, lista bunurilor culturale importante.
3. Date confirmate de Fukuyama City Cultural Promotion Division.
4. Comentariu oficial citat de Asahi Shimbun Digital, interviu cu reprezentantul secţiei de patrimoniu.
5. Bunka-cho, Agenţia pentru Afaceri Culturale, Registrul Naţional al Tezaurelor Japoniei.
6. Documente despre ritualul nyūbutsu şi inserţia de shōgon, arhivele Shingon-shu.
7. Analize comparative publicate de NHK Culture News şi Mainichi Shimbun, secţiunea patrimoniu istoric.
